Se pare ca sunt singurul de care nu pot fugi si te salut daca mai esti acolo în spatele tăcerii cuvintelor în universuri îndepărtate în prezentul ce a rămas neînțeles pe lângă care încă trec dar în care rămân robit de aparențe trecătoare astept sa ne mai spunem ce am parut
A fi sau a nu fi bufon in proriul meu ring in care ma lupt cu propriilemi fantasme prin care ma joc de a v ati ascunselea prin vise si povești din care ies învingător ca personaj înfrânt de soarta ce mi sortesc se pare ca inca doi ani din cei opt de robie mi i pecetluiesc lasati in voia sortii dar mai bine cu o soartă cruntă decat fără mai bine rob judecat decat in neștiința uitării si totusi încuiat în propriile neputințe circumstantionale parca ori unde ma duc locul nepotrivit mi l aștern în așteptare oi fi eu cel rănit sau vin cu răni deschise pe care imi torn singur sare oi fi eu cel ce încă nu sunt sau încă mai astept in nepăsare o parere mai blândă de ce imi astept surâzând soarta cand soarta e doar o dorință în îndepărtate iar îndepărtarea o teroare dorința rămânând în nepasare eu cel iresponsabil fără responsabilități trecătoare ma pierd in nepăsare folosindu ma de imagini imaginare în scopuri imaginare pentru probleme reale cine sunt eu si cui răspund cine imi doresc sa fiu si cui răspund cand raspùnsul meu e doar tăcere și tăcerea ma acuza drept mai mult decât nevrednic de propria soarta ci mai rau se pare ca ultima poarta a acestui abis încă nu a fost sfărâmate ci a rămas în nepăsare oare acea zi a fost cheia către paradisul pierdut?
P.s
Așteptările ai expirat mai încearcă o dată.
