Pag 4

 48 de șanse revigorate

Când omul se dedica disciplinei religioase trebuie sa își cerceteze conștiința pentru a discerne ceea ce caută de ceea ce oferă biserica si care este calea optima pentru a ajunge la desăvârșire. Pentru a avea succes pe calea Mântuirii trebuie sa oferim încredere lui Dumnezeu ca cele pe care le spune este capabil sa le facă, le oferă celor care au nevoie de ele dacă  le sunt de folos,.daca  ne este folositor tot ce poate oferi Dumnezeu unui credincios viața creștinului se desăvârșește duhovniceste cele materiale fiin indestulatoare la nivel optim atât cât o auto disciplina indica drept folositoare.   in viața pe care a ales-o in aceasta viața cu desăvârșirii pe care Dumnezeu le ofera adică cele duhovnicesti prin care cele materiale devin indestulatoare  De aceea credința este vie doar dacă este integrată in viața de zi cu zi si toate facilitățile credinței ne stau la dispoziție in funcție de mediul in care dorim sa punem in practica normele religioase. Prin urmare credința poate fi adaptata la mediu dar mediul permite credinței sa se integreze activa atât ca ii este necesar . 

De aceea omul creștin știe pe ce lume trăiește si înțelege câta nevoie are de cele lumești si cât trebuie sa muncească pentru ele atât cât sa lucreze si pentru cele duhovnicesti care îl duc spre mântuire dar chibzuință rațională a celor materiale fără încrederea ca si Dumnezeu oferă prosperitatea celor materiale dacă suntem administratori vrednici ale resurselor pe care le reintegrăm in societate celor care au nevoie de sprijin material si duhovnicesc in viața lor așa cum făcea si sfântul vasile in Vasiliada sa. 

Dar toată activitatea fizica trebuie sa conlucreze in efort similar sau chiar mai mare cu efortul duhovnicesc prin implicarea in ordinea slujbelor si sfintelor taine ale bisericii  care si ele un rol de integrare practica si fizica in viața omului a harului care lucrează si fizic pentru bunăstarea omului in scopul si susținerea lucrării pentru mântuire dar când atenția pentru lucrarea duhovniceasca scade si interesul pentru munca materială creste pierdem din vedere ca munca noastră in aceasta viața este sa muncim pentru mântuire si toate se vor Adaugă noua

Omul care casete un consens in toată învățătura lui Dumnezeu privind întâi la Dumnezeu observa ca toată învățătura are logica sa fie unita in calitatile lui Dumnezeu

Omul care a căzut in păcat si tânjește după reunirea cu Dumnezeu si se afla in suferinta si neputința de a nu putea sa se apropie de el si reintra in ordinea vieții integrată in viața armonioasa  alături de Dumnezeu își da seama ca înainte de venirea Mântuitorului starea de despărțire de Dumnezeu era o suferinta continua mângâiată doar de promisiunea lui Dumnezeu ca va veni sa ridice păcatul atunci înțelegem si suferinta si povara păcatului pe care Dumnezeu o simțea in grădina getsimani si se ruga pentru a evita aceasta povara dar învierea si readucerea omului la asemănare s a făcut prin hristos pentru ca el a ridicat firea omului si prin el omul se despovareaza de păcat prin iubire si iertare prezente in taine

Smerenia este adevarata părere de sinte pentru ca toate calitatile bune ale omului sunt de fapt chip si asemănare a lui Dumnezeu de aceea un om sincer cu sine nu crede ca are calități superioare ale lui ci este investit Duma vrednicie si putere de administrare cu o serie de calități nu folositoare lui ci folositoare lucrarii lui Dumnezeu in lume deci Dumnezeu este existent si prezent in lume prin chipul si asemănarea sa adică prin vrednicia si puterea de munca a omului 

Un om care se apropie de Dumnezeu timid si cu neîncredere nu da autoritate chipului si asemănării sale cu Dumnezeu greșește si cade in tristete ca nu poate lucra lucrarea lui Dumnezeu când de fapt in sinea lui o patine la care nu dorește sa renunțe lucrează împotriva lui. Prin urmare un om trebuie sa se apropie de Dumnezeu si de credința pentru a lucra cu asemănarea si chipul lui Dumnezeu din el si înțelege ca in aceasta lume este expus păcatului dar in cealaltă lume gândul si apropierea lui Dumnezeu nu mai sunt întrerupe pentru ca nu mai cade in ispitele caracteristici firii slabanogite si sensibile la păcat da de aceea uneltele puterii de a sta echilibrat in credința sunt postul sau la renunțarea pornirilor trupului către păcat si rugăciunea sau căutarea de a intra in dialog si comuniune cu Dumnezeu 

Așa cum un copil caută pace înțelegere si iertare de la un părinte la altul când greșește pentru a scapă de consecințe știind ca doar părinții sunt cei care ii oferă iubire deplina si cărora le aparține așa si omul când cade in păcat tot la Dumnezeu caută iertare si împăcare si intrarea in grija si iubirea conlucratoare cu Dumnezeu 

Un om care pune început lucrarii duhovnicesti si urmării credinței intra intr un domeniu de activitate in care Dumnezeu este chip si asemănare prin urmare omul care intra si practic in viața religioasă începe sa lucreze cu chipul si asemănarea lui Dumnezeu din el făcând pe Dumnezeu lucrător in firea lui prin urmare omul poate începe timid cu forțele proprii dar după ce prinde încredere in lucrarea si puterea chipului lui Dumnezeu din el si lucrător  prin el omul începe sa se asemene cu Dumnezeu in lucrare conlucrare cu harul lui Dumnezeu după folos si putere pentru mântuirea lui dar si a celor din jurul lui toți oamenii fiind purtători de chip si asemănare adică Dumnezeu conlucrează in sine prin comunitatea oamenilor uniți in biserica

Atunci când omul pierde legătura cu Dumnezeu in sinea sa si uita ca este chip si asemănare cu Dumnezeu, omul, îl poate caută in Creația lui Dumnezeu care ne înconjoară si care păstrează si ea amprenta ordinii lui Dumnezeu de aceea un om pierdut doar deschizând ochii si lăsându se uimit de măreția si statornicia si ordona on care lucrează natura îl poate redescoperi pe Dumnezeu in mod natural si reintra firesc in conlucrare cu lucrarea lui Dumnezeu din lume

Iubirea nedreapta si înșelătoare in scopuri egoiste si ascunse oferită aproapelui si lui Dumnezeu risipește harul si lucrarea oferită omului pentru a face binele in sânul creatiei lui Dumnezeu prin urmare toată iubirea lui Dumnezeu din oameni tot cu iubirea lui Dumnezeu urmează sa se întâlnească precum apa din izvoare si din nori se reuneste in mare. Toată iubirea care nu se întoarce in lume crează o stare de păcat lui dumnezeu fiindu-i risipit harul si iubirea investit in lume iar aproapele fiind înșelat de iubirea pe care o așteaptă firesc de la dumnezeu prin aproapele sau.

Dacă omului i se pare ca face fapte bune pasiv la Dumnezeu toate sunt in continua rânduiala

P s toate intra in ordine când ești dispus sa evoluezi de la un mediu restrâns in care poți intra in trândăvia si auto mulțumire la o munca mai intensa lărgind aria de activitate si făcând loc si lui Dumnezeu pentru a te ajuta prin mai multe circumstanțe