De ce Dumnezeu nu ne lasa sa trecem dincolo?

48,inainte de vreme.

Traiesc pentru a ma intalni cu Dumnezeul din mine.
Simt pentru a atinge chipul mantuirii.
Vad pentru a fi orbit de lumina taborica.
Aud pentru a fi cutremurat de povestea nasterii.
Ma incanta parfumul divin pentru a da forma sfinteniei.
Vorbesc scriind cuvinte mute.

"pa podut de raiu" spune "corindu"
Acest pod, acea prapastie, acea lumina din fantana, acea broasca devoratoare, acea lumina de candela.
Imi povestea bunica despre o fata care a trait in timpul foametei si s-au facut multi bureti si mancau oameni numa bureti goi ca nu aveau cu ce si mureau oamei care mancau lacomi care mancau cruzi, mai si era fata asta si s-a dus la prasit pe deal si o luat cu ea buret de mancare si o cazut acolo pe deal de credeeau oameni ca e moarta.
I-au facut oameni toate pregatirile pentru inmormantare si au tinut-o in sicriu trei zile cu lumanarea la cap. Cand sa o duca la groapa o venit poapa sa o scoata afara din casa. Au ridicat sicriu si din zdruncinatura s-o trezit fata. S-a ridicat in sezut si se uita inprejur.
-Unde sunt?
-Ai fost moarta!
I-au raspuns oameni. A cerut un pahar de apa si a inceput sa le povesteasca ce a vazut dincolo: " se facea ca eram in fata unui pod si pe de o parte si de alta erau multe pasari si cand incercam sa trec zburau in fata mea ca sa nu ma lase sa trec" sa trezit fata si traieste si acuma.

Ps.Dece ne este interzis sa trecem inainte de vreme?