Cum sa iei hazardul la intamplare?

Hazardul este ceva ce se intampa la intampare. Trebuie sa iti bati joc cu nonsalanta de realitate pentru a descoperi jarul ascuns sub presul potrezit al banalului.
Pentru a descoperi hazardul trebuie sa il abordezi intamplator, adica in orice moment ocazional.
Intamplarea e o circumstanta normala regizata anormal sau chiar pe dos.
Intamparea provocata provocator cum imi place sa ii zic (zic si io ca te impresionez nu ma baga in seama)...
Dar cum faci o intamplare sa devina hazard si sa il controlezi intr-o circumstanta intamplatoare...
Reteta simpa in catva pasi:

-pasul unu: vezi ceva aproape legal, logic ilegal, dar practic legal care teoretic e legal la dispozitia trecatorului.

-pasul doi: te intrebi ce ar face un om rational din acea intamplare si faci total pe dos aproape ca un copil *ca sa devii un ilogic naiv.

-trei: dupa savarsirea faptei implici o tertza*(sau un fricos sau te descurci cu ce ai la indemana) cu o logicitate stricta pentru ai explica ilogicitatea intamplarii.
astfel ii explici explicandu-ti evenimentul care te-a dus de val, savarsit aproape teatral devenind hazard.

! atentie
-daca treaba devine ilegala fugi cat ai timp ca dupa aia trebuie sa te explici duplicitar ca judecator al tau, in afara constiintei personal-sentimentale...


PS:48 da chiar eu!!multumesc mult dragutei fete din realitate ce ma stie si dupa numele virtual.(Shoricelul mihai asta e o postare de pe trenul dinspre oasa...)

Din inconstient spre absurd.

aici neaguvalentin48
Astazi nimic special e ora doua si vorbesc cu tine.
Poate tu sau poate chiar tu.
Bine vorbesc cu tine si doar cu tine singur.
Sii nu te simti jignit de ceea ce citesti pentru ca totul se petrece in virtual.
E inntuneric lumina lumanarii ma deranjeaza scrisul din penumbra apare labartat de sub penita stramba de doi lei. Transcriu idei teologice care doar unui naiv incepator cu aspiratii de elitist prostesc i le poate lingusi balos profului. sunt enervat si dezzgustat de prezenta vocala a namilei de om care imi reproseaza minimul de decenta dezordonata din marele tablou infect de cocina umpluta de cutiile lui de pitza in care zac soareci deranjant de zgomotosi si alte cani infecte de vin fiert sticle de bere si cana mea de ceai furat. sunt dezamagit de prezenta mea din cusca asta de caine in care imi petrec timpul regal dar fara libertate. As insista pe descrierea personalitatii bunului meu amic dar atunci as da valoare acestei povesti fictive.
Totul e real aceasta este purul adevar ce lupta contre raului efemer precum un mos craciun in doliu ce isi regreta viata si *giobul lui de portar injurat de trecatori.
Si totusi sunt constient de izbanda binelui in fiecare rasarit de soare zambaret.

PS. nu da acest mesaj mai departe! poate ajunge la persoane neautorizate ce ma obliga sa imi asum responsabilitatea veridica a postarii!!!

Omul din inima pamantului.

Calm dispus acum aici privat imi conving ideile sa mearga la culcare

Cuvinte mici.

48 de cuvinte care încep cu literă mare.
Ana are mere.
Sună bizar pentru ca aceste mici cuvinte dedemult fără sens nu mai au credibilitate.
Numarul 48 este mic langa 9.999.999; patru e cea mai micca si rusinoasa nota. ce e mai mic de 4 e lipsa de interes pentru acea notare. 8 e cea mai mare nota pentru cineva care ia in serios prezenta din scoala nu si invatatul in ea. ce e peste inseamna ca ori ai invatat, ori era prea banal, ori stiai fara sa iinveti.
cuvintele mici sunt primele sunete rostite nesughitate, tusite sau planse. acele cuvinte care insotite de un gest primesc inteles. caut puritatea cuvintelor, acea puritate din cuvintele rostite cu bucatele de sufet nu expuse cu esteticitate.
micimea si putinatatea cuvantului desavarsesc concluzia propozitiei
v-ati intrebat de ce la scoala ati invatat intai litetele mici de mana apoi acele mari?
-pentru ca un lucru mic e mai usor de facut decat un lucru mare. pentru ca un copil se auto depaseste cate putin si invata lucruri necerare o viata intreaga.
o mare responsabilitate pentru un copil mic ce creste cate putin si nu poate fi om mare pentru ca este inca mic. singura lui responsabilitate este sa invete sa devina mare. iar cand esti mare nu cunosti cat de mare esti pana nu stii ce este micul. cineva este mare cand are mai mult mic.
imi place cand imi organizez o tacere in ganduri pentru a linisti nelinistea din cuvintele rostite, sriind cuvintele care ma fac sa tac in neliniste.

Ps. romanul este capabil sa poata orice.

Trairea morbibă.

Fulgul zapada trairea in cadere moartea prin unire cu cel din aceeasi materiei, unirea mortilor in plapuma datatoare de viata a pamantului.
Apa moare.
Apa moare inghetand strapungand din epicentrul ei cald sulite din sulitele de gheata ,omorandu-o, morind picatura de de apa cade spre unirea cu pamantul transcendetar. Apa devine viata cazatoare din adis spre abis.
Usor din cadere implodeaza in inert, devenind "fulg de nea", vietuind in cadere ca ceva inutil: un fulg unic amprentat cu puritate.
Cineva trebuie sa moara primul. Acest prim cade pe pielea primului copil in asteptare de iarna spre ai unda verde scanteii care aprinde dorul de iarna.
Viata fulgului este o moarte din cadere, el este mort dar nu este singur. Il insotesc mii si mii de martiri frati. Ei cad uniti, ei cad grabiti, incet atrasi de moarte.
Ei mor continuu murind dinou stingandu-si unicitatea in patura alba, morbida datatoare de viata ce acopera genesisul. Ei mor, murind traindu-si scuta viata moarta in caderea cei uneste in abis. Abis pur, rece, zapada inerta de un alb vesnic pur.
MOARTEA! moare, acel rece ce te *stanifica' in atemporar. Frumos cade cerul pe noi cernut in mici particule de nisip alb. Cade cerul iar noi simtim bucuria renasterii inainte de sfarsit. Cad incolori in zapada de pe jos fulgii, cad stele moarte, dorinte de cupii proaspat nascuti din viata, spre moarte. Ne cerne Dumnezeu faina de zahar ars pe vesnicul proaspat aburind, Cozonacul, Pamantul.
Traieste invierea fulgului ce va mori topindusen pamnt in radacin in frunze flori, fructe nurlii dar mori tu fulg pre trist in bucuria vietii si dami un vis uitat demult din poezia lui Arghezii.

PS aseara fulgii cadeau asa de usor ca ti se rupea sufletul cand ii vedeai ce dragalasi sunt.

Mama!

48, pe mama o cheama mama nu o mai cheama altfel.
Ce fac si mamele astea din oameni, ii fac oameni pe toti.
Istovit, inghebosat si smerit de greutatea grijii materne imi car bagajul ce ma va tine in viata o perioada indelungata de vreme.
Cea mai buna oportunitate de a vedea maretia cu care este inzestrat sufletul mamei e atunci cand ii e dor de tine. Mai ales atunci cand pleci la drum lung si primejdios cand te coase, ea... cu bolduri ca sa fie sigura ca nu te imprastii prin lume.
Mamele, acesti oameni supusi tiranic instinctelor materne plang, sufera, duc dorul, se indolnavesc de lipsa de a practica aceasta grija creatoare.
UN gest care il poate sensibiliza pana si pe cel mai inghetat om este acea mangaiere de mama pe frunte. Pe fruntea fiicei care la randul ei e mama si din grija ei materna pleaga in lume. Acea mangaiere care sterge sudoarea imaginara de pe frunte. Vrea ca prin ca prin atingere, alintate, mangaiere grijulie pe fata, sa sufere ea pentru tine, sa iti cuprinda cu mainile fata si acest cest mic sa ridice grelele munci de pe umeri-ti ogositi. Doar prin lacrimi poti vedea dragostea creatoare de vietii dintre mama si vesnicul ei copil.
Mama mai are o alta ocazie sa iti ofere grija ei mare si grea. Ti-o baga in bagaje pana nu o mai poti duce. Te sufoca cu grija inghesuit de iubitoare.

PS. cam gata si cu mama ca devin mameluc.
ps. sau mai rau mamelon.

Razboiul din mine.

48, ma rovolt deci exist!
Ma razboiesc cu golul intunecat din mine, vreau sa umplu golul cu lumina.
Dar ce este lumina?
Lumina in alb negru a postului din iarna sau cel multicolor de dinainte de pasti?
Poate acea lumina care te smulge din inuman...
Dar ce este umanul si cum poate fi luminat?
Umanul este ceva ce se vede printr-un zambet. Si lumina ceva care reflacta sinceritatea.

Dar aceasta sinceritate cum dezvaluie golul din tine?
Daca ai multe de spus despre golul din tine nu mai vezi nimic pentru ca colul din tine este ceva explicabil si ceva explicabil nu este un gol.
Dar cum te golesti?
Treaba este total pe dos ca tu nu te golesti ci te umpli de gol.
Dar cu ce te ajuta acest gol?
Daca te golesti esti doar tu gol. Esti doar tu si nu mai esti tu ci doar un nimeni?
Iata ca atunci cand esti plin de gol intunecat esti nimeniul sau acel cineva de care ti-a fost frica atunci cand erai mic si singur in intuneric.
Atunci cand esti plin de gol luminat te vezi asa cum esti si lumina din tine poate fi definita de cel ce vede lumina din tine.
Cand vrei sa golesti golul din tine sinceritatea lumineaza golul intunecat in care iti mai ascunzi inca ganduri nematurizate de lumina golului nedescoperit.
Cum iti descoperi golul?
Golul il descoperi cand inregistrezi si treci prin filtrul propriului critic tot ce esti ce ai vost si ce vei fi.
Atunci vei deveni gol de tine, atunci cand stii cine te asteptai sa fii in comparatie cu cel ce ai acceptat sa devii si definit ce cel de vei deveni.

Ps. sunt ceea ce pot fi doar daca stiu ce fac.
ps: deocamdata fac nimic.

A fi sau a nu fi (...) !?

48, nu obijnuesc să repostez sau să citez (din citatele mele )dar cred că merită citit.

A mă preface că sunt eu sau doar să mă prefac?


Autor:
Pablo Neruda

"Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.

Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi..."

PS. Sunt ceea ce sunt pentru că știu ce vreau de la mine.
ps. Repostat de pe: http://www.serafimpantea.ro/poezii/pablo-neruda/cine-moare

De ce Dumnezeu nu ne lasa sa trecem dincolo?

48,inainte de vreme.

Traiesc pentru a ma intalni cu Dumnezeul din mine.
Simt pentru a atinge chipul mantuirii.
Vad pentru a fi orbit de lumina taborica.
Aud pentru a fi cutremurat de povestea nasterii.
Ma incanta parfumul divin pentru a da forma sfinteniei.
Vorbesc scriind cuvinte mute.

"pa podut de raiu" spune "corindu"
Acest pod, acea prapastie, acea lumina din fantana, acea broasca devoratoare, acea lumina de candela.
Imi povestea bunica despre o fata care a trait in timpul foametei si s-au facut multi bureti si mancau oameni numa bureti goi ca nu aveau cu ce si mureau oamei care mancau lacomi care mancau cruzi, mai si era fata asta si s-a dus la prasit pe deal si o luat cu ea buret de mancare si o cazut acolo pe deal de credeeau oameni ca e moarta.
I-au facut oameni toate pregatirile pentru inmormantare si au tinut-o in sicriu trei zile cu lumanarea la cap. Cand sa o duca la groapa o venit poapa sa o scoata afara din casa. Au ridicat sicriu si din zdruncinatura s-o trezit fata. S-a ridicat in sezut si se uita inprejur.
-Unde sunt?
-Ai fost moarta!
I-au raspuns oameni. A cerut un pahar de apa si a inceput sa le povesteasca ce a vazut dincolo: " se facea ca eram in fata unui pod si pe de o parte si de alta erau multe pasari si cand incercam sa trec zburau in fata mea ca sa nu ma lase sa trec" sa trezit fata si traieste si acuma.

Ps.Dece ne este interzis sa trecem inainte de vreme?

Copilul călăuzitor de orb!

48 tăcut și ascultător.
Un băț mare, alb sonor, înalt cât trei sferturi de om. În spatele lui, pe scaunul albastru al trenului un bărbat mediu la înăltime, brunet cu ochii căprui.

- Mai avem jumatăte din drum și ajungem la Iasi?! Rortește sigur pe sine luând o poziție oficială în fața persoanei importante cu care vorbea la telefon.
*Orbul se întreabă singur?(mă intreb)
-Am intrat în Iași?
Insistă omul bolborosind în sinea lui.
-Trebuie sa ne coborâm!(și incă o dată devine suspectă întrebarea pentru că nu îi răspunde nimeni)
Copilul cu ochii verzi spălăciți ca de om orb se uita la mine cu aceeasi curiozitate spre a vedea ce nevoie am spre ajutorul cu care mă uitam la onorabilul domn.
*De specificat ca trăsăturile lui erau greu de descifrat dintre a le defini de băiat sau de o feminitate nematurizată.
În zarva ultimei stații copilul se ridică își oferă prezența orbului și pleacă prin normalitatea fluenței din aglomerație.
-Întotdeauna rămâi ultimul! (îi replică bătrânul cu o autoritate parentală)

Ps. A fost o priveliște atât de faină ca un cârd de păsări zburând în V peste dealurile Domnitorilor Români din basmele verii târzii.

O scanteie din dragoste.

48,-
- POC! buna, pot sa stau aici
-*da desigur.
PS. Ardee, uite cum arde, băgăm petarde ca să ne vezi de departe.

O zi letargica.

48, si ma simt bine ca sunt.
Stii sensatia sand simti ca iti lipseste ceva?
Acea senzatie cand nici pisica neagra nu iti taie calea pentru ca nu stie ce vrei de la viata.
Acea senzatie cand te ratacesti pe drumul spre casa si incepi sa alergi ca sa vezi unde te duce drumul.
Acea senzatie cand te impiedici de nimic sau calci un gol pe scari sau intr-o groapa.
Acea senzatie cand nu mai esti stresat de privirile critice pentru ca de data asta iti ignora existenta chiar cand vrei sa fii vazut.
Acea senzatie cand ii spui unei fete ca e batrana si ea te intreaba "te cunosc de undeva?" pentru ca ea chiar nu te cunoaste.

Ei bine da... Senzatia asta de "no internet conection" am avut-o toata ziua si ma bucur ca nu imi dispace.

Ps. oare sa maculc? Cine o fi inventat si somnu asta ca

ma intrerupe in fiecare zi sa traiesc.

Ori nu au murit destui, ori au murit degeaba.

Salut aici 48 această postare este decicată celor curioși/oase.

Într-o revoluție toți oamenii se omoară pentru a ajunge la un consens de idei neconcepute încă de finalul genocidului curățător.
Cel ce luptă își pune viața la dispoziția ideii precum un martir. Gândul la schimbarea din focul revoluției este un început de partiraj în jertfelnic. Dacă nu esti pregătit să mori și lupți în revoluție ești cel ce trebuie omorât în numele revoluției. Dacă trăiești revoluției luptate, vei trăi în regret pentru că nu s-a schimbat nimic; sângele tău nu a botezat ideea revoluției. Lupta prin sacrificiu personal întărește ideea, o face auzită celor dornici de scimbare.
Martirul devine martir după ce moare, dacă nu, este un ratat norocos care a luptat degeaba, el nu a adăugat o caramidă la altarul ideii.
Martirul este acel corp cu care s-a susținut o idee într-o cumunitate indiferent de motivul cu care a fost sacrificat.
Esti semimartir când esti contrazis cu atâta forță încât după luptă sufletul îți atârnă de corp precum o carne putredă. Dacă cineva îți oprește ultimul răcnet de libertate care părăsește corpul o dată cu sufletul, atunci nu au murit destui, sacrificiul tău total nu e complet.
DAR dacă inamicul te salvează, din umanitate, cu o falsă idee de libertate, TU te-ai născut ai trăit ăi vei muri inutil vieții care atârna de o singura idee, aceea care a murit când ai fost salvat de la ororile curățătoare ale revoluției.

"Eroismul înseamnă să mă apăr de dușman, dar onestitatea înseamnă să îmi apăr dușmanul de mine însumi" (Patriarhul Pavel-Serbia).

Ps. Eroii revoluției sunt cei morți, cei vii sunt dovada că revoluția nu s-a terminat.

Prezent.

Langa patul pacatului fac pact cu diavolul...
Furat pe sub picioare ma las purtat de vantu'ntunecat.
Nesigur sunt scufundat in decizii nefinalizate. Doua zile si o noapte de lupte dintre ingeri si demoni.
Eu am invins fara sa stiu, fara sa vreau, fara sa pot, fara sa simt, iadul.

Acum, aici, pe veci!

Salut sunt nimeni da nimeni, eu: 48.
Cum poti fi cineva, cand sunt doar eu aici, acum? Prin urmare, deocamdata esti tu cel ce citesti trecutul, deci acumul din trecut.
*sfarsitul introducerii.

Cand e omul pregatit sa moara?
Nu acum, nu aici, poate in veci?
Compromisul negativ luat de bun, omoara. Dar daca iubesti acel compromis nebun.
Ce faci?
Mori din dragoste?
Si cu ce te alegi efemerule?
Cu nebunia.
Esti nebun daca nu traiesti, si nu esti bun daca mori.
ASAI?...
Asaii.
Iubeste nebuneste cat traiesti si mori de dor, prin urmare tot mori nebunule care iubesti. Iubirea este un "eveniment" vesnic si nemuritor, in doi. Ce faci atunci cand iubirea nu te invesniceste? Si daca te invesniceste, in vesnicia cui traesti? Ca toti murim.
Acest eveniment al iubirii nu este un timp ci un spatu creat intre doi poli atractivi in ochii energiei pozitive. Aceasta energie pozitiva creeaza un timp in jurul dragostei aprobata de loc. Energia negativa este compromisul tau neaprobat de loc, deci o astfel de gragoste reala traeste vesnic doar in spatiul ideologic.
Cum poate cuprinde acest spatiu iuberea si pozitiva si negativa? In acest spatiu nemuritor traversat de moarte vesnicul aproba, dezaproba si compromite iubirea. Iubirea compromisa este cea mai vascoasa in placeri dar da dureri de inima si omoara repede. Iubirea dezaprobata frange inima si omoara incet si sigur. Iubirea aprobata iti fura inima si mori in nestire prin urmare traiesti ca prostu in vesnicia ta. *sfatsitul subiectului

Ochii goi sunt umpluti de durere cand au secat lacrimile pline de amarul placerii goale invaluite de secul abis al efemerului satisfacut.
48 isi incheie vorba cu un"."

Un vis speriat.

Odata am avut un vis.
Se facea ca ma urmarea cineva, jumatate baiat si jumatate fata, iar eu fugeam speriat pe coridoare, pe scari, ma ascundeam dupa colturi, pana am ajuns intr-o camera si m-am asezat la marginea patului.
A venit si cel ce ma urmarea.
A stat langa mine o vreme, pana am inceput sa ma sperii si sa fug.
La un moment mi-am dat seama ca visez si incercam in diferite feluri sa-mi provoc trezirea.
Dar totul parea real!
Pentru ca ma piscam si durea, ma loveam si durea. Mai tarziu ma aflam la o masa cu multi oameni si am cerut omului de lanca mine sa imi dea chibritul cu care si-a aprins tigara pentru a-mi arde degetul. In loc de durere focul ardea usturator.
Peste un timp se facea ca ma aflam intr-o camera inalta si intunecata, in dreapta deasupra a trei scari se afla o candela aprinsa atarnata de perete ce lumina incet. Atunci am tras aer in piept ca sa strig, am inspirat si am scos un sunet surd.
Totusi sigur pe mine strigand si alergand spre lumina marturiseam:
"CANDEA LUI DUMNEZEU SA MA ARDA!".
Nu am atins flacara pentru ca am fost o impins puternic in sus si m-am trezit speriat de realitatea visului.
Domnule 48, ti-am trimis acest mesaj ca sa ma ajuti si tu cum poti prin rugaciuni cand poti si daca poti.
Multumesc!
O sa ma rog si eu pentru tine.

PS: Din vis am inteles ca o farama de credinta ne va salva din cel mai groaznic cosmar.

Ghiocelul roz.

TU!
Inger bun de ce imi stai in cale?
Nu vezi ca eu, sarman sunt?
Uita-te la el.
Sunt trist tacut si efemer.

Tu inger bun catifelet si roz,
Nu ma iubi!
Sunt orb nu vezi?!
Iubeste-ma dar uita-ma

Nu poti?NU?
Etern amor uitat in clipe
Ascunse de soare uraste-ma!
Nu poti?

Iar ma iuberti...
Nu stii? Nu poti sa vrei sa nu mai poti sa ma iubesti?
Si eu.
Atat.

Iubirea va trai in infinit dar,
Fara noi plapand pamant.
E vina mea ...

PS 48's poveste de dragoste

Ea.

48...
Trece pe langa tine, isi intoarce spatele la drumul ei, sta cu fata la tine si te intreaba aproximativ discret, subiectiv si personal:
"Ce cauti prin Iasi?"
De ce s-a injosit vorbind personal?
De ce umbla singura?
Stie ca e o muza vie?
Cum reuseste sa fie disponibila inutil ei?

Ps.Poezia e raspunsul? Ciune stie?

Razboiul si blestemul inodat al unei minti pacatoase.

48,
Ochi desfranati!
fereastra trupului,
sufletului patimas

esti inrobit si pacatos
inlantuit cu libestate.
Exprima prin sagetile-ti otravite

al aerului respirat
din narile murdare
de parfumul feciorelnic
al adierilor de primavara...

izbite, respinse de carnuri nepatate de pacat;
abis, te provoc la duelul mortii
frumoasa parfumata
cu izul vietii pamantesci

isetat de foamea nestinsa de carne.
Opreste-te batrane prost
inchideti ochii
puneti sufletul sa arda

pacatosul trup
cu lemnele din ratiunea clara
a apei oglindite-n cerul instelet si gol.
Onorabil, intre ei:

cat femeia nu exista in libbajul ratiunii
prieteniei ce ii leaga;
dar ochii tai ce vad lumina

sunt orbi de puritate ...
nu ai simtit de mult puritatea
in reflectia unei persoane feminine;

patimasule.
esti orb de fidelitate
si grija pentru suflet
te-ai lasat varat prin gauri de neaut

inchise de divin,
ti-ai legat trupul de picioare
si l-ai lasat tarandu-se prin praful vredniciei stramosesti,

inmalindu-o cu mintea ta inglodata in infern,
tragi dupa tine suflet pur speranta nemuririi
esti inbracat cu haine din taciuni aprinsi

moartea stavilita-n timp se-apropie neincetat si stai?
in loc sa fugi spre ea?

OM? Da...Esti?

umra fumului din mintea
care-ti colcae cu foc murdar;
vei putrezi de tot!

cu tot ce ai in cap sii trecator;
ramai o clipa vezi-ti pasi!
absenti in istoria vesnica,

zambeste trecator spre nemurire,
nu tu de duci la ea,
esti prost!

de crezi ca vine ...

ps. multumit sa nu fiu vazut , un zambet celui care vede.

Iubire, interese, razbunare, rugaciune.

48,
Acestea sunt cuvintele care distrug si ririca viata la o valoare superioara.
Curiozitatea este probabil mai prezenta in spiritul unei femei.
De ce?
Pentru ca nimeni nu stie ce gandeste.
Viata nu se traieste fara aceste patru cuvinte rostite dintr-o dorinta pura a sufletului. Toate sunt placeri pacatoase si in parte iti ofera un scop de a face prezentul parte din viitorul inevitabil.
Precum iubirea, razbunatoare plina de interese murdare si milogeli penibile vrea o bataie in plus.
"Sa mai pulsez o data!"
Striga din abisul sufletului, "O data si pot sa mori!" Fara sa stii ca o pulsatie din iubire te arunca precum un gunoi in abisul vesniciei plin de frumos si efemer.
"Tu vrei?"
Tu vrei mai mult dar nu primesti, numicule.
Nimic din dimic este blestemul binecuvantat al iubirii.
"Tu vrei mai mult?"
Nu poti primi, nu esti in stare sa primesti mai mmult.
Si te revolti vazand nimicul din tine.
Si te razbuni pe patima iubirii. Patimas fara cap, fara minte, fara ratiune, fara tine.
Doar tu singur esti inbalsamat in negura intangibila a iubirii.
"Dar nu esti singur!"
Unde esti, ce cauti, de unde ai plecat?
Esti un nebun bolnav si nu esti singurul, mai este cineva?
Cine esti? Aratate! Nebunule pentru iubire!
Sunt eu...
Si tu!?
De ce?
Sunt doar carne si aer, de ce sa ma inec bolborosind prin sentimentele din profundul abis?
Nu mai ai capat omule patimas?
Roaga-te, nu esti singur pamantule viu!


PS:

nu ma intreba ca stiu: nimic!

Devin normal sau doar banal?

Salut cititorule!
Desi, stiu cine esti nu cred ca vei mai fi pentru ca nu mai esti sau nu ai fost sau stai!
Imi cer scuze daca ai fost si nu mai esti?
Dar daca nu ai fost ce faci atunci?
De cand te-ai intors si cum a fost?
Aici sunt neaguvalentin48 cu o postare ce trebuia scrisa intr-o agenda personala, dar iata ca o citesti tu (desi nu cred ca e cineva interesat) si daca esti felicitari!
(shit iar ma aplaud singur)
Bine!!
Ieri 25-04-2012 (anul apocalisei care tot vine dar are intarzieri ca CFR-ul: de cateva ore. Stai linistit nu iti face griji ca nu mai vine a facut pana.
Astazi era sa ma calce tranvaiul de la 50 de meri distanta: darrr sa incepen cu inceputul.
Decuseara, adica inainte cu o seara, imi pun ceasul sa imi sune la aproximativ 7, si ma culc "dimineata cand ma scol..."(poezia o continuati voi bine inteles cine o stie)imi aman ceasul cu o ora (sa ma sune la 8)deci m-am trezit la 6.45 si nu mai aveam somn, incredibil dar adevarat. Matinal cum sunt, lenea ma impinde sa mai stau un pic in pat(de fapt am inpinso io ca de lene ii e lene sa vina).
*text non subliminal*
Nu stiu ce'nseamna da nu va ganditi la prostii (prea tarziu)
Unde eram?
A da! Vorbeam in paranteze(*).
Bag baraitoarea in priza, mai mult sa le arat colegilor cat de devreme ma trezesc decat sa imi incalzeasca borsul cu fasole, cu carnat, cu sunca, costita, jumari si cu pofta buna am mancat plecand durandu-ma undeva.
Cat e ceasul? Ca aveam Liturghia in dimineata aia (nu conta la cat ajung ca prezenta se face la sfarsit).
Pe drum zic sa fac ceva mai special daca tot am timp.
Si ghici ce fac!
Ei bine travessez strada.(asta e acel ceva special la care ma gandeam)
De ce e special?
Pentru ca o iau dea dreptul prin mijloc nu trecere, nu nik. Si de aici incep toate peripetiile din zi.
Nici nu apuc sa trec de mijlocu strazii ca ma holbez ca chioru la tranvaiol care se apropie din departare, infricosator de sfidator(desi era departe ..noile linii il faceau ciudat, pentru ca nu se mai legana gata gata sa se rastoarne)
Fermecat de eleganta cu care se apropie, speriat, uit de picioare si ma impiedic fara sa ma inprastii p'acolo.
M-am inspaimantat! Ca si cum accidentul sangeros se petrecuse. Am devenit spontan "atacator de panica".
Daca "Doamne fereste!" ma calca tranvaiul!
Bine era departe dar daca stateam pe jos, ma calca!
(mi-am amintit cuvantul ce explica in ce stare ma aflam: "paranoic")
Stupid cum sunt, fericirea a facut ca nu m-a calcat, dar totusi eram cu coada (imaginara) intre picioare.
Ajung in statie.
Lenea morbida ma pune sa ma asez visator fix langa o ba...
(stai oleak s vb cv pe mes)...ba.
Da, ai citit bine! Langa o baba batrana.
Doar in cazuri grave de lene plictisita fac "asta".
Daca era o fata cu sanii sau alte parti precum "personalitatea" dezvoltate ma asezam si in cap pe banca aia. Dar nu era o Baba.
Nici nu stiam ca mai este si o alta portiune din banca in afara de cea de sub mine asa de atent eram la univers in clipa aceea linistitor de vesnica. Din lene, imi era lene, sa iau tranvaiul sau microbuzul care treceau fara sa ma urc. Imi era lene sa si aleg sau cel putin sa ma scol si sa ma duc sa mai dorm.
Lenea nu s-a oprit aici. (in cateva momente vom ajunge la nivelul urmator: climaxu')
Inpresionant! Agerimea mintii in coma inca o mai aveam.
Acum ochiul imi observa o bruneta de frumusete medie ca trece stada.
Un alt ochi observa, ca tranvaiul doreste sa isi continue drumul in acelasi moment cu fata traversand.
Si nu numai atat!
Cu un al saselea simt, vad, in umbra tranvaiului o Dacie 1100 0.1 alba, ca merge pitita in umbra lui cu aceeasi dorinta.
Simtutile mi s-au incordat asa de tare ca presimteam preinfartul babei de langa mine.
Surprinzator vointa fetei castiga inpotruva tranvaiului si o lasa sa treca.
Dar Dacia care isi luase avant nu mai putea oprii!!!
Si trece prin fata ei in urlete de cauciudori blocate pe asfaltul uscat.
Daca te intrebi ce am facut stiind ce se va intampla cu secunde salvatoare inainte de eveniment.
EI BINE!
Am strigat!
P(i)sssss!
In soapta...
Nici baba semi surda de alaturi nu m-a auzit.
Dupa acest accident evitat, baba a scos un geamat de infiorare, usurandu-se. Evenimentul mi-a dat de inteles ca ziua era prea darnica prin intamplari interesante.
Si am plecat in camin sa ma apuc de invatat la examenul de la catehetica.

Ps. Am stat in camin pana seara fara sa deschid o carte.

Prietenie. Prietene?

Da! Aici neaguvalentin48!
Raportati!
Daca devin beat pana ajung ca cele mai evidente finisaje ale personalitatii ies la iveala cele mai profunde prostii?
Ce spun si ce fac numai, numai un ochi luminat poate vedea prostia sau inteligenta dintr-un om beat.
Si nu numai atat vei fi suurprins daca vezi lacrimi de timiditate.
Sau chiar poate nimic.

PS: Betia e o patima daunatoare si bolnavicioasa poate face din oameni buni niste monstri.
ps:PS. Nu citi ce tocmai ai citit!

de ce acum...de ce confuz

introspectie asupra unei relatii care nu imi doresc sa se dezvolte
nu am dorit sa inceapa desi curiozitatea imi este satisfacuta pe deplin
in realitate cu o speranta aproape naiv reala a fost ideala
si totusi existenta ei;o pata de culoare vie
un vis riscant sa o numesc,
un joc cu focul... MIC
nu incetez sa fiu uimit
eram si sunt cu totul pregatit
ca un boboc de floare mult prea fin
l-am oferit uitarii
m-am asteptat la mai putin
dar am primit chiar totul
chiar si magia../
nu imi doresc mult mai putin
...mil mai doresc o data
dar la un timp mult mai sublim
si la o varsta incercata
acum termin adio
vin si bautura tare
sper la tine sa mai vin
si cu amar uitare...

Buna! Ce faci?

buna acum tu esti in centrul atentiei ...da ... doar pentru tine fac asta: cine esti tu si de unde stiu ca tu esti acolo?...ei bine ,nu stiu, dar daca tu "esti" imagineazati ca eu nu "sunt" aici
Darr nu aici voiam sa ajung, unde voiam sa ajung? in cateva randuri vei afla...
subiectul: >Evolutia unei relatii de la "salut" pana "la revedere"<
*de aici continua tu firul unui gand pierdut in infinitul nu indepertat

steaua din varful pomului

sanut urmatoarele idei aruncate la intamplare probabil nu sunt coerente (credema abia le inteleg eu)
cei sapte ani de acasa si cei sapte ani de scoala teologica...
_telul meu este de a ma plimba liber fara sa ma supravegheze si ma educe cineva spre ceva ce nu imi doresc,sa nu aiba grija de mine sa nu ma protejeze de oameni rai pentru ca sunt mare si pasnic si nu au ce lua de la mine sa nu isi faca griji ca sunt pradat de oameni rai sa nu ma perceapa ca o posibila tinta de profit ci sa aiba acea incredere inconstienta ca sunt bine sa simt eu pentru mine o libertate calma ca merg pe la umbra si respir un aer curat, ca nu imi pasa ca sunt singur ci ca am puterea de a fi singur sa imi satisfac placerea de autoritate suprema asupra activitatii in care ma simt desavarsit sa fiu destul de fericit ca merg spre un concept propriu ca vreau asa sa mil expun pentru propria-mi critica libertatea de a face ceva fara rost pentru un timp nedefinit sa am dorinta libera si neinfluentata de am-mi dori ceva in continuarea dorintelor din propriumi nucleu si de aici sa ma scald in lumina emanata de tinta drumului...
(oau parca am terminat sa imi torn sufletul copilului...)

O zi normala de iarna.(28.01.2009)>azi 21.01.2012

buna ...acum chiar cred ca o sa citeasca cineva ce scriu, dar de data asta poate chiar nu o sa citeasca nimeni ce scriu
Am pus titllul primei postari scrise pentru ca astazi sunt din toate punctele de vedere unde nu trebuia sa fiu: daca te intrebi de ce si cum, ei bine fii atent:
I. in primul rand nu mai dorm atat de mult, prin urmare nu mai sunt cu capul pe umeri deloc.
II. in al doilea rand nu mai visez asa de mult pentru ca nu mai dorm (mai mult vissez cand nu dorm)
III. data e gresita era anul 2010(in 2009 eram inca la seminar).
IV. trebuie sa ma uit inca o data la filmul 'fame ca nu mai stiu cu ce e(cum spuneam de capul pe umeri...)
V. (acum incep serios sa ma critic)nu mai sunt nonvulgar si foarte politicos (si imi pare rau :( .
VI. era sa nu mai fiu student din cauza ca m-au prins copiind saptamana trecuta la examenul de drept (cel mai simplu examen si garantat nota mare iar eu copii? sunt genial ce pot sa zic?..{a fost cea mai mare rusine si dezamagire pe care am traito de cand ma stiu...)
VII. cel putin inca mai stiu sa apreciez o zi frumoasa si sa ma trezesc din pat vioi ca un elefant batran si lenes :)
vIII. trebue sa imi iau alt telefon ca sa mai fac pozee si o bucata mare de tupeu ca sa mai vorbesc cu fete straine si dragute.
IX. aaa acum stau la o casuta exact langa politie (ciudat nu)si stau in camera cu colegul care m-a turnat la administratora ca stateam pe naspa(un ciudat)si dorm in aceleasi conditii ca la inceput (off chiar sunt.. un ciudat nu?)
X.ei bine trist ( si s-a terminat cu sperantele si visele alea(ma refer la scoala nu te gandi la prostii))si in legatura cu pacatele ...ma simt deja plin :(
XI. acum stau la o camera pentru care pletesc lafel de mult ca la prima
XII.nici macar cainii sau porumbei nu imi sunt cu adevarat prieteni (dar se straduiesc)
Xiii. inca ma strecor in multime ca un elefant gingas(de fapt un dinozaur feroce calc in picioare si nu stau la randuri ..si nu de putine ori au strigat batrani sa stau cu capu pe umeri)<(am cenzurat ,putin ...mesajul batranilor)
XIX. ultima si cea mai mare maturizare negativa este a vocabularului cu multe adaptari si apdatari vulgare si mari goluri de cuvinte noi...


PS.: in concluzie o maturizare negativa
(sa ne vedem la o recapitulare in alti trei ani domnule neaguvalentin48)( sa speram cu o recapitulare pozitiva)

SALUT !... si acum o fata zambitoare:)

buna tocmai am observat ca internetul are o influenta negativa asupre mea si IMI cer scuze daca am suparat pe cineva in viata reala ... si cam atat ...
Ps: si imi cam pird neuroni ca prea nu mai am cuvinte in vocabular cu care sa vorbes...
ps...scz

neatza...
Sfarsit sau continuarea suferintei?..viata continua cu sau fara adevaruri, amanari sau decizii pun STOP aici comentariilor introspective online, ca am cam luat-o razna nu pot stege trecutul dar il pot completa ...de fapt nu!trecutul e trecut! si viitorul e inexistent atata timp cat nu ai asteptari care sa faca viitorul un trecut mai frumos nu imi pot alege greselile si totusi aleg constient ce greseli fac.
atata timp cat sunt constient ca am ce vorbi cu mine stiu ca nu's nebun sau plictisit de a vorbi pana si cu mine si totusi nu am ce vorbi cu tine domnule vid infinit pentru ca nu am ce intelege de la tine singuru lucru care ma intereseaza e sa te inteleg , lucru care imi e inutil imi e inutil sa ma inteleg si pe mine atata timp cat vreau sa fiu liber de critici interioare si exterioare imi e destul sa fac ce vreau fara sa gandesc daca astai libertate gandirea imi e inutila .
PS:iar am scris o gramada pana si mie imi e lene sa citesc ce am scris
ps. daca mi-ar pasa ca citeste sau nu cineva tot nu as schimba greselile cu altele asa ca go si citeste o carte(de vizita)

Neata 2012 domnul 48 la raportul nonexistent...desi gandesc fara incetare nu am nimic de zis, si totusi las fluent cuvintele sa cada in neant.
cum se face ca suntem unici gandim diferit si traim diferit dar nu suntem normali daca gandim diferit , iar atunci cand gandim in plus trebuie sa surprin.... CE P... tot vorbesc eu si cumine am alte probleme mai importante de vorbit de ce? si cum? in special pana cand? iar dup aia cum va fi?: ca deja am intrat in rahat, cum scap de o haina care am cumparato sa o port sinu o mai vreau ca nu este conform asteptarilor mele ..simplu o dau josss.. de ar fi asa simplu ....darrr ma duc sa mananc