Un roman ongoing - Cuprins

Capitolul 1 Subcapitolul I

• Primi pași în lumea de dincolo (Primul Început. Ep. 1.)

http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/normal-0-false-false-false-en-us-x-none.html

*romanul se află în recorectare, reeditare și adaptare, voi republica lincurile în această postare reactualizată sub formă de Cuprins

P.S. Știi la ce să te aștepți?
















Capitolul 1 Subcapitolul II

• Probleme cu fetele? (Ep. 2.)

 http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/normal-0-false-false-false-en-us-x-none_18.html

*sper să fie o corectură finală, dacă mai sunt greșeli grave de context, țineți-vă sugestiile acasă, pentru voi!

P.S. Va urma, nu degeaba e ongoing.

















Capitolul I Subcapitolul III

• Disperare și retuș (Ep. 3.)

http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/un-roman-ongoing.html 

*povestea nu e reală, după cum se vede, dar cine se recunoaște este bineprimit în poveste.

P.S. După terminarea cuprinsului va apărea capitolul doi, am idei dar le uit, îmi vin altele, împortant e să ramână în pixeli.











Capitolul I Subcapitolul IV

• Necrologul zilelor în doliu (Ep. 4.)

 http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/un-roman-ongoing_20.html 

* ce e scris, scris va rămâne, viața merge înainte, viața care trece, e trecutul.

P.S. Înițial aveam de gând să dau viață personajelor zilnic, ca și cum ar fi fost vii în prezentul real.






Capitolul I Subcapitolul V

• O doză de realitate (Ep. 4.*)

 http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/un-roman-ongoing_8004.html

* locul unde realitățile romanului s-au strivit de adevărata realitate.

P.S. Riscul în a fi naiv, este a nu ști că esti.








Capitolul I  Subcapitolul VI

• Cum arată dragostea (Ep. 5.)

http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/un-roman-ongoing_21.html 

* devine interesant

P.S. Iubirea reciprocă e ca un adevăr.














Capitolul I Subcapitolul VII

• Apus duplicitat (Ep. 6.)

http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/un-roman-ongoing_23.html 

* devine serios.

P.S. Cuvinte clare, frumos și complicat spuse.









Capitolul I Subcapitolul VIII

• Necrologul primelor iubiri (Ep. 7.)

http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/un-roaman-ongoing.html

* hai că se leagă, și cuprinsul ăsta este o postare, devenise prea lungă.

P.S. De realitatea ar fi la fel.








Capitolul I Subcapitolul IX

• Redespărțirea (Ep. 8,)

http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/09/un-roman-ongoing_29.html

*poți iubi pe cineva a cărei primă prioritate nu este iubirea.


P.S. Locul unde recele și caldul se întâlnesc plânge.












 Capitolul I Subcapitolul X

• Realitățile se confundă (Ep. 9.)

http://neaguvalentin48.blogspot.ro/2013/10/un-roman-ongoing.html

*Capitolul doi nu va fi așa de instantaneu, momentele vor avea un fir narat prin real, o singură persoană, știe deja sfârșitul.


P.S. Greu să îmi amintesc prezentul veșnic, rămas șters pe loc, ce nu doar eu, îl țin minte.

Voința și dorința

   Păcatul, posesia și pocăința celor 48 de cedări compromise

   Una e să stăpânești voința ce o ai ca un întreg ce se ghidează dinspre întregul auto desăvârșit din interior și alta e să ai o valoare exterioară ce îți arată o valoare obiectivă valabilă doar subiectivizată. Totul în om vine din exterior, hrana, aerul, atașamentul din interior vine doar sufletul ar veni și persoana dar ea este doar o circumstanță a istoriei ce se ghidează după un suflet sărac.
  De ce ignor supreama înțelepciune a originilor, de ce refuz marea înțelepciune a oamenilor și de ce accept ca ceva alterabil, propria-mi voință, presându-o în ceva inexistent în fața instabilității. Suprema, poate pentru că trebuie muncă și supunere indiferent de locație, spațiu, conjunctură și aliați. A oamenilor pentru că în spatele fiecărei înțelepciuni umane se află o dorință egoistă, și a mea pentru că e mai ușor să cedez decât să îmi susțin voința nepriponită în aria vreunei valori.
   Ușor, pierzând rațiunile stăpânitoare a propriei voinți, caut o stăpânire a unui bun exterior. O stăpânire umană fără o largă marjă de opinii crează o tiranie manipulatoare. O voință cedată supremului fără o echipă care își poartă răniții cu ascultare și jertfelnicie este doar un strigăt din pustiul interior răsunat în cel exterior spre o pustiită prezență.
   Degeaba cunoști rânduielile extra umane dacă umbra voinței tale nu se reflectă pe acele cărări. Degeaba marile minuni se văd doar sub o atenție sporită a simțurilor, când voința ta vrea o altă ordine a simțurilor ce satisfac ordini interioare ce nu le cedezi pentru nimic unei ordini naturale.
   Cât de jos și cât de sus poți ajunge contează doar de locul în care îți așezi așternutul odihnei de peste noapte. Cui lași cele inconștiente, ăluia i te supui. Cum poți rămâne optimist în bune și în rele contează doar de cât de vie îți este moartea, moartea ce învie sau omoară.
   Ce rost are suprema jertfită ascultare de atovoință când voința interioară nu cedează. Mă dau bătut, dar nu cedez nici răului, nici binelui, cedez răului voind binele și doresc binele îgnorândul, lăsându-mi cucerită voia, răului. Încercând să cedez din răsputeri binelui, cu totul, cedez totului, ce bine că mai sunt îngăduite pe pământ unele valuri sufocante de prezență a sfințeniei.

P.S. Încerc să fiu optimist și vesel trebuie să mai și rămân renunțând la umbre, jertfindu-le luminii.

Hai să vedem ce se întâmplă după

48 de sanse urmate
 
  Ce necesită cea mai mare forță? Să ai puterea să o iei de la început, când ai ajuns la capăt de drum, sau să ai puterea să deschizi noi granițe pe drumul pe care te afli? Totul începe atunci când îți pregătești primul pas și pornești la drum în momentul oportun. Natura își urmează drumul ei simplu și luminos iar omul face același lucru în venirea vieții. Apropo, viața nu trece, ea vine, pentru că atunci când a trecut, ai murit, iar când ea vine, abia atunci trăiești. Atitudinea negativă este doar o piedică iluzorie, așa că fericirea omului este o atitudine naturală oferită gratis și constant, primeste-o așa cum vine, pură și frumoasă. Apropo de pur și frumos, dacă viața înseamnă ceva ce nu e mort, toate cele vii au același drept de a trăi și nimeni nu are dreptul de a le opri viața. Prin urmare, logic, Dumnezeu vine cu sufletul în copilul, format deja din cele două celule vii, din momentul în care se contopesc, asta nu pentru că gaina nu e ou, dar vine întrebarea: viața din om, când începe și când încetează a fi viață de om. Un copil e atât de fragil încât se poate dezvolta doar în trupul unei mame și dacă nu are dreptul de a avea un suflet pentru că nu are capacitați umane deplin dezvoltate sau că este neajutorat, atunci legile și mentalitatea femeilor de azi sunt naziste după ele și batrânii neajutorați trebuie avortați pentru că stau în calea succesului în viață, omoară pentru a trăi?
   Dacă tot am ajuns la concluzia că un om are sprijin divin încă de la divizarea celulelor (concepție) prin participarea lângă viața sa a unei forme spirituale supraumane, atunci, cea mai exactă formă a lipsei sufletului și a vieții în om, este în momentul în care trupul intră în degradare naturală, astfel sprijinul divin liber și inconștient trece la o altfel de relaționale.

P.S. Simte-te liber să fii tare și mișto!