Deschis la nimic, mai mult.

48 de binecuvantari reactualizate.

   Totul a inceput cu un "da se poate", (chiar daca nu sunt pregatit va fi bine si cu folos), incepem, vedem unde ajungem si ma opresc. Asa a fost ratiunea si asa a ramas. Cu ce a gresit ratiunea si cu ce s-a imbogatit si a saracit sufletul? Fiscul stie.
   Problema ramane alta, ce ramane in urma si ce dobandeste ratiunea? Ratiunea se dilata sa cuprinda adevarul in adevaratul lui volum. Bogatia ce ramane in urma, timpul va decide ce valorifica. Se dovedeste ca s-a transformat in bine. Am ramas doar in chipul ratiunii. Ce ramane predefinit si ce ajunge la un adevar de la sine perpetuu? Predefinit nu poate fi nimic la prima vedere, predefinirea nu e prima bariera ce nu este compromisa sau groapa in care calci, ci acel mortar cu care astupi o prapastie. De la sine perpetuu, este doar acel ceva insufletit intre doi oameni.
   Oameni se maturizeaza, ei trebuie doar sa recunoasca cat de mult sunt capabili sa creasca in volumul maturitatii. Cresc si sunt maturi copii. Bravo copii ati devenit oameni.
   Eu cu ce raman? Cu tacerea, cu ratiunea, cu decizia.
   Rmaman cu credinta ca aleg sa incep bine si ca nu termin pana nu se termina spre un viitor mai bun de ambele parti. Raman cu ratiunea dezvoltata, erodata, estompata sau revoltata spre elanul de a fi. Raman cu tacerea ca cele petrecute raman in linistea celor petrecute, tacerea celor ce nu vor sti, tacerea celor ce recunosc cu recunostinta tacerea celor vrute si nerrute ramase sub tacere, tacerea celor ce nu aud si nu vorbesc.
  Spre linistea celor ce protejeaza. Spre iartarea celor ce nu pot ierta. Spre bucuria celor ce traiesc cu tarie. Spre multumirea celor ce nu blesteama cu rostul de a crea, s-a creat va rog ridicati blestemul, faptele pot fi iertate nu si sterse, adevar, vizibil, trecut irepetabil. Bucurati-va cand copii va cresc. Zambeste ptivirii, privind cu zambet, zambetul de pe chipul unui cer senin albastru.

   P.S. Tot ce a trecut, s-a ridicat in prezentul sau. (va lipsesc diacriticele, si mie)

Expira azi dar, mai e buna pana maine.

48 de deseuri reciclabile.

Stam in picioare de mici, gandim cam tot de pe atunci, ce ne lipseste? Suntem oare dependenti de supravietuire sau viata depinde de noi? Raspunsul e clar, viata se traieste si cand dormi.
Cu frisoane, reci de ger in pieptu-mi avantat spre lumina din rasarit, acopar cu auto-definiri slaba-mi realitate atarnata de un fior pustiiit in grimasa aprobatoare a realului.
 Pana unde, suflarea de viata din suflet ne este constransa de realitati rigidizate in strictul necesat si atat?
Nu te simti intrebat, pentru ca nu astept un raspuns, prietene drag. Pun intrebari, la care vrand sa imi raspunzi, iti impun zvacniri de trezire a constiintei anarhic-abstracta, de parca as fi eu luminatorul ratiunii universale, indura cu mine si hai sa schimbam lumea, intrebandu-ne daca putem. Ma ridic in picioare si stau drept ca o statuie inaintea valorilor ce le imping malului ca sa vedem, care ajunge mai departe de nisipul uscat, si care ajunge la stanca sa o erodeze cate putin. Avem de cernut piatra societatii, draga prietene in nisip fin, iar de ganduri si idei nu ducem lipsa.  Faramitam timpul acesta infundat in gol ca un bat intre spite. Simt si eu cum cred sa simti si tu, ca stam in loc si timpul trece pe langa noi ca viforul rece al gerului. Stiu ca esti acolo, cineva sigur, unde doar lumina monitorului ne desparte.
 Distanti de adevar impartim ganduri fidele caracterului personal ce poate sa se convearga in idee la nivel de empatizare dar nu si in trairi autentic unite, asta pentru ca si eu descarc doar o bruma din adevarul ce ma framanta. Cu liniste si pace fom pleca la drumul greu ca si intr-un popas.
  Iata, ca poate nu mai avem despre ce vorbi, cautand doar trairi trans-umane ce merita impartasite, restul fiind doar fatade fara fond. Ajunsi aici pana si gandul nascocit de dragul nascocirii nu isi are un rost in concretizarea reala, prin urmare pana si gandurile ne sunt minciuni. De aceea, doar ceea ce naste sufletul, fiind imposibil de tradus limbajului, mai poate comunica oamenilor umanitatea inter-umana comunicabila.

P.S. Vreme trece vreme vine, cocorii se intorc.