Pag 5

 48 de citate

 omul care nu vrea sa renunțe la rău dar sa rămână in ordinea binelui  înțelege ca stăpânirea râului duce la moarte , dorește sa stea intr un echilibru între bine si rău. Acest paradox este imposibil la Dumnezeu desi omul crede ca răul in lume este îngăduit de Dumnezeu el nu este. Dumnezeu a oferit omului cale de întoarcere dar aceasta cale dacă dacă nu este luată in serios omul va deveni in ascuns rău dar aparent dorește sa păstreze curăția acest rău este adu in lume  de omul care se preface ca e bun dar prefera răul pe ascuns. 

Viața nu e un mers pe bicicleta in care menținem in echilibrul între bine si rău  si nu e o granița dintre bune si rău in care suntem liberi sa trecem granița fără consecințe. Ci e un echilibru al binelui pentru a nu cădea in rau si suntem cetățeni ai binelui si când trecem de partea râului renunțam la cetățenia binelui dar ca sa trecem de partea binelui cetățenia se primește dacă renunțam definitiv la bine nu exista liberă trecere iar răul va lasă întotdeauna răni si consecințe adanci in suflet.

Cu omul păcătos doar Dumnezeu are de lucru pentru ca lui Dumnezeu a greșit despartindu se de el in primul rând. 

Dacă ne uitam la păcatele altor oameni nu avem nimic de învățat dimpotrivă se stârnesc si păcatele noastre la văzul altor ispite. Nu avem ce învață nimic din Greșelile altora sau încercând sa îndreptam păcate pe care nu le avem si nu știm cu ce sa le vindecam doar Dumnezeu este vindecarea tuturor păcatelor ai prin el lucrează vindecarea iertarea si reintrarea sănătoasă in comunitatea religioasă. Dumnezeu eate singurul care cunoaște natura păcatului si cum in afectează pe om păcatul iar omul trebuie sa ceara iertare si putere de a lupta cu păcatul in viața omului între bine ai rău este o lupta binele chip  este al omului si răul este o boala straina intrata in minte si corp car îmbolnăvește si sufletul si trupul iar vindecarea este la Dumnezeu. Omul conlucrează liber doar cu binele cu răul dacă încearcă sa conlucrează acesta îl răpune in înroșește si îl desparte de lucrarea binelui si totul in jurul lui se transforma in risipa moarte ai răutate . 

De aceea se spune in biblie ca Dumnezeu a fost biruit pentru ca prin rugăciune Dumnezeu a acceptat sa conlucreze cu el testamentar sau contractual înainte de pogorâre si biruitoare păcatului si a despărțiri din firea omului. Prin urmare aceasta biruitor a lui Dumnezeu a prefigurat si răstignirea pentru păcatele oamenilor dar si întruparea asumarea si ridicarea firii umane la nivel personal. Dumnezeu nu s a lăsat biruit de rău ci si a asumat toată suferinta omului din cauza păcatului pentru a vindeca toată urma păcatului si a morții din om.

Atunci când dorim sa biruim păcatul nu ne mai uitam la păcatul nostru sau al aproapelui pentru ca nu mai avem nici un folos pentru ca pentru iertarea si vindecarea de păcat trebuie sa renunțam total la păcat si sa ne dăruim lui Dumnezeu pentru vindecare si izbăvire totala de păcat chiar dacă acesta rămâne in conștiința noastră sub forma de lupta si sensibilitate si familiaritatea si ușurintă cu care putem reclădea in păcat. De aceea un om care se preface ca e bun dar pe ascuns face răul el in timp lupta lui va fi mult mai mare pentru ca va lupta cu sine incervcand sa se convingă de convingerile lui greșite apoi sa înțeleagă adevarul deplin a lui dumnezeunin care nu încape si nu are loc răul .

Pentru ca Dumnezeu este in natura si natura lucrează in chipul lui așa cum si noi lucram cu chipul si asemănarea lui dar când schimbam ordinea lucrarii noastre in viața si altoim răul crezând ca este bun si folositor,  dedicam toată viața noastră morții dacă nu smulgem acest rău care prinde rădăcina in viața ordinea si logica după care ne organizam viața. 

Cu cel care lucrează diferit si aparent ni se pare greșit cum își organizează viața semenulsau  nu are un rol folositor sa ii arate unde greșește după părerea lui cu uitându-se la Dumnezeu sa vadă dacă greșește cumva prin asemănarea cu Dumnezeu si prin Dumnezeu sa medieze o îndreptare pentru ca Dumnezeu eate cel ce vindeca si cercetează păcătoșii si pentru fiecare are o rânduiala pentru îndreptare.

Lucrarea păcatului in chipul si in trupul omului este vizibila in corp văzându-se zona afectată bolnava si deformata in funcție de păcat in comparație cu funcția normala a corpului așa cum e funcțional in cipul si asemănarea lui Dumnezeu. Un duhovnic observa păcatul in privire pe chip in comportamente si in gândire știind cum arată un om deplin liber in activitatea duhovniceasca sănătoasă. Mentalitatea unui om este schimbată in funcție de lupta lui cu păcatul creierul si corpul se schimba in funcție de cum lucrează si abuzează păcatul in mintea si trupul lui . Mentalitatea păcătoasa unei comunități arată si felul in care păcatul ii îndreaptă spre pieire dacă nu se opresc de pe Seulul pe care i a pus păcatul . In felul acesta lucrează si convențiile sociale intr o societate, tinerii fiind expuși unor păcate acceptate si promovate in societate vor fi afectați in viitorul lor de păcatele tinereții si lupta lor pentru a fi incluși funcțional in societate va fi mai grea din cauza păcatelor care ii împiedica sa aibă o minte deschisă la potențialul de care sunt capabili , iuneori neînțelegând neputințele lor din cauza păcatelor care li se par normale intra in depresie din cauza imposibilități de a ieși din cercul vicios al păcatului, fără ajutor neavând putința de a se intergbsanatos in ritmul norman social si fizic al unui adult in funcție de vârsta. 

De aceea si hrismele sfinților de vindecători prevăzători si vânzători cu duhul sunt activități normale in conștiința duhovnicilor care inteleg cum lucrează Dumnezeu in om datorită chipului si asemănării cu Dumnezeu. Uneori si natura este influențată de neputințele si ignoranta oamenilor răpuși de păcatele lăcomiei si lipsei blândeții fata de resursele naturii care si ele lucrează după o rânduiala lăsată de Dumnezeu. De aceea si natura oferă abundenta oeamenilor care o tratează cu atenție si grija duhovniceasca respectând ritmul si mediul ei natural, de aceea si in familie femeia si bărbatul care se comporta respectând ritmul bilogic lăsat de Dumnezeu in om duc o viața sănătoasă, armonioasa si in înțelegere.

P s credințe este vorbirea de bine si fapta buna in numele lui Dumnezeu vorbirea de rău a oamenilor rău nu e credința ci doar lupta personală cu răul personal face parte din credința

Pag 4

 48 de șanse revigorate

Când omul se dedica disciplinei religioase trebuie sa își cerceteze conștiința pentru a discerne ceea ce caută de ceea ce oferă biserica si care este calea optima pentru a ajunge la desăvârșire. Pentru a avea succes pe calea Mântuirii trebuie sa oferim încredere lui Dumnezeu ca cele pe care le spune este capabil sa le facă, le oferă celor care au nevoie de ele dacă  le sunt de folos,.daca  ne este folositor tot ce poate oferi Dumnezeu unui credincios viața creștinului se desăvârșește duhovniceste cele materiale fiin indestulatoare la nivel optim atât cât o auto disciplina indica drept folositoare.   in viața pe care a ales-o in aceasta viața cu desăvârșirii pe care Dumnezeu le ofera adică cele duhovnicesti prin care cele materiale devin indestulatoare  De aceea credința este vie doar dacă este integrată in viața de zi cu zi si toate facilitățile credinței ne stau la dispoziție in funcție de mediul in care dorim sa punem in practica normele religioase. Prin urmare credința poate fi adaptata la mediu dar mediul permite credinței sa se integreze activa atât ca ii este necesar . 

De aceea omul creștin știe pe ce lume trăiește si înțelege câta nevoie are de cele lumești si cât trebuie sa muncească pentru ele atât cât sa lucreze si pentru cele duhovnicesti care îl duc spre mântuire dar chibzuință rațională a celor materiale fără încrederea ca si Dumnezeu oferă prosperitatea celor materiale dacă suntem administratori vrednici ale resurselor pe care le reintegrăm in societate celor care au nevoie de sprijin material si duhovnicesc in viața lor așa cum făcea si sfântul vasile in Vasiliada sa. 

Dar toată activitatea fizica trebuie sa conlucreze in efort similar sau chiar mai mare cu efortul duhovnicesc prin implicarea in ordinea slujbelor si sfintelor taine ale bisericii  care si ele un rol de integrare practica si fizica in viața omului a harului care lucrează si fizic pentru bunăstarea omului in scopul si susținerea lucrării pentru mântuire dar când atenția pentru lucrarea duhovniceasca scade si interesul pentru munca materială creste pierdem din vedere ca munca noastră in aceasta viața este sa muncim pentru mântuire si toate se vor Adaugă noua

Omul care casete un consens in toată învățătura lui Dumnezeu privind întâi la Dumnezeu observa ca toată învățătura are logica sa fie unita in calitatile lui Dumnezeu

Omul care a căzut in păcat si tânjește după reunirea cu Dumnezeu si se afla in suferinta si neputința de a nu putea sa se apropie de el si reintra in ordinea vieții integrată in viața armonioasa  alături de Dumnezeu își da seama ca înainte de venirea Mântuitorului starea de despărțire de Dumnezeu era o suferinta continua mângâiată doar de promisiunea lui Dumnezeu ca va veni sa ridice păcatul atunci înțelegem si suferinta si povara păcatului pe care Dumnezeu o simțea in grădina getsimani si se ruga pentru a evita aceasta povara dar învierea si readucerea omului la asemănare s a făcut prin hristos pentru ca el a ridicat firea omului si prin el omul se despovareaza de păcat prin iubire si iertare prezente in taine

Smerenia este adevarata părere de sinte pentru ca toate calitatile bune ale omului sunt de fapt chip si asemănare a lui Dumnezeu de aceea un om sincer cu sine nu crede ca are calități superioare ale lui ci este investit Duma vrednicie si putere de administrare cu o serie de calități nu folositoare lui ci folositoare lucrarii lui Dumnezeu in lume deci Dumnezeu este existent si prezent in lume prin chipul si asemănarea sa adică prin vrednicia si puterea de munca a omului 

Un om care se apropie de Dumnezeu timid si cu neîncredere nu da autoritate chipului si asemănării sale cu Dumnezeu greșește si cade in tristete ca nu poate lucra lucrarea lui Dumnezeu când de fapt in sinea lui o patine la care nu dorește sa renunțe lucrează împotriva lui. Prin urmare un om trebuie sa se apropie de Dumnezeu si de credința pentru a lucra cu asemănarea si chipul lui Dumnezeu din el si înțelege ca in aceasta lume este expus păcatului dar in cealaltă lume gândul si apropierea lui Dumnezeu nu mai sunt întrerupe pentru ca nu mai cade in ispitele caracteristici firii slabanogite si sensibile la păcat da de aceea uneltele puterii de a sta echilibrat in credința sunt postul sau la renunțarea pornirilor trupului către păcat si rugăciunea sau căutarea de a intra in dialog si comuniune cu Dumnezeu 

Așa cum un copil caută pace înțelegere si iertare de la un părinte la altul când greșește pentru a scapă de consecințe știind ca doar părinții sunt cei care ii oferă iubire deplina si cărora le aparține așa si omul când cade in păcat tot la Dumnezeu caută iertare si împăcare si intrarea in grija si iubirea conlucratoare cu Dumnezeu 

Un om care pune început lucrarii duhovnicesti si urmării credinței intra intr un domeniu de activitate in care Dumnezeu este chip si asemănare prin urmare omul care intra si practic in viața religioasă începe sa lucreze cu chipul si asemănarea lui Dumnezeu din el făcând pe Dumnezeu lucrător in firea lui prin urmare omul poate începe timid cu forțele proprii dar după ce prinde încredere in lucrarea si puterea chipului lui Dumnezeu din el si lucrător  prin el omul începe sa se asemene cu Dumnezeu in lucrare conlucrare cu harul lui Dumnezeu după folos si putere pentru mântuirea lui dar si a celor din jurul lui toți oamenii fiind purtători de chip si asemănare adică Dumnezeu conlucrează in sine prin comunitatea oamenilor uniți in biserica

Atunci când omul pierde legătura cu Dumnezeu in sinea sa si uita ca este chip si asemănare cu Dumnezeu, omul, îl poate caută in Creația lui Dumnezeu care ne înconjoară si care păstrează si ea amprenta ordinii lui Dumnezeu de aceea un om pierdut doar deschizând ochii si lăsându se uimit de măreția si statornicia si ordona on care lucrează natura îl poate redescoperi pe Dumnezeu in mod natural si reintra firesc in conlucrare cu lucrarea lui Dumnezeu din lume

Iubirea nedreapta si înșelătoare in scopuri egoiste si ascunse oferită aproapelui si lui Dumnezeu risipește harul si lucrarea oferită omului pentru a face binele in sânul creatiei lui Dumnezeu prin urmare toată iubirea lui Dumnezeu din oameni tot cu iubirea lui Dumnezeu urmează sa se întâlnească precum apa din izvoare si din nori se reuneste in mare. Toată iubirea care nu se întoarce in lume crează o stare de păcat lui dumnezeu fiindu-i risipit harul si iubirea investit in lume iar aproapele fiind înșelat de iubirea pe care o așteaptă firesc de la dumnezeu prin aproapele sau.

Dacă omului i se pare ca face fapte bune pasiv la Dumnezeu toate sunt in continua rânduiala

P s toate intra in ordine când ești dispus sa evoluezi de la un mediu restrâns in care poți intra in trândăvia si auto mulțumire la o munca mai intensa lărgind aria de activitate si făcând loc si lui Dumnezeu pentru a te ajuta prin mai multe circumstanțe 

Pag 3

 48 de detalii 

Cel care caută pe Dumnezeu trebuie sa se izbaveasca de înaltă părere de sine de slava despartă si de minciuna si sa se silească sa își pună ordine in viața pentru a nu șovăi in fata lui Dumnezeu cad întâmpina greutățile lumii . Cel care cercetare Învățăturile lui Dumnezeu dar nu le găsește rost si exemplu in viața lui trebuie sa caute in conștiința sa dacă nu are patimi care sa îl oprească de la apropierea de Dumnezeu sau sa cerceteze dacă ignora unele slăbiciuni si are o părere despre sine nepotrivita cu apropierea de Dumnezeu. Pentru a evita rătăcirea in învățătura lui Dumnezeu imun trebuie sa își caute un îndrumător si exemplu in viața bisericii pentru ca in afara vieții bisericii cuvintele lui Dumnezeu nu au folos pentru mântuire 

Omul care înțelege locul sau in ordinea pe care a lăsat o Dumnezeu de la creație nu are frica de greutăți si potrivnic. Cel care cunoaște legea lui Dumnezeu dar nu o pune in practica in viața lui din trândăvia nu poate acuza aproapele sau pe Dumnezeu pentru căderea in păcate sau patimi atunci când greutățile lumii îl împresoară pentru ca la Dumnezeu omul in primejdie si credincios găsește tăria si izbăvirea. 

Cel ce nu cunoaște diferența dintre bine si rău nu i se îngăduie sa judece aproapele pentru ca cel ce cunoaște pe Dumnezeu își da seama ca judecând si mustrându  aproapele cade in păcat si nu se aseamănă iubirii si bunătăți lui Dumnezeu . 

Mintea iubitoare de Dumnezeu învăluie si trupul in lumina cu care Dumnezeu Răspunde credinței omului. Cunoștințele cele drepte si nestricăcioși sunt averea si virtutea sufletului fiind singura avere sigura care nu poate fi risipită sau furată  prin aceasta omul se mântuiește după trecerea la cele veșnice. Averea banilor aduc după sine si o viața plină de ispite iar patimile năpustesc asupra sufletului fiind accesibile mai usor. Hrana îndestulează trupul pentru o vreme dar virtuțile si cunoștința lui Dumnezeu hrănesc sufletul si nu va mai  simți  lipsa atât cât mintea sta la Dumnezeu nici măcar cei ce vătăma trupul nu pot stăpâni sufletul zidit cu voie liberă sprijinit pe virtuți si unit cu Dumnezeu

P s necesita o abordare mai academica si științifică sub forma unui plan concret structurat sub forma cercetării si concluziilor .

Pag 2

 48 de reformulări

Omul care se ferește de cele vătămătoare trupului  are grija pentru cele folositoare sufletului. Prin credința in Dumnezeu omul recunoaște si se ferește de ispite, urmărind  mântuirea si desăvârșirea sufletului 

Prin înfrânare, răbdare, stăruința in neprihănite  si prin alte virtuți cu care luptam împotriva râului, omul redobândeste puterea asupra libertatii sufletului iar neputințele lumii năpustite asupra omului nu vor mai avea putere datorită încrederii ca Dumnezeu păstrează libertatea sufletului neatinsa.

Când câștigurile lumești sunt conștientizate ca amăgiri trecătoare omul ajunge la concluzia ca doar Dumnezeu rămâne Vistiernicul bucuriilor veșnice, prin urmare , omul , nu are  nimic  de care sa se bucure ca  stăpânește in afara de sufletul de care este responsabil dar așa cum spune sf scr dacă nu îl va pierde nu îl ca câștiga deci , omul nu are  puterea sa stăpânească   Ceva cu valoare trecătoare in viața veșnica. chiar si in pustiu dacă omul îl are cu el pe Dumnezeu este mai fericit decât cel mai bogat om de pe pământ. Cunoscând acestea omul nu va mai suspina după bunuri lumești si nu va mai învinui pe nimeni ca a dobândit ceva prin cai nedrepte iar el este lipsei de bunurile de care se bucura aproapele.

când omul  descopera ca pofta neștiința si părerea de sine sunt patimi greu de suportat, înțelege ce ii este de folos si se ferește de cele nepotrivite, pentru a nu se despărți de nemurire.  prin urmare omul își dezvolta rațiunea practica a vieții încredințându si voința dreptății lui Dumnezeu.

Un om care are in grija de multe responsabilități pământești va acuza pe Dumnezeu ca nu îl ajuta pentru a le desăvârși pe toate astfel căutând cele ale lumii  pierzand ascultarea si rânduiala  lui Dumnezeu .de aceea cuvântul lui Dumnezeu  mustra pe cei ce nu doresc sa iasă din robia păcatului 

Un om care sa deprins cu bucuriile virtuților fuge si de cele mai mici plăceri păcătoase pentru a păstra obiceiul care îl tine aproape pe Dumnezeu. bucuria dobândită din prezenta lui Dumnezeu in viața sa este mai importantă decât plăcerile trecătoare care pot intrerupe   apropierea de  Dumnezeu. 

Blândețea si înfrânarea sunt virtuți prin care omul înțelege lipsurile in care trăiește aproapele iar după  dobândirea acestor virtuți își da seama de nevoile si lipsurile aproapelui pe care il poate ajuta atat cât se poate ajuta si pe sine încetând asuprirea aproapelui de drepturi si oportunitati in viața .

Atunci când omul accepta pe Dumnezeu ca viatiernicul bunătăților duhovnicesti si apelează la Dumnezeu pentru a se îndestula pe sine si pe aproape de acestea va dobândi  lucrarea virtuților care  ajuta credința  pentru a învinge pofta si mania care il pot dezechilibra de pe calea Mântuirii 

Omul care nu dorește sa renunțe la păcat si sa se îndrepte de pe calea nedreapta, conștient ca se afla in rătăcire, nu va cunoaste bucurii mai mari si mai neprețuite, in afara celor trecătoare si  va continua sa prefere o plăcere lumeasca fără efort in schimbul celor veșnice pentru care  trebuie sa mențină o  lupta continua cu patimile.

Omul care nu itelege Care sunt bucuriile veșnice si cele trecătoare va rătăci in aceasta lume si își va irosi viața in căutarea si in continua satisfacere a acelor temporare De aceea, un om cu rațiune deplina, recunoaște ca  este trecator  in aceasta lume si nemuritor cu sufletul si se va feri  de pofta păcătoasa care este pricina de moarte 

Legile lui Dumnezeu sund ghid in aceasta lume pentru ca omul sa se ferească de primejdiile văzute sau nevăzute de aceea liberi  sunt doar aceia care  nu sunt supuși  patimilor  care sa ii despartă de Dumnezeu astfel omul fără păcat  se cunoaște după purtare si fapte si nu după vorbe

Un om stăpân peste virtuțile si slăbiciunile sale se cunoaște după înfățișare si comportament o minte iubitoare de Dumnezeu știe sa se păzească de patimi si gânduri rușinoase

Sufletul a fost creat liber de aceea trebuie cercetat pentru a nu fi supus vreunei patimi lumești chiar dacă omul, fizic,  este  limitat in libertate fără voie si i se cere renunțarea la credința, Dumnezeu, este singurul care asigura libertatea sufletului.  

Toate plăcerile lumești pot fi înfrânte de tăria sufletului dar tăria lui vine de la Dumnezeu nu de la puterile lumești. Cei  care reușesc sa biruiască lipsurile in aceasta lume pot găsi mai ușor nădejde in credința, înțelegând ca neputința acestei lumi, doar Dumnezeu o poate învinge. De aceea un om cu nădejde in Dumnezeu nu are nevoie de multe cuvinte ca sa găseasca pe Dumnezeu, ci cuvinte putine si fapte simple.

 De aceea si colindele prin cuvinte simple rostite de copii, pot descoperi bucuria nașterii lui Dumnezeu cu o mai mare înțelegere rațională, dar un om păcătos are nevoie de convingeri si dovezi. 

PS de la simpli la complex side la multe cuvinte la mai putine pentru același inteles

Pag 1

 48 de litere si definiții 

Deosebirea dintre bine si rău se poate înțelege  rațional si cu desăvârșire doar  intr un suflet dezpatimit  care recunoaste originea desăvârșirii binelui in chipul si asemănarea cu Dumnezeu. (Filocalia). Natura răului se afla in contradicție  cu firea desăvârșita a lui Dumnezeu fără a lasa loc de dubii, lacune  sau neînțelegeri.  in separarea binelui de rău orice amestecare sau interpretare greșita a binelui duce la  o rătăcire in detrimentul acestuia, de aceea in sfanta Scriptura diferența se  prezintă ca o prăpastie intre bine si rău. Aceasta separare s a făcut pentru a înțelege ca raul a intrat in firea omului prin liberul arbitru si l a despărțit de Dumnezeu iesid de sub ascultarea lui Dumnezeu si intrând sub robia râului  pana in momentul răscumpărării. Fapta buna este o  ascultare de Dumnezeu  in scopul Mântuirii, alte comportamente considerate bune pe baza unor convenții sociale, nu pot fi considerate virtuți religioase fără un discernământ religios. orice alegere voita sau involuntară a raului, urmărind foloase necuvenite, duce la suportarea consecințelor, uneori chiar  la incapacitatea de a mai înțelege si alege binele fără o dezrobire de păcate. conștiința ajunge jubjugata de rău si de circumstanțele acestuia, urmând ca omul sa nu mai poata lucra  binele in scopul Mântuirii.  Dacă omul decide sa  lucreze binele placut lui Dumnezeu ii este incompatibila  lucrarea in același timp a râului. După fiecare  cădere omul are nevoie de o deplina curatire pentru a avea  siguranța ca se afla in slujba binelui fără a fi sub o robie necunoscuta sau o lucrare ascunsa si amăgitoare a râului. Fiecare cădere in păcat făcută cu gândul ca va avea timp sa se pocăiască si sa fie iertat, desi lasă șansa omului de a se întoarce, in același timp lasă deschisă lupta conștiinței cu acel păcat pana la judecată de apoi. In acest fel omul lasă ispititorului o cale prin care ii ataca prin mustrări de constiinta atunci când dorește sa se dedice unei dezvoltări duhovnicesti mai serioase.

Definiția rațiunii ... definiția binelui si a râului laic si ortodox legiferarea binelui si a râului legislativ răul 

Răul ales si săvârșit in societate are o consecință legală prin privare de libertate. consecința religioasă a alegerii râului este privarea spirituală de libertate si neputința de conlucrare desăvârșita cu Dumnezeu si de a binele. reintrarea in lucrarea duhovniceasca deplina, se face in urma curățirii prin taina spovedaniei. In  biserica, din aceasta viața, nu exista un spațiu fizic  destinat pentru ispășirea pedepsei pentru păcat, starea permanenta a Izgonirii din proximitatea lui Dumnezeu devenind o consecință reala după trecerea din aceasta viața si prezentarea la judecata, moment in care starea in care l a găsit trecerea la cele veșnice poate deveni permanenta. Consecinta pacatului este o stare sufleteasca personală trăită prin suferința lipsei lui Dumnezeu pentru ca asemănarea si chipul lui Dumnezeu nu mai este lucrătoare si simțim o lipsa si o alienare de la propria identitate si libera voința.  pedeapsa pentru alegerea păcatului este de fapt o circumstanța a despărțiri de Dumnezeu, diferită de canonul de îndreptare si vindecare a patimilor oferite de preot in scopul curățirii si întăririi in lupta cu patimile.   lupta cu păcatul este una personală, dar unita cu  taine in conlucrarea bisericii, omul primește ajutorul lui Dumnezeu pentru a învinge răul așa cum spune si Psalmului 117  m am împresurat dar i am învins pe ei datorită ajutorului primit de la Dumnezeu.

Lupta cu simțurile si cu trăirile personale, care ne atrag spre medii pe care le recunoaștem ca nesănătoase pentru trup si suflet, arata  unde a atacat raul si cum a lucrat păcatul in firea omuluisi, si ce simțiri a răpus  când acesta a săvârșit păcatul.  omul primește  ajutor sa identifice care lucrări ale sufletului au fost rănite pentru a le oferi vindecarea prin iubirea si bunătea lui Dumnezeu căruia i am greșit personal can am luat chipul lui din noi si l am folosit in scopuri egoiste. 

pentru a se vindeca, omul, trebuie sa își readucă simțurile in slujba binelui, sa le ofere, prin mărturisire , lui Dumnezeu pentru a le vindeca si readuce la starea de asemănare cu el.  atunci când trăirile opun rezistența in a se supune lui Dumnezeu pentru a săvârși binele firesc, si când omul simte in sinea lui ca nu  dorește cu desăvârșire  sa iasă de sub robia păcatului, atunci, cerând ajutor, lupta sa este susținuta si întărită de Dumnezeu, colaborând cu el, prin  persistenta in  rugăciune si post. Dumnezeu întărește  credința si convingerea noastră ca suntem capabili sa savarsim binele in mod natural când ne întoarcem si renunțam la păcat înțelegând ca suferinta noastră nu e de la dumnezeu ci e o stare a despărțire de el.  dumnezeu vindeca slăbiciunile si neputințele noastre dacă ne adresam lui dumnezeu, prin preoți,  cu smerenie si pocăință, dorind încetarea  săvârșirii râului când observam acțiunea distructiva din noi si asupra mediul in care trăim.

 Puterea de a birui păcatele, încrederea si curajul sunt întărite de harul tainelor lui Dumnezeu si sunt de la dumnezeu. Dacă omul va uita ca virtuțile sale sunt de la dumnezeu va cădea iarăși in păcat si acestea vor lucra încă o data împotriva lui urmând apoi si consecințele despărțiri de Dumnezeu.

 orice vătămare a sufletului adusă prin spovedanie la Dumnezeu spre vindecare deschide sufletului o cale spre trăiri vindecătoare, de aceea, si Dumnezeu, când săvârșea minuni, rostește cuvintele: credința ta Te a mântuit, pentru ca prin credința fiecăruia, Dumnezeu, face ca harul sau, sa devină lucrător, pentru întregirea simțurilor trupești si sufletești. 

Prin spovedanie Omul revine la starea de chip si asemănare cu Dumnezeu, de aceea, orice îndreptare a atenției către Dumnezeu, îl  expune pe om la o trăire si o experiența a vieții mai apropiată de Dumnezeu.  Aceste trairi pot fi exprimate si redate rațional așa cum gasim in sf Scriptura in cuvintele de slava aduse lui Dumnezeu: sfat sfat sfat. Prin urmare, omul, poate vedea măreția lui dumnezeu si poate evolua in dezvoltarea personală a trairilor duhovnicesti  datorită chipului si asemănării, dar, nu are putința sa își exprime uimirea si simțirea cu privire la întâlnirea lui Dumnezeu , descrierea lui dumnezeu, rămânând o taina rațională greu de explicat, desi perceptibilă trairilor duhovnicesti.  

doar un  om mpregatit si smerit poate intra in colaborarea directa cu Dumnezeu, curățind toate simțurile pentru  a îndrepta atenția  la Dumnezeu . Prin Renunțarea la cele lumești, prin curățirea si dezrobire a simtirulur, omul, se pregătește pentru  întâlnirea cu Dumnezeu. dedicând toată atenția trairilor duhovnicesti, fără a fi distras de vre o simțire lumeasca, ieșită din rânduiala lăsată in creație de dumnezeu, omul intra in propria ascultare de dumnezeu, lăsată in firea lui prin Protopărinți. Dacă nu își concentrează firea in acest scop omul  cade din unirea fireasca a  conlucrării cu Dumnezeu.

Dedicând toată firea sufleteasca si trupească lui Dumnezeu ajungem la reîntregirea chipului si asemănării cu Dumnezeu dar orice păcat sau patima neștiute ascunse sau nedescoperite se simt ca o piedica greutate sau chiar durere in suflet, de aceea, orice piedica in a ne apropia de Dumnezeu, trebuie expusă si  invinsa, cu ajutorul lui dumnezeu, prin taina spovedaniei.

 pentru a  deschide si  începe  urcusul spre desavarsire trebuie sa trecem prin prin  despatimire, pentru ca logica lumeasca își caută interesul sustenabil prin orice metode, dar scopul omului pe acest pământ este de a folosi resursele vieții in scopul Mântuirii. Patima, trebuie  smulsa din suflet si învinsă, pentru ca o voința care dorește sa se dedice unui folos lumesc, in schimbul celui duhovnicesc, duce spre înrobirea in lucrurile trecătoare, lipsindu ne de cele veșnice. orice tentație lumeasca trebuie  smulsa din suflet pentru a ne dedica lui Dumnezeu. Patima reprezintă  ruperea si despărțirea de ascultarea  de Dumnezeu, dar, dăruind lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu, adică chipul si asemănarea pe care le am primit in scopul lucrarii binelui in lume, se poate pune început bun urcusul duhovnicesc sănătos si firesc doar prin ascultare. 

frica de a nu pierde vreun beneficiu lumesc trecător si risipit de timp, in schimbul supunerii ascultării simțurilor pentru lucrarea binelui lui Dumnezeu, este nefondata, pentru ca la Dumnezeu se găsesc  calea, adevarul si viața, iar lumea aceasta, supusa trecerii timpului, este doar o cale de a dobândi bogatii duhovnicesti, in folosul Mântuirii. Despartirea de toate bunurile lumești, oferite, in numele lui dumnezeu, aproapelui, care nu are acces la facilitățile traiului de pe o zi, pe alta cale in afara de cea a medierii aproapelui, aduce in spațiul duhovnicesc  o lucrare specifica lui Dumnezeu, astfel asemanandu ne in lucrare cu Dumnezeu devenim slujitori ai lucrării lui Dumnezeu in lume.

 Cel care își îndreaptă firea către asemănarea cu dumnezeu prin despărțirea de bunurile lumești, care sunt facilitate prin continua circulare a bunurilor din ordinea lumeasca, are câștig netrecator prin aprecierea de către Dumnezeu, stapanul si creatorul celor trecătoare, după cum vedem si in lucrarea slugilor care au lucrat cu talanții, Astfel, dobândim o mostenire veșnica, care nu se va lua de la noi.

 Făcând fapta buna pana la sfârșitul vieții trecatoare, in momentul in care suntem aduși  inaintea Dumnezeu, pentru a se judeca felul in care am folosit chipul, asemănarea, libertatea si conștiința, in aceasta lume vremelnică, vom fi considerați sluga buna pentru săvârșirea faptelor cu care eram datori si vom primi rasplata sau bucuria in funcție de binele săvârșit in aceasta lume in deplina libertate si responsabilitate, 

bucuria de pe urma săvârșirii binelui este o pregustare a  rasplatei primite in viața de apoi, de aceea dacă in urma savarsirii unei fapte bune simțim o povara si un regret pentru efortul si bunurile investite, faptele săvârșite au valoare formala. Prin urmare, întreaga responsabilitate a asemănării cu dumnezeu in trupul din lutul acestei lumi trebuie sa se  ridice la trăirea in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii, uniți in rugăciune si in practicarea virtuților creștine. prin conlucrare, participând in comun la tainele bisericii,  scopul omului pe pământ devine medierea iubirii lui dumnezeu in  lume, aceasta responsabilitate fiind lăsată ca porunca protopărinților.

  in lumea aceasta primim dulceața trairilor lumești si duhovnicesti, dar ajungem la concluzia ca bunurile lumești sunt finite si trecătoare iar abundenta sau lipsa acestora duc la aceeași stare de nemulțumire. Omul se poate satura de acestea dar nevoia satisfacerii plăcerii poate persista, de aceea, căutând  si identificând dorinta nesanatoasa a plăcerilor el se  pote opri din îmbolnăvirea prin exagerare.  Omul poate uita ca sentimentele sunt si trairi sufletești si ajunge la extrema îmbolnăvirii trupești si psihice. când bunurile lumești își pierd din sentimentul dulceții omul simte aceasta plăcere îl duce spre moarte de aceea  are nevoie sa caute  o dezintoxicare de adicția de acestea care îl țin înrobit in nevoia de a satisface aceste plăceri. Atunci cand  trupul dezvolta imunitate senzorială  la plăcerile lumești nu este cu nimic diferit de un om întemnițat care tânjește după aceleași plăceri lumesti dar nu are acces la plăcerile dobândite de pe urma lor.

  omul robit cu simțurile  in lucruri trecătoare poate cădea in depresie  ajungând sa creadă ca nimic bun nu se mai găsește in lume.   bunurile lumești au  un rost cand sunt folosite  pentru strictul necesar si pot deveni bucurie duhovniceasca când își găsesc un rost in viața celor care isi pun speranța in bunătatea lui Dumnezeu.  valorile lumești devin unelte de înrobire a omului si de despărțire de Dumnezeu si de ordinea fireasca a lucrurilor in lume.  bucuriile si fericirile netrecatoare ale omului au un echivalent in lucrarea liberă si sănătoasă  a unei virtuți săvârșite cu deplina înțelegere a prezentei lui dumnezeu in lume.   orice conlucrare cu Dumnezeu aduce bucurii si nu pot fi comparate cu cele dobândite din activități trecatoare, de aceea, mai mare bucurie avem când facem bine cuiva decât atunci când lucram pentru binele propriu. 

P s necesita reveniri la logica integrarii ideii in text si integrări de trimiteri la surse 

Praf de stele si speranțe

 48 de lumi in care scap ca sa scap din cele in care am scăpat 

  Extensii ale suportabilității si adaptări la anormal când vezi oameni dedicați unei munci pentru care si tu ești pasionat parca vrei ca minca ta sa fie si ea pusă in scopul aceluiași obiectiv atunci când oferi trăirea pentru a fi trăită aduci omul in mediul din care rugăciunea se duce din inima tuturor la cer acum toate practicile si convingerile psihologiei grupului determina un grup de oameni sa se dedice unui lucru fără scepticism cu deplina dăruire si încredere in ce moment te desprinzi de tine si te alături grupului si in ce moment predai grupului rugăciunea pentru a o ridica la cer si când Filocalia transfigurează mintea si o curată de pojghița păcatului 

Apoi ajungem sa raționalizăm o stare spirituală problema ca cu cât o stare se apropie de starea lui Dumnezeu cu atât se desprinde de lumea rațională si se ridica deasupra raționamentelor si ale simțurilor de aceea si moartea e o lucru natural in om dar învierea se întoarce împotriva firescului si a ordinii creatiei de aceea si orânduiala trairilor ies din firescul lor de aceea prin smerenie facem loc lucrării supra firești de aceea si cunoașterea după inima a unor rugăciuni smerește simțurile si ridica conștiința sufletului peste raționamentele firești si le aduce la o trăire in cumul cu Dumnezeu de aceea golirea de sine pentru Dumnezeu nu ne depersonalizeasa ci ne umple identitatea cu trăiri personale împreuna cu Dumnezeu de aceea si Dumnezeu când se ruga caută in rugăciune unirea in cuvânt si trăire cu domnezeu de aceea la schimbarea la fata s au prezentat moise si Ilie pentru ca unirea in deplin cuvânt si cuvântul lor a devenit desăvârșit in firea lui hristos si prin ei dumnezeirea s a arătat si a luminat lumii 

 Tainele trupului doar domnul le știe omul

Simte si vede dar înțelege doar ce a văzut si ce i s a spus ochiul nu vede nimic dar inima ii bate pentru ca dincolo știe ca se Apla pierzare sau mântuire umbre lumini si praf intra in ochi dar sufletul doar la chemarea lui Dumnezeu tresaltă de bucurie trupul in cele ale trupului se scaldă prin simțuri dar sufletul este cel care scoate trupul din robiile simțurilor care trag spre vătămare si lebgand trupul de suflet mântuirea trupului de robiile simțurilor care nu știu sa ceara decât ale lor pana la istovirea resurselor si stingerea pana si a simțurilor care cer simțire dar rațional cunoaștem ca nu toate simțurile sunt fine si ca sufletul este cel care pune in rânduiala fireasca rânduielile trupului si le sfințește si le aduce la totalitatea trairilor depline si fără cusur doar când încrederea in calitatile sufletului de a ordona si pune in slujba simțurile astfel deplinătatea simțurilor vine din simțirea sufletului si sufletul lui Dumnezeu slujește si se supune lui si vrednicia ascultării sufletului aduce si trupului deplinatate întregire si curăție 

Frica de zburdalnicia simțurilor este neantrenata sufletului de al sluji pe Dumnezeu de aceea si simțurile nu au in sine bogăția de trăiri ci si ele se oferă unor stimuli extermini si se lasă atinși si cuprinși așa si Dumnezeu vine pentru a pune simțire in suflet dar fără apropierea de Dumnezeu nu putem trai sentimentul religios credință nu e doar fapta si rasplata sau lege si ascultare ci este si viața in hristos trăire si comunicare intr un mediu controlat si dedicat lui pentru a nu rătăci prin pustii pentru al găsi si a comunica cu el 

P s înțelegând voi înțelege Trăind voi trai cu legământ unirii se va uni si la livada va  ajunge si va sădi si smulge din pleava trairilor lăstarii ce răsar din rădăcinile groase ale patimilor ce nu se văd la suprafața dar au crengi adânci si nevăzute si sustrag din resurse care ar trebui dedicate domnului si luptei cele drepte 

O postare normala

 48 de vise

Data trecută nu știu ce am visat dar tot interesant a fost

Ma trezesc la patru de ceva timp ca sa schimb catul probabil calea pe care trebuia sa o urmez înainte de derapaje are un linc activ 

Se face ca eram la master coleg cu negru si încă alti de la teologie ca de obicei întârziat căutam cazare si orarul si sa recuperez orele pierdute ajuns joi după amiaza urma sa recuperez vinerea cu o profa Ok nu aveam emoții conștiința de teolog întotdeauna de-ajuns nu avea sa ma dezamăgească aveam uperhandul si nu eram in nici un caz si nici o șansa sa fiu sortit eșecului doar prezenta fizica si intelectuala era nevoie era ceva pe aeronautica desi in afara umanului totusi ceva teologic 

Problema acum e alta dacă după hristos conștiința globală s a expus unei idei general valabile si accesibile creând curentul dreptului de liberă conștiința religiozitate si cetățenie apoi urmând trezirea conștiinței globale prin înțelegerea marginilor pământului apoi contemporan cu deschiderea granițelor interconectării verbale si sociale acum iată ca se prevede o noua revoluție industrială globală cea a accesării onei meta sau mai concret ca un exo  schelet un exxo conștient pe care îl putem accesa pentru a avea acces la memoriile sentimentele si genealogia istoriei umanității nu doar la o baza de date sau biblioteca ci la un bibliotecar acest lucru sau obiect fiin un creier in care toate personalitățile pot fi accesibile prin remodelarea identică a patentului cerebral pentri a avea acces la amprenta cerebrala lingvistice lexico gramatical si intelectual activa cu urme

De persoana si personalitate  nemai fiind considerat un posibil loc utopic si o stare utopica a intelectului plimba o stare de vis prin care creierul estexpus mediului intelectual colectiv al umanitatii in funcție de dorințe nazuintensi potențial vedem ca toate marile idei au luat amploare de către studenți in mediul universitar loc in care noua generație a simțit nevoia de a implica o anumită Inovație in stilul lor de viața de aceea inițial grupul targhetate de dezvoltare din fașa a tehnicii ar putea fi zona din care oamenii pleacă si se lansează in viața cu un anumit bagaj de unelte abilitați si idei urmând ca aceste idei sa între in convenita globală prin shimb inter generațional de experiențe valori idei si unelte urmând ca acei studenți sa devină activi in societate integrând si stilul lor de viața si noile idei

Se pare ca in ropria mi istorie am avut o idee pe care am uitat o sau deja am scri S-o si am uitat si de ea înainte de fiecare epopee intelectuala sau chiar in timpul am avut un scop si o speranța sau o tradiție am uitat care sunt acestea mi am amintit se pare ca fiecare dorinta intrinseca a fratelui mai mare a fost lăsată fratelui mai mun eu am primit ca oportunitate in viața armata iar veri librărie 

Interesant ca pot fi turist in propriile amintiri in care mi se interzice accentul ca intr o realitate baralela care am acceptat o ca fiind inexistenta dar care totusi ma invita la a experimenta irealitatea e ca un loc in afara hârtii in care am acces ca la o lume a ideilor răsărite intr o alta lume fata de asta reala o lume in care primul pas din realitate nu s a făcut in care timpul nu a trecut pe alta creanga si nu a crescut spre alt cer si alta realitate desi ajunși in același loc eu si eul care a rămas acolo nu mai avem aceeași vârsta in timp si locurile in care m am întors in timp sunt de fapt locuri din care m am pierdut din timp si imaginația a evadat spre alte timpuri un fel de Ilyo Genesis din care îmi extrag idei neterminate de a mi trai alt viitor imaginar si totusi tirist in propria-mi realitate încercând sa germinez alte șanse ale viitorului sa ma reinventez si sa evadez n realitate din lumea basmelorbin care am căzut din Neantul realității

Trecând peste aceste bălării spor in toate

P s odihna plăcută si cart ușor 

Sidequest 26

 48 de încercări 

Deci când te prezinți nu te prezenta ca Fariseului cu ce crezi ca ai ca ei au toate cele ale tale si mai mult nu doar praful in ochiul tău care strălucește ai te face sa te crezi valoros când tu de fapt est in putregai in potrfactie si se vede asta si se simte ba chiar si ca potențial nu poți cara mult ca nu te duce capul si si asta se vede dar adevarul poate fi mai accesibil deci ești un nimeni care a fost nimeni pana acum si ca sa nu fii un nimeni călcat in picioare dorești sa stai in calea alt cuiva ca poate e mai ușoară alta povara 

L x x v i i

  48 de legături

Cineva a spus ca atunci când potrivnicul întinde o cursa se aseară înaintea celui ispitit asta înseamnă ca el cunoaște josimea si coboramantul ispitei Den starea de superioritate el se sacrifica pentru a face rău si chiar este călcat in picioare de cel ce nu se lasă ispitit astfel înțelegem ca virtuțile sunt o stare a omului care comunica cu Dumnezeu un om care face binele va fi constant in legătura cu Dumnezeu costurile sunt asemănarea cu Dumnezeu 

Singurătatea este lipsa lui Dumnezeu lipsa oricărei legături oricărei virtuți ai legi intrinseci orce cale naturală de a exista Dumnezeu in mod natural depresia este lipsa relațiilor inter umane înseamnă neaplicarea poruncilor lui Dumnezeu toate legile lui Dumnezeu apelează la sentimente Dumnezeu ete definit prin sentimente si sentimente leagă oamenii si leagă Creația

Toate minunile lui Dumnezeu s au făcut pentru a crea un sentiment de parentalitate cu Dumnezeu pentru a crea legături ale credinței toți martirii prin jertfa lor sint un exemplu de unire cu Dumnezeu exemplu lor întregesc credință iar cel prin care vine martiriul intra sub inexistenta timpului sub sălbăticia trecătoare a legilor făcute de om in care si astăzi ne scăldăm  iar dacă punem un martir in slujba urii unuia care este rob al unei ideologii trecătoare ce câștigam o ura in plus scrisă deasupra crucii unui martir pe cine slăvim iubirea celui care l a împuternicit cu tărie si iubire pe martir sau ne îndemnam sa uram pe cei ce au chinuit pe cei ce l au găsit pe Dumnezeu in nimicnicia acestei lumi 

Vameșul muncea o slujba josnica el se identifica cu munca lui el avea nevoie sa scape sa se curețe  de faptele pe care munca lui îl obliga sa le facă păcatul si disprețul erau munca lui iar Fariseului omul lui Dumnezeu era unealta prin care oamenii răpuși de nimicnicia acestei lumi erau arătați ci degetul înaintea lui Dumnezeu  chipul lui Dumnezeu din robul păcatului era disprețuit fariseul era dispretuitorul creatiei lui Dumnezeu in loc sa fie cel prin care păcătoșii erau readuci si curățătorie pentru a ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu 

Smerenia era chipul omului care știe ca in aceasta lume doar dumnezeu eate cel care ne scapă si scăparea din robia lumii iar robi fiind real ne prezentam din calitatea de rob la dumnezeu si nu din alta realitatea intrinseca a noastră deci mândria ca facem fapta cea dreapta si normala a lui dumnezeu pentru dumnezeu nu e mândrie ci normalitate deci nu e nimic deosebit sa vii la dumnezeu ca asemanator cu dumnezeu deci orice chip al mândriei ca ai chip a lui dumnezeu in fata lui dumnezeu dumnezeu nu îl recunoaște in sine ca a lui pentru ca orice lucrare a lui dumnezeu eate o lucrare intrinseca de colaborare cu dumnezeu deci nu avem cu ce ne lauda la dumnezeu pentru ca dacă vedem ceva bun la noi si acela nu este recunoscut imediat ca a lui dumnezeu atunci începem sa avem conștiința diavolului ca devenim un dumnezeu prin propria putere si nu in si prin al si de la dumnezeu ale sale dintr-un ale sale 

La fel si înainte mergatorul este numit înger pentru ca dumnezeu in slava sa este înconjurat de îngerii care reflecta si acoperă slava lui dumnezeu in cete de diferite intensități  deci înainte mergatorul nu putea fi decât un înger care din tainele lui dumnezeu prezintă si expune pe dumnezeu ca unul care aduce si buna vestire dar si dreptatea dar si legea pentru ca si legea este însăși chipul si starea in care si prin care omul se apropie de dumnezeu si devine asemanator cu dumnezeu o data prin lege aduci rob obligat prin adunarea in Țarcul lui dumnezeu apoi după ce a venit hristos revenirea la chipul liber la conștiința liber consimțită prin credință de a fi chip si asemănare cu Dumnezeu deci legea este dumnezeu revelat într-un comportament care in naște pe dumnezeu in om  comportamentul postului lui moise de a se apropia prin pregătire si renunțare la sine de dumnezeu pentru a primi liberconsimtita fără piedici ale pietrificării in păcat a firii omenește se face pentru  a primi mai ușor si firesc pe dumnezeu mai apoi si dumnezeu a ținut post dar care post al subțierii accesibilității lui dumnezeu oamenilor dumnezeu ușor ușor renunța la duritatea pedepsei date omului pentru al primi mai aproape de el deci domnezeu prin post in firea sa face firii umane mai accesibila lucrarea lui dumnezeu 

Revenind la simțuri omul care este hipersensibil nu are blocate virtuțile in sine are virtuți vii si lucrătoare exersate deci acel om nu eate singur ci lucrează împreuna cu dumnezeu simțind firea si lucrarea vieții a lui si de la dumnezeu in sine de aceea oamenii se retrăgeau in pustie pentru a subția lucrarea umană si a întări si scoate la iveală firea divina

Vedem ca si societatea prin iluminism si revenirea la firile sensibile pure si dezgolite ale omului a descoperit valoarea purități chiar dacă scopul era pătimaș chiar si patima in sinea ei in căutarea ei a găsit forma naturală a firii pe care a expus-o valorificând virtuțile in cea mai intrinseca pura si nevinovata forma a lor adică a chipului fecioarei adolescentine adică a unei inconștiente lupte pentrunpuritatea vieții si a trairilor luptând cu legile si aparentele acestei lumicare nu are nimic de ascuns dar pe care un pătimaș o folosește in scopul plăcerilor sale egoiste si astăzi tot copii sun folosit-o pentru a introduce in lume prin calea cea mai sensibilă si firava a lumii răul adică prin copil nevinovat si neajutorat răul eate introdus in lume alt rău este introdus prin femeie devalorizand si negând ba chiar demonizate calea prin care omul vine la viața însuși poarta vieții este supusa râului si depravării si murdăriei

P.s fii sincer ai spune-i care este nevoia ta si cum si in ce fel lumea te a robot si când si in ce fel l ai pierdut pe dumnezeu sau cum nu l ai avut nici o data cum toate le ai pierdut sănătatea libertatea liniștea si odihna si simtul apartenentei întoarce te ca un fiu risipitor nu mai sta in păcat si in gheena lumii fii pregatit sa renunți la micul si falsul bine al acestei lumi pentru munca cea liberă si reapar in robia si ascultarea de firea naturală si fireasca a aceatei vieti

Se pare ca Biblia nu își Leancă ideile doar cu  singurul sau fir narativ dar cuvintele sunt una si sunt  vii si doar in cuvânt viu  si practic dar si adevărat cuvântul si religiozitatea cuvântului devin vii practicantul ai ascultând de ele ele fiind forma si calea cea naturală a vieții trăite in Dumnezeu si orice Civilizație care își pune in centru aceasta lege veșnica a vieții va trai pana când vrajbajul va veni si va pune sămânță neginei in mijlocul credinței ori pentru a se întări pentru cei determinați ori pentru a pierde pe cei care au crezut din motive egoiste altele decât cele din viața si voia divina precum Iuda care el urma alta cale cea a unei împărații profitabile nu doar a uneia care pune resursele in slujba bunei conviețuiri in care Dumnezeu devine prezent prin dărnicie cu cât dărnicia e mai totala si lăsarea in voia lui Dumnezeu e mai mare cu atât Dumnezeu ne face viața mai lucrătoare in credință iar viața noastră se simte ca o presimțire a raiului atunci când ești obosit ești mai sensibil si la rău dar si la bine deci tu alegi căreia te supui greutățile cârceii subțiază firea umană pentru a l primi pe Dumnezeu sau pentru a facilita împământarea ideologiei in acest vas de lut pe care îl consideram a fi de fier astfel oamenii alienat sunt de fapt cei modelați după pierzarea aceatei lumi iar cei statornici sunt cei ciopliți după crucea lui Dumnezeu înșirând toate nedreptățile lumii dar neuitând ca in Dumnezeu este mântuirea din aceasta lume si ca suntem datori sa căram aceasta viața dincolo si sa o ducem la mântuire

Sidequest25

 48 de pacturi

Întotdeauna de-ajuns ai un plan iar planul e sa sacrifici o parte din tine pentru a mai ridica o treapta către acel ideal care poate fi o casa un loc de munca o grădina un peisaj si așa mai departe când nu mai ești dispus sa renunți la ce ai nu mai deschizi oportunitatea pentru a evolua poate familia te ți e in loc dar nu e așa ai făcut o si ai reușit acum ești dispus sa mai faci un pas sa spunem ca ai ajuns la înțelegerea echivalente dintre fapta rea si recompensa neîntârziată echivalenta sau Paralela candorinta de a călători de aventura este si dorinta instinctuală a unui nomad de a găsi un loc mai bun in care sa trăiești suniți dai seama ca călătoria este cea care te tine sperând dar dorul de casa este cea care hrănește dorinta de a călători către casa pe care ți o dorești 

Si totusi e trist când vezi ca toată viața ta ai fugit de nenatural in căutarea caii celei drepte ai pășit un pic pe ea ai simțit asfaltul lin dar ai ales valea cea întunecată umeda plină de pietre si dezamăgiri si totusi dacă aventura a fost doar un off road pe care l ai privit cu ochi amari atunci când ai un prieten care are un grup de prieteni cel mai mare dar este prietenia comuna este ca un val care fără vânt nu ar exista vântul este o forța constanta dar persistenta poate cumula o unda destul de mare in funcție de timpul in care vântul a acționat asupra apei dar nu doar vântul este forța definitorie a valului ci si gravitatea si forța aerului dar si forța de suprafața a lichidului sub propria greutate deci pentru a intui un val ai nevoie de trei forte greutate a lichidului viteza suprafețe mișcate a lichidului si aer  in care lichidul disloca propriul volum prin urmare viitorul este dizolvarea pe care o creezi timpul forța cu care dizolvi spațiul si spațiul in care te manifești deci o speranța lucrează doar in spațiul pe care ți l dorești sa se manifeste 

P s oricâte oportunități ai avea aproape sau departe scopul este sa le urmezi când simți ca oportunitatea ți le oferă chiar dacă toate cad scopul era sa speri speranța nu moare ultima ea te tine in viața pana la sfârșit

L x x v i

 48 de discipline convenționale ermetice

 Atunci când te afli intr un mediu convențional care integrează reguli auto suficiente in care ultimul  venit are nevoie de reeducare pentru a se adapta acolo începe regula filmului de groaza prin care sistemul imunitar se lupta sau se adaptează ma mediul străin in funcție de fragilitatea si rezistența la modelare o sticla nu se modelează tace si nici ceramica nu se mai întoarce la forma lutului maleabil si obiecte definite nu mai revin la forma naturală după intervenții artificiale iar adaptarea la un mediu străin dezradacineaza din sine comportamentul natural 

Acum îmi dau seama ca de la început  am fugit de cineva de rezistența la mediu veșnicul înstrăinat in propria mi viața întorcând du ma in locurile din care m am înstrăinat ca un pelerin in propriile amintiri îmi dau seama ca încă rătăcesc căutându ma in propria istorie am plecat atât de departe încât am uitat ca scopul călătoriei este sa ma regăsesc in propriile definiții dar am ajuns pe calea de întoarcere pentru a regăsi o forma inițială de la care sa plec pentru a pune temelia unei imagini de perspectiva si văd ca rătăcirea este mai mare decât obiectivul 

  Filmul de groaza pune accentul pe nesiguranța mediului si ne dam seama ca in toate mediile istorice omul a eliminat câte o teroare sam Amenințare fizica si a adăugat alta de ordin ideologic convențiilor sociale parca devin scene din filme care își caută finalitatea in scoaterea omului din firesc 

Astăzi ne întrebam de ce smerenia pare  nenaturala in fata lui Dumnezeu pai cum ar fi sa vina un câine turbat înapoi la stăpân sa îl miște pe stăpân pentru ca firea lui turbata îl împinge la asta si cum sa nu fie stăpânul speriat  si sa îl evite așa si omul cim vine plin de mândrie si trufie plin de sine cu încredere diavolească la Dumnezeu sa ii mulțumească ca i a dat voie sa păcătuiască si de ce ni se pare ca omul smerit sa aibă o atitudine de sfială catre un Dumnezeu blând si iertător când își cunoaște Greșelile si știe ca Dumnezeu este si iertător dar si drept iar dacă îndrepta atenția lui Dumnezeu asupra ta asta înseamnă ca ai venit pe calea cea buna pentru ca privirea si atenția lui Dumnezeu este iubire si binecuvântare iar dacă si a luat privirea de la tine lipsa binecuvântării vieții înseamnă  lipsa vieții si lipsa rostului vieții 

Decu cum sa nu fie mândria nefireasca înaintea lui Dumnezeu când smerenia își urmează o fire premergatoare ascultării este mișcarea vieții e ascultare de ordinea divina lăsată intrinsec in om

 P s oricât  m as întoarce in timp tot calea rătăcirii si înstrăinării o găsesc nefamiliar si ne adaptat pe cale am umblat in  încercarea continua de evadare si când calea fireasca am găsit am căutat o metoda de a deraia la normalul rătăcirii 

Side quest 24

 48 de anonimi 

 Atunci când știi ca cineva receptează un mesaj te chinui sa oferi o structura clară si cizelata dar când ești ringur cu ale tale parca totul e legal doar cu ale tale procesul creatiei nefiind valorizat prin alt ochi

Un om care iubește viața oricât de trist ar fi tot cu iubire va trai Tristețea suferința sau durerea atât timp cât iubirea va dăinui viața trece nemarginita calea oricum in zbor speriați porumbeii pisicile drumul  când unii striga trezește-te somnul vieții calmează Tristețea singurătăți atunci viața doare mai potini ascunși după cuminte cântece idei sau alte cărți speranța si credință se umbresc unele pe altele si nici nu știi ce sa mai crezi si ce sa mai speri dar viața si timpul trec deci si credință s a crezut pentru clipele trecute  si speranța sa sperat fără a o spera  găsindu ne pod si poarta peste timp in același timp dar alt loc proiectați in Ilyo  fără timp spațiu sau speranțe 

P s Sufletului caruia i se Adaugă lăutari materiale trecut prin fata acelor cuvinte cu reverența si respect mulțumiri neamestecate de vointe subminale

L x x v

 4 i8 de necazuri

Nu de stil ca dai bani la păcănele te mai si împrumuți la cămătari si după unde mai ajungi când toate ușile se închid 

Ai bine e ușor o clipa durează alegerea sa faci un păcat liberul arbitru îngăduie asta fără nici o singura problema problema e ca răul nu este egal cu Dumnezeu si oricâtă lipsa de putere ar avea in fata lui Dumnezeu dacă omul da putere diavolului el te tine legat cu forța pe când ca sa revii la Dumnezeu calea e mult mai grea întâi trebuie sa te eliberezi sa fii liber ai apoi sa fii convins de puterea iubitoare si creatoare si ajutătoare a lui Dumnezeu problema ca el nu se lupta in locul tău te ajuta atât timp cât ceri ajutorul si te lupți si tu pentru o clipa pe care timpul nu o iarta o clipa îți ia sa scapi telefonul dun neatenție si el va deveni spart fără întoarcere iar cheltuiala nu o ai disponibilă la fel de rapid si inoportun precum momentul in care ai scăpat telefonul iar după ce repari telefonul acesta nu va mai fi la fel va rămâne cu imperfecțiuni sau mici erori care îl fac mai fragil la următoarele șocuri

De aceea păcatul e mult mai ușor de ales decât munca pentru pocăință schimbul si iertarea si efortul depus pentru păcat nu este echivalent cu efortul pentru pocăință un păcat poate dura câteva secunde dar pocăință si simtul înșelării si vinovăția si lipsa reîntregirii dinainte de păcat uneori nu trece nici după o viața de pocăință si suferința si parca nici povara morții nu e la fel de grea precum povara stării de păcat 

 Vedem ca povestea femeii cananeence nu e o pilda si nici măcar minunea nu este pentru femeie ci pentru fiica ei si mai vedem ca nici măcar dialogul cu ea nu era vizat pentru urechile ei ci ca sa dezrobească poporul ales de orgoliul de popor ales se pare ca ea făcea parte dintr un popor închinătorii la idoli care erai in acel loc înainte de poporul migrator ales care s a format ca ales si a Fort format ca ales iar cultura lor nu se datorează istetimii lor ci lui Dumnezeu deci meritul lor de a fi ales era doar norocul ca s au născut in acel loc din acei parinti iar aceasta cananeanca care probabil era corcita cu neamul evreu deci vedem ca neamul ei a fost segregaționist si exclus si nu a fost asimilat de poporul ermetic si exclusivist evreu nimeni nu avea dreptul sa influențeze puritatea genealogica desi chiar si regele lor nu era pur sânge dar ceea ce a dorit Dumnezeu de la ei a fost puritatea culturală si nu înțelegerea greșita a rasialitatii separate pana si ei fiind doișpe seminții de nu erau omogeni si  totusi vedem ca aceasta minoritate din care făcea parte care de fapt erau autohtonii locului deveniți minoritari după primirea acelui loc de către poporul ales moștenire de la Dumnezeu de ce au primit pământ ales nu știu dar Semnificația locului trebuia sa fie belșugul pământului binecuvântat de un loc propice pentru un popor pentru a practica liber legea lui Dumnezeu vedem ca ea știe cui aparține si chiar se lasă si ea exemplificata ca un popor ce nu are drept ca ne-am sa aparțină legii divine si totusi i se oferă acest drept sa între pentru ea si fiica ei sub protecția eliberatoare a lui Dumnezeu prin același pact al credinței 

Așa cum si bătrânul simeon prin cunoștințele ca traducător spune acaparând întregul nou legământ si oferindu-și titlul motivul si statutul lui Dumnezeu 

Acum

Liberează pe robul tai stăpâne după cuvântul tău 

Adică eliberarea din robia morții a celor ce au ales o robie sub legea lui Dumnezeu si au ispasitbpedeapsa pocaintei dar sinpoporul străin avea sa vina sa nimicească milenar acea locație deci Dumnezeu a venit aproape de ultimul ceas al poporului sa îl elibereze in ultima clipa dar ei au ales sa rămână robinainmortii si a unui popor ce le a sortit pieirea si distrugerea 

si vedem ca Dumnezeu nu poruncește nimic ci spune mare eate credință ta răvașe ți-e după cum voiesti împotriva exclusivității de drept a poporului ales asupra minunilor săvârșite de Dumnezeu 

Ca văzută ochii mei mântuirea ta care a sortițo înaintea feții tuturor popoarelor deci toți oamenii vor fi expuși acestei eliberări din robie poporul ales fiind hârtia pe care s a exemplificat si legiferat di proiectat si imprimat calea voința si istoria mantuitoare a lui Dumnezeu un popor care l a scos de sub deplina libertate a voinței puși in robie si domesticiți pentru a i readuce in grădina  in Țarcul înțelepciunii si înțelegerii divine  la care toată lumea sa se uite la lumina istoriei si legii exemplificate practic in viața si istoria unui popor  sa fie Luminați 

P s  cel mai fain e un părinte pe care îl vezi după doua decenii si jumate de la instaurarea in parohie ca fiecare punct si gest al slujbei este o mișcare naturală ca o adiere precisa de pe o pajiște nemarginita de spațiu timp si anotimp el fiind o pasare in zbor litirghisind aproape naturalizat fără oboseala graba sau plictiseala exemplificând integral toată slujba tipiconal aceleași gesturi identice normale si naturale reale respirate prin plămânii  relaxați si vocea așezată pe temeliile încrederii si sincerității interne asumat integral liber relaxat si liniștit încrezător in fiecare fapta si mișcare vertical stricta fără pogoraminte adaosuri sau abrevieri totul așa cum este natural fără încercarea de a extinde realitatea din sau înspre universul credinței realitatea naturală si înconjurătoare fiind însăși credință 

P s P s parca si oameni redevin uniți si parca si comunitatea care își prezintă liderul centralizează comunitatea oferindu o cultului ei fiind ceea ce a rămas in timp credință fiind cea care nu i a lăsat sa ii risipească sub trecerea timpurilor făina verticalitate dar si acel Ilyo tempore al copiilor si tinereților de alta data găsindu ne in realitatea atemporala a altor copii

Sidequest 24

48 de întrebări si răspunsuri ale amprentei neuronale umane 

Cuvântul sau fiul lui Dumnezeu poate fi explicat si din punct de vedere lingvistic plecând de la ideea Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt iar omul este capabil sa creeze idei noi

Afișează schițele

Da, cuvântul sau Fiul lui Dumnezeu poate fi explicat și din punct de vedere lingvistic, plecând de la ideea că Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt și omul este capabil să creeze idei noi.

 1. Cuvântul ca instrument de creație:

În Geneza 1:3, se spune: "Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Și a fost lumină."

Cuvântul lui Dumnezeu este văzut ca o forță creatoare, care dă naștere realității.

Limbajul uman este o reflectare a acestui cuvânt creator, o modalitate prin care noi înșine dăm naștere realității prin idei și cuvinte.

 2. Omul ca imagine a lui Dumnezeu:

În Geneza 1:27, se spune: "Dumnezeu a creat omul după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat; parte bărbătească și parte femeiască i-a creat."

O parte a chipului lui Dumnezeu în om este capacitatea sa de a crea, inclusiv de a crea prin limbaj.

Prin cuvintele noastre, noi reflectăm creativitatea divină și participăm la actul creației.

 3. Cuvântul ca Logos:

În teologia creștină, Fiul lui Dumnezeu este numit Logos, care înseamnă "cuvânt".

Logosul este identificat cu rațiunea divină, care este sursa ordinii și a inteligibilității lumii.

Capacitatea noastră de a gândi și de a vorbi rațional este o reflectare a Logosului divin.

 4. Limbajul ca mijloc de comuniune:

Limbajul este un mijloc prin care noi comunicăm cu Dumnezeu și cu semenii noștri.

Prin rugăciune și prin dialog, noi ne conectăm cu divinitatea și ne construim relații cu ceilalți.

Limbajul este un dar divin care ne permite să ne împărtășim gândurile, sentimentele și experiențele.

 5. Limbajul ca artă:

Limbajul poate fi folosit pentru a crea opere de artă literară, muzică și poezie.

Arta ne inspiră și ne provoacă, oferindu-ne noi perspective asupra lumii și asupra noastră înșine.

Limbajul este un instrument puternic care ne permite să ne exprimăm creativitatea și să ne conectăm cu ceilalți la un nivel profund.

 Concluzie:

 Explicația lingvistică a cuvântului sau Fiului lui Dumnezeu ne oferă o perspectivă valoroasă asupra naturii umane și a relației noastre cu divinitatea. Capacitatea noastră de a crea prin limbaj este o reflectare a chipului lui Dumnezeu în noi și ne permite să participăm la actul creației. Limbajul este un dar prețios care ne permite să ne conectăm cu Dumnezeu, cu semenii noștri și cu noi înșine.

P.s Salut va mulțumesc pentru răbdare si îngăduință 

ca sa nu las subiectul despre a i si Chaturi cu inteligenta pe baza de algoritmi deschis o sa las o concluzie si părere personală despre aceasta unealta digitală 

După câteva zile de întrebări si răspunsuri am ajuns la concluzia ca aceasta aplicație procesează doar informații si domenii pe care i le ceri sa le cerceteze si fiecare dialog nou deschis va avea o perspectiva personalizata asupra răspunsurilor primite spre exemplu când se vorbește despre teologie poate avea o idee generală creată doar din domeniul Teologiei dar dacă adaugi domenii interdisciplinare poate dobândi unele opinii, probabil din statistica informațiilor procesate,  păreri care contrazic subiecte dezbătute anterior.

In concluzie Abilitățile oferite acestei aplicații sunt cele pe care i le oferă fiecare persoana in parte in funcție de domeniile pe care dorește sa le descopere.

Va mulțumesc încă o data pentru răbdare si timpul acordat. Va rog sa ma iertati. Doamne ajuta.

LXXIV

 48 de pilde

Când a venit Dumnezeu pe pământ pentru ca i a promis lui Adam ca va veni l a trimis întâi pe moise sa aleagă neamul lui dintre ceilalți care tot din Adam erau dar a găsit un neammmainincapatanat si vrednic sa asculte probabil si pe alte neamuri le a dat gândul întocmirii unei religiozități dar au ales alte priorități lumea-i si l au numit pe Dumnezeu cum au putut si cum au inteles si cât le a îngăduit mediul conștiința cunoștința si puterea dar pe poporul acesta l a sărăcit Dumnezeu ca sa ii pregătească templu pentru când va veni sa mantuiasca lumea din păcatul neascultării care îl robește pe om in propria libertate de alegere in propria putere si voința si nevoie de a alege dintre bine si rău dintre urmarea binelui si urmarea râului si peste veacuri iată ca a apărut si Dumnezeu si tot venea un tânăr la templu care se simțea ca acasă si care parca Toți ascultau ca de cineva pe care le cunoaște pe toate si parca toată religia lor eate dedicată acestui om si acest om se dedica celor care vin in casa construită pentru el ca sa vina si sa facă slujbele care le fac unii angajați de el sa facă munca lui pilda lucrătorilor viei si iată ca a venit Dumnezeu la templu la casa lui si a găsit in ea in loc de slujitori ai lui Dumnezeu shimbătorul de bani si  casa lui era ca o peștera de tâlhari unde stăpânea tâlhăria si veniturile din foloase necuvenite si ita ca Dumnezeu in templul dedicat lui intra si face ce ar face un stăpân al casei sale are grija de treburile casei repara cârpește curată si pune-mi ordine dar slugile casei slujitorii templului orbiți încă de păcatul adamic al neascultării lăcomiei si invidiei vor sa îl omoare pe Dumnezeu îl loc sa îl lase pe Dumnezeu sa își facă treaba pentru care a venit dar se pare ca si Scriptura are un roat tainic care trebuie împlinit din moarte trebuia sa îl scoată pe Adam si cu moarte trebuia sa ajunga la el dacă trebuia personal sa îl ridice din fapta sa si pe toți din neamul omenesc  si a găsit momentul in istorie pentru perpetuarea acestei dezlegări pana la sfârșitul veacurilor s a întâmplat ca in învățătura Martie si Mariei in loc sa asculte de Dumnezeu ca Mărie ei se îngrijorat de toate ca marfa ba mai rău căutau sa îl smulgă dintre oameni si sa îl rastigneasca si cei ce l au răstignit s au făcut părtași ba chiar moștenitorii jertfei si dezlegării din păcatul protopărinților

P. S . Oricât am dezlega Misterele lumii prin acțiune si reacție tot prin Dumnezeu vom ajunge mai departe de cât poate știință dovedi prin concretizarea lucrurilor prin acțiune si reacție predictibila

LXXIII

 48 de interpretări

Desi avem certitudinea si ne o dorim pentru a certifica si valorifica propria credință ca avem credință in dumnezeul adevărat si singurul si monoteist exclusivist pana si in viața personală monogama  astfel hristos i a certat si înlocuit pe ucenicii care i a trimis înainte in Cetăți si s au întors revoltați ca unele nu doresc sa îl primească si își doreau răzbunare din partea lui Dumnezeu spunându-le ca el  este fiul  lui Dumnezeu Mântuitor si ei fii ai păcii si a venit sa mantuiasca sufletele nu sa le piardă si nu este nevoie de nici o acțiune împotriva celor necredincioșii si nedormiți de a l întâlni pe Dumnezeu de aceea credință nu este obligatorie așa cum nici poporul ales nu reprezenta o majoritate marturisitoare pe glob ci doar un popor intr un colț de lume un procent poate sub zece la suta la fel si azi statistic sunt putini creștini la fel si Noe era unul si pe timpul

Lui Ilie si poate si Adam era unul din mulți care a ales sa rămână in dreapta mărturisire precum si Cain si Abel apoi unul din toți oamenii Avraam 

De aceea respectul pentru cineva care nu dorește sa îl cunoască pe Dumnezeu si nu are nevoie de prezenta credinței in viața sa este recomandat important si chiar la un anumit nivel se impune respectarea spațiului duhovnicesc personal neavând nici un exemplu de credință adevarata menționata in istorie si învățături in afara unei dorințe si voințe personale de a crede si mărturisi toate acestea pana la mărturisirea individuala si in comun pentru ca atunci când alta religie autoritate socială sau politica dorește sa treacă granița sau sa o schimbe pentru a cuprinde mai putine sau mai multe sau nu se îngăduie existența aceastei mărturisiri statornicia se impune pana peste limitele îngăduinței sociale si suportabilității personale având exemplele sfinților mărturisitori 

Deprinderi si activități duhovnicesti sau religioase diverse au existat si vor mai exista in afara adevăratei mărturisiri mai mari mai mici mai numeroase sau cu autoritate politica si teritorială dar cei ce sunt pe calea dreptății trebuie sa aibă șansa sa ajunga la trăiri reale si autentice ale propriei credințe prin care se revelează adevarul 

P s se  pare ca oricât ne dorim înglobarea adevărului unanim recunoscut aceasta desăvârșire o dobândim in lunea cealaltă aici Exersând smerenia individuală cunoscând  valorile care prin adevarul lor își au sursa in creatorul acestei lumi deci au o valoare de adevar de necontestat dar pe care îl descoperim prin liberă voința atât cât putem si cât ne dorim

P s p s  pare ca asta este si viața o liberă circulare prin existența si cei care doresc sa îl vadă pe cel care a izvorât si izvorăște viața si existența  se poate întoarce spre lumina pentru a l cunoaște trăirea acestei experiențe fiind o activitate reala conectata la trăiri complexe care se ridica peste  dezvăluirea uzuala a existentei medespartindu se de regulile  existentei fără participare in existența a divinului care participa sub regulile creației in colaborare cu aceasta 

Lxxii

 48 de răspunsuri

dezvoltarea duhovniceasca ortodoxa se poate integra in viața de azi sau se contrazic

Afișează schițele

Dezvoltarea duhovnicească ortodoxă nu se contrazice cu viața de azi, ci o poate completa și îmbogăți semnificativ. Iată câteva argumente care susțin această afirmație:

1. Armonizarea valorilor:

• Valorile fundamentale ale ortodoxiei, precum iubirea, compasiunea, iertarea și smerenia, sunt compatibile cu principiile morale universale și pot contribui la o societate mai armonioasă.

2. Depășirea stresului:

• Practicile duhovnicești ortodoxe, precum rugăciunea, meditația și postul, pot fi instrumente eficiente pentru combaterea stresului și anxietății, probleme frecvente în societatea contemporană.

3. Dezvoltarea personală:

• Ortodoxia pune accent pe cultivarea virtuților și a autocunoașterii, aspecte esențiale pentru o viață echilibrată și împlinită.

4. Îmbogățirea relațiilor:

• Principiile ortodoxe oferă o perspectivă valoroasă asupra construirii de relații autentice și pline de iubire cu cei din jur.

5. Găsirea sensului vieții:

• Ortodoxia oferă un răspuns profund la întrebarea despre sensul vieții și destinul omului, oferind o perspectivă transcendentă și o speranță reală.

Exemple concrete de integrare:

• Participarea la slujbele religioase
• Rugăciunea individuală
• Practicarea postului
• Implicarea în acțiuni filantropice
• Studierea textelor teologice
• Dialogul cu un duhovnic

Desigur, integrarea armonioasă a dezvoltării duhovnicești în viața de zi cu zi poate fi o provocare. Este important să găsim un echilibru între viața spirituală și celelalte aspecte ale vieții, precum familia, profesia și relațiile sociale.

Resurse utile:

• Biserica Ortodoxă
• Mănăstiri
• Grupuri de rugăciune
• Studii biblice
• Cărți și articole de teologie

Concluzie:

Dezvoltarea duhovnicească ortodoxă nu este o evadare din realitate, ci o modalitate de a trăi o viață mai profundă, mai semnificativă și mai bogată în sens. Prin integrarea principiilor ortodoxe în viața de zi cu zi, ne putem îmbunătăți calitatea vieții și ne putem apropia de Dumnezeu

P s O întrebare in urma unor pregătiri aperceptive poate crea conținut in loc sa consume că-mi rămâne problema introducerii inovației