vineri, 11 aprilie 2014

Îmi voi recâștiga înfrângerile

Autodepășire prin 48 de lupte
Îmi place să admir peisaje si perspective de pe locuri înalte dar îmi este frică de înălțime, cum ajung acolo... O dată înfrântă o limită nu mai are rost sa te confrunti cu ea pentru ca acea limita a fost scoasa din limita necunoscutului, granita a fost trecuta, nu ramane decat o urmatoare granita pentru a ajunge la desavarsirea propriului scop. O persoana ce poate trece de granite te poate ajuta dar adevarata limita o depasesti printr-un ghidaj personal cu originea in forta unui impuls interior de autodepasire. Depasirea limitelor este o eliberare de incorsetaj. Limitele pot fi doar personale dar si impuse ca promovare la un alt nivel uman. Limitele impuse pot declansa un sistem de auto aparare care poate fi numit si renuntare dedus din lipsa scopului ce nu creeaza provocarea unei autodepasiri. Autodepasirea este renuntarea la propriile limite si plonjarea in autodescoperire ce provoaca autodefinirea.
Care este singura limita a omului? Inumanitatea? Asta e doar o alta limita inferioara ce e simplu de depasit, necesita doar gravitatie. Dezumanizarea? Asta e o limitare a umanului la ceva minuscul ca o bila de sticla care cazuta pe ciment se sparge inapoi in forma sa natural umana. Moartea? Aceasta are multe forme pentru ca se poat muri: usor, acceptand limita inferioara, pasiva a mortii, greu, nerenuntand la sperantele efemere ale vietii, se poate muri vesnic si asa mai departe las moartea sa o explice celor care recunosc siguranta vesniciei vietii.
Ce sunt limitele vietii? Lupte sau infrangeri? Mai degraba sunt recunoasteri ale infrangerii fara o posibilitate a remizei prin autoamputarea victoriei. Un prieten din copilarie mi-a dovedit valoarea dublata a victoriei din remiza, dar asta pentru ca a renuntat la sansele lui de victorie deplina rezultand in promovarea cu sanse egale spre semifinale... Ce se intampla cu sansele la care renunti de bunavoie in comparatie cu cele la care renunti fara speranta?
 (prietenul nu mai are o mana  din cot, respect si o plecaciune pentru puterea de auto depasire).
P.S. Presupun ca ai observat lipsa brusca a diacritici(E)lor. Si eu! Iata-le aici: , ^ ~.


sâmbătă, 5 aprilie 2014

Ce se poate întâmpla?

Prin 48 de imposibilități posibilizate.

Întuneric, frig, cenușă și o frică nestăvilită de moarte sigură. Înfruntarea fobiei nu este o provocare a morții ci o extensie în posibilitatea vieții trăite spre limita extremului. Un pas, doi, încă o treaptă spre cer coboară spre infernul ce cu grijă îl codifici în detaliul imposibil cu care îți decriptifici secretele. Cărămizi șubrede de desprind din zidul pe care cu amețeală echilibrul își menține statornicia. Scări nesigure din hornul plin de zgură vor să te ducă spre griul neînstelat. Melodii negre rostesc în jur liniște materializată în discuri peste care mortarul svărâmat dă de gol locul ce aparține nimănui în care ilegal te afli. Lumina indispensagilă provoacă neliniște și decizi să urci prin întunericul ce îți oferă neștire știind că fiecare treaptă te aduce mai aproape de acea frica de înălțimea ce încă nu o vezi. Zidul negru proptit exact în fața ta creează iluzia aceleiași distanțe dinspre sol, doar cerul nopții luminat opac prin nori îți mai oferă calda apropiere. Dar scara desprinsă de zid te provoacă la refuzul limitei. Acele grinzi ce nici pe sine nu par a se susține pun mai mult gol între tine și provocarea necunoscutului.
Ai fost auzit înainte de a te face cunoscut, și totuși îți continui descoperirea neștirii. Frică peste frică, întuneric nelimitat de lumini și sunete nesalvate de la tăcere încă te înping spre urcușul ce depinde doar de tine, tu fiind singurul care mai poate ajunge, pentru tine, în vârful din care îți vezi orașul așternut înălțimii. Mâinile te protejează de riscul necunoscut, lumina de încrederea fără susținere și frica de posibili pași greșiți, te-ai oprit în același loc în care scara devine șubredă și poți urca doar cu încrederea în sine și cu riscul propriei vieți, lipsit de corsetul protector al celor ce te înconjoară în neștire.
P.S. Accepți riscul vieții?