Simplu, distant, aproape invizibil dar prezent în iluzii, fără cuvințe dar cu destule idei să uimesc, privesc așteptarea cu dor de totoșeii tăi. Când totul e posibil timpul oferă spațiu în care visele nu se lovesc de limita realului.
Gândul la imaginea unui chip simplificat în zâmbet trece fantomatic prin trup ca o adiere care topeste un cub de gheață din interior. Sunt ca un copil ce vrea să picteze o imagine multicoloră dintr-un vis cald dar are doar o culoare și poate desena doar linii, și totuși visul e real, el poate vedea realitatea doar cu visul. Abis de întrebări frumoase ascund un chip mirat privind un suflet ce vibrează a viu și emană bucurie caldă.
Merită o floare fata albastră din tabou din cauza camerei umplută de căldură și lumină de vară ricoșată strident din zâpada topindă. E vie și mai reală cu cât încrederea pare, de aproape cât și de la distanță, o petală din momentul veșnic în care floarea frumoasă știe că va muri veșnic în mainile câmpului verde. Las uși deschise înaintea umbrei unui nor de vară să călătorească peste văi.
Ca și cum aș fi trăit totul pentru acum, încep să fiu viu pe cărarea ce mă aduce spre cel ce am vrut să fiu. Pași m-aduc și sunt aici și nu voi trece pe lângă tine fără să te salut și sa te iau cu mine și nu doar cel puțin în gând ci cu tot cu ce și cum și în ce fel exiști în suflet.
Am obosit să mai dispar în umbra ce mi-o aștern lejer pe jos când fug de zid și așteptări. În zbor voi culege soarele într-o oglindă și în voi așesa pe perete să mă lumineze, îmi voi culege bucata de soare și îl voi purta ca pe o singură stea în sufletul întunecat de viitorul sumbru ce s-a șters cu lumină. Fără limite și interdicții voi fi liber să respir răcoare când e cald și să expir căldură când e frig la umbra verdelui, vara și sub cerul orbitor albastru, iarna.
P.S. Cine va plăti cu sânge și cu carne pentru viață
