vineri, 29 ianuarie 2010

O zi normala de iarna.(28.01.2009)

Hei salut sunt yo,...neaguvalentin48 probabil nimeni nu va citi acest mesaj si cred ca as prefera sa nu il citeasca nimeni dar totusi ...
Acum sunt acas la roman si uitandu-ma la filmul "fame" mi-a trecut prin cap sa criu o prostioara pe net
...iata prostioara: la iasi unde eu sunt student (in mica parte a timpului pe care nu o dorm) mi-a trecut prin cap sa ma mut de la caminul, unde confortabil "dormitam", intr-un alt camin mai ieftin cu motivul, care ma chinui sa il cred, ca cu voi mai cheltui prea multi bani...
Intr-o zi foarte frumoasa de joi am primit misiunea de a-mi face viza de "student"(flotant pentru contractul de la camin). Era o zi dupa trei zile friguroasse care ,scuzatimi expresia, iti inghetau si muci de la nas, a inceput normal :cu lenea de dimineata, sculatul greu din pat travaliul de juma de ora pana la toaleta si asa mai departe ...,parea o zi superba, am iesit din camin, am descuiat usa de la intrare a caminului si... surpriza :iar nu reusesc sa incui usa si o la s deschisa; fug repede sa nu ma vada nimeni iau microbuzul, nu inainte de a ma cauta iarasi disperat de bani care i-am pus intr-un loc la indemana sa ii scot repede la momentul potrivit, cobor la "fundatie" si ma pun pe un visat strasnic,cum fac eu de obicei cand nu am ce face sau mi-e lene sa ma concentrez la zgomotul din iasi, aveam la dispozitie doua ore si jumatate sa ajung la politie si de aceea am luat drumul cel mai lung, care si ala era dupa intuitie ca nu stiam sigur unde este politia, intr-un alergat continu prin vise si un mers agale pe locurile de traversare am ajuns la Hala Centrala am tras o tura prin magazine si mai apoi prin piata de jos ,unde nu m-am putut aptine sa fac vre-o doua porze, am luato la goana tiptil uitandu-ma disperat dupa blocul de sticla albastru care trebuia sa fie alaturi de politie ...bla bla... vise bla... ; inr-un sfarsit am ajuns la politie dar nu inainte de a vizita o biserica la care i-am uitat numele dar nu am uitat faptul revoltator ca (probabil) din lene au dat verdictul picturii din acea biserica de "degradata in totalitate" si totusi revoltat in linistea mea indiferenta mi-am continuat drumul ajuns la politie primul lucru care nu uit niciodata sa il fac ,acela de a verifica zona de fete frumoase , in sfarsit ...cu prada in vizor intreb gentil ce trebuie sa fac (ca io habar nu aveam ce caut), primind informatiile necesare de la fata draguta si mititica cu fularul pana pe sub ochi, dar care a avut maniera sa si-l deie jos odata angajata in discutie, ma pun pe indeplinit misiunea: serox, buletin, numar de stat la rand(73) tocmai aflasem ca am ajuns prea tarziu si ca trebuia sa mai astept o ora desi eram ajuns la ora exacta. incercand sa ma strecor gingas ca un elefant afara prin multime ,in ciuda faptului ca sunt slab,am fost abordat de un domn (probabil de aproximativ patruzeci si de ani) intr-un mod placut si usor la discutie intr-un dialug ca intre prieteni de aceeasi varsta discutand chestii care le-am uitat instantaneu si iata ca vine intrebarea KO care nu prea are importanta dar concluzia era:'daca vezi "vrabiuta"(in conversatie a fost folosit cuvantul popular-vulgar)o data nu te mai saturi de ea si devii dependent(omul avea cunostinte teologice inconstiente)'interesant era ca omul ma vazut in piata de la hala dar eu am fost prea aerian sa il observ in sfarsit nustiu num facuse el rost imi da un numar(63) pacare l-a luat in plus chiar daca el avea numar luat de dimineata(am uitat numaru da era mic si creca tot cu trei)interesant la acest om era ca: stia sa citeasca in palma stanga, a vrut sa imi ghiceasca si mie dar l-am refuzat(pentru ca nu am vrut sa mai adaug vre-un pacat la pacatele pe care deja le am)stiind ca din discutia noastra el putea sa inventeze ceva credibil si aproape de adevar; dupa ce am terminat dialogul cu acest domn caruia i-am uitat numele si de unde venea ; am ramas singur in multime dar totusi ma simteam privit insistent... ma intorc, ma uit in reflectia geamului si fac contact privire cu privire prin reflectie cu fata si fularul ei, acest moment a durat cateva clipe dupa care m-am intors infricosat(nu stiu de ce)acum banuiam tot felul de chestii ajungand si la probabilitatea ca ea ar fi fiica acelui domn, chestiune care facea situatia si mai infricosatoare si imi mai aminteam ca ea avea numar tot cu trei(43)... in incapere atmosfera devenea din ce in ce mai calda;
in sfarsit dupa o vreme mi-a venit randul domnul de la ghiseu imi ofera cateva raspunsuri zbierate si gata misiunea, in drum spre camin am trecut prin toate starile sentimentale posibile: frica, nervozitate dar cea mai faina a fost starea de calm,in timpul acestei stari m-am oprit in mijlocul unui parculet sa fac o poza dupa care m-am imprietenit cu un catelus(mare) si cu cativa porumbei.
Sfarsit...


(greselile din text sunt intentionate sau mi-a fost lene sa le sterg, pentru detalii sau imagini, stiti cum sa ma contactati)

luni, 4 ianuarie 2010

TABULA RASA


Tabula rasa
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tabula rasa (latină tradus prin Tablă ştearsă) este caracterizarea intelectului uman la naştere, după empirişti.

Originea ajunge la Aristotel care reia o imagine a lui Platon (din Theaetetus) şi caracterizează psihicul înaintea unui act de cunoaştere. Expresia este folosită şi de Albertus Magnus, de Toma d'Aquino. Consacrarea expresiei se produce mai târziu prin dialogul dintre Locke şi Leibniz în legătură cu ideile înnăscute; se dezvoltă teoria conform căreia, la naştere, mintea este o tabula rasa, în aşteptarea ideilor ce provin din experienţă (în Nouveaux essais).

Expresia, provenită din traducerea latină a lucrării De Anima a lui Aristotel, nu se găseşte la Locke, însă teoria poate fi identificată aici. Preluând de la scolastici ideea asociată că "nu există nimic în intelect care nu a fost mai întâi în simţuri", Gassendi şi Locke au făcut din aceasta o piesă importantă a empirismului lor.

Expresia Tabula rasa este folosită şi în psihanaliza lui Sigmund Freud.

În viaţa cotidiană, expresia are sensul de stare de ignoranţă crasă, de incultură sau într-o locuţiune verbală: a şterge cu buretele trecutul.