Cadoul perfect.

48...
Sună fixu'...
Mă trezesc fără mine, plapuma mi se agață de picioare, mă întind după telefonul de pe birou cu ochii încă închiși.
Nu știu ce se întamplă... sunt pe jos!?
Tre' să răspund la telefon!
Îmi ridic plapuma de pe cap și caut receptorul.
*o voce basistică, proeminentă, vibrată agresiv *ÎMI sună din adancul sufletului somnoros ca dintr-un om semi-mort după o noapte prea plină de petrecere.
-AALLOO!!
-Costa...
-NNUU!!
-Vali?!...
-DDAA!!
-Te-am trezit din somn?
-DDAA!!? Daar...
-Vero e acasă?
-DA, E PAICI... CRECăăă?
-Cheam-o un pic te rog...
*îmi replica matușa pe care am recunoscut-o din primele acorduri ale vocii.
Era ora aproape 10 și ziua era în floare, deschid ușa traversez holu' deschid brusc ușa camerei lui sormea' și o întreb fără vre-un stres cerebral.
-AAZZI EE ZIIUUA TTAA!?
-da...
-TAANTTI ANA EE LLA TTELLEFON!!!

*SHICUZOOO! Am tot amânat ziua în care să-i cumpăr cadou și nu i-am mai luat deloc.
Mă pun în pat semi adormit și intru în tratative la sânge cu rațiunea.
-Am 30 de lei: un vin, o ciocolată și ceva de vreo cinci lei:
-BUUN... dar ce?
*eșarfă i-am mai luat și nu o poartă, bibelouri în miniatură? ...a trecut peste faza asta!
-Ce o fi zis zilele aste? Ce io trebui? Ce o vrea? Nimic! Nuii mai iau nici un cadou!

...BĂI e la școala de șoferi! Îi iau o mașinuță de jucărie!
*Mă îmbrac, ies pe ușă, în cateva minute m-am întors cu o sacoșă de supermarchet în mână; le scot pe toate ascund punga în buzunar și i le dau.
-La multi ani! Sănătate! Spor la treabă! Șamd, șamd...


PS: Un cadou pervect, e' ăla când nu te întreabâ "Când e ziua ta?" Pentru a-ți întoarce favorul.
*-48