Acum, aici, pe veci!

Salut sunt nimeni da nimeni, eu: 48.
Cum poti fi cineva, cand sunt doar eu aici, acum? Prin urmare, deocamdata esti tu cel ce citesti trecutul, deci acumul din trecut.
*sfarsitul introducerii.

Cand e omul pregatit sa moara?
Nu acum, nu aici, poate in veci?
Compromisul negativ luat de bun, omoara. Dar daca iubesti acel compromis nebun.
Ce faci?
Mori din dragoste?
Si cu ce te alegi efemerule?
Cu nebunia.
Esti nebun daca nu traiesti, si nu esti bun daca mori.
ASAI?...
Asaii.
Iubeste nebuneste cat traiesti si mori de dor, prin urmare tot mori nebunule care iubesti. Iubirea este un "eveniment" vesnic si nemuritor, in doi. Ce faci atunci cand iubirea nu te invesniceste? Si daca te invesniceste, in vesnicia cui traesti? Ca toti murim.
Acest eveniment al iubirii nu este un timp ci un spatu creat intre doi poli atractivi in ochii energiei pozitive. Aceasta energie pozitiva creeaza un timp in jurul dragostei aprobata de loc. Energia negativa este compromisul tau neaprobat de loc, deci o astfel de gragoste reala traeste vesnic doar in spatiul ideologic.
Cum poate cuprinde acest spatiu iuberea si pozitiva si negativa? In acest spatiu nemuritor traversat de moarte vesnicul aproba, dezaproba si compromite iubirea. Iubirea compromisa este cea mai vascoasa in placeri dar da dureri de inima si omoara repede. Iubirea dezaprobata frange inima si omoara incet si sigur. Iubirea aprobata iti fura inima si mori in nestire prin urmare traiesti ca prostu in vesnicia ta. *sfatsitul subiectului

Ochii goi sunt umpluti de durere cand au secat lacrimile pline de amarul placerii goale invaluite de secul abis al efemerului satisfacut.
48 isi incheie vorba cu un"."