Desi, stiu cine esti nu cred ca vei mai fi pentru ca nu mai esti sau nu ai fost sau stai!
Imi cer scuze daca ai fost si nu mai esti?
Dar daca nu ai fost ce faci atunci?
De cand te-ai intors si cum a fost?
Aici sunt neaguvalentin48 cu o postare ce trebuia scrisa intr-o agenda personala, dar iata ca o citesti tu (desi nu cred ca e cineva interesat) si daca esti felicitari!
(shit iar ma aplaud singur)
Bine!!
Ieri 25-04-2012 (anul apocalisei care tot vine dar are intarzieri ca CFR-ul: de cateva ore. Stai linistit nu iti face griji ca nu mai vine a facut pana.
Astazi era sa ma calce tranvaiul de la 50 de meri distanta: darrr sa incepen cu inceputul.
Decuseara, adica inainte cu o seara, imi pun ceasul sa imi sune la aproximativ 7, si ma culc "dimineata cand ma scol..."(poezia o continuati voi bine inteles cine o stie)imi aman ceasul cu o ora (sa ma sune la 8)deci m-am trezit la 6.45 si nu mai aveam somn, incredibil dar adevarat. Matinal cum sunt, lenea ma impinde sa mai stau un pic in pat(de fapt am inpinso io ca de lene ii e lene sa vina).
*text non subliminal*
Nu stiu ce'nseamna da nu va ganditi la prostii (prea tarziu)
Unde eram?
A da! Vorbeam in paranteze(*).
Bag baraitoarea in priza, mai mult sa le arat colegilor cat de devreme ma trezesc decat sa imi incalzeasca borsul cu fasole, cu carnat, cu sunca, costita, jumari si cu pofta buna am mancat plecand durandu-ma undeva.
Cat e ceasul? Ca aveam Liturghia in dimineata aia (nu conta la cat ajung ca prezenta se face la sfarsit).
Pe drum zic sa fac ceva mai special daca tot am timp.
Si ghici ce fac!
Ei bine travessez strada.(asta e acel ceva special la care ma gandeam)
De ce e special?
Pentru ca o iau dea dreptul prin mijloc nu trecere, nu nik. Si de aici incep toate peripetiile din zi.
Nici nu apuc sa trec de mijlocu strazii ca ma holbez ca chioru la tranvaiol care se apropie din departare, infricosator de sfidator(desi era departe ..noile linii il faceau ciudat, pentru ca nu se mai legana gata gata sa se rastoarne)
Fermecat de eleganta cu care se apropie, speriat, uit de picioare si ma impiedic fara sa ma inprastii p'acolo.
M-am inspaimantat! Ca si cum accidentul sangeros se petrecuse. Am devenit spontan "atacator de panica".
Daca "Doamne fereste!" ma calca tranvaiul!
Bine era departe dar daca stateam pe jos, ma calca!
(mi-am amintit cuvantul ce explica in ce stare ma aflam: "paranoic")
Stupid cum sunt, fericirea a facut ca nu m-a calcat, dar totusi eram cu coada (imaginara) intre picioare.
Ajung in statie.
Lenea morbida ma pune sa ma asez visator fix langa o ba...
(stai oleak s vb cv pe mes)...ba.
Da, ai citit bine! Langa o baba batrana.
Doar in cazuri grave de lene plictisita fac "asta".
Daca era o fata cu sanii sau alte parti precum "personalitatea" dezvoltate ma asezam si in cap pe banca aia. Dar nu era o Baba.
Nici nu stiam ca mai este si o alta portiune din banca in afara de cea de sub mine asa de atent eram la univers in clipa aceea linistitor de vesnica. Din lene, imi era lene, sa iau tranvaiul sau microbuzul care treceau fara sa ma urc. Imi era lene sa si aleg sau cel putin sa ma scol si sa ma duc sa mai dorm.
Lenea nu s-a oprit aici. (in cateva momente vom ajunge la nivelul urmator: climaxu')
Inpresionant! Agerimea mintii in coma inca o mai aveam.
Acum ochiul imi observa o bruneta de frumusete medie ca trece stada.
Un alt ochi observa, ca tranvaiul doreste sa isi continue drumul in acelasi moment cu fata traversand.
Si nu numai atat!
Cu un al saselea simt, vad, in umbra tranvaiului o Dacie 1100 0.1 alba, ca merge pitita in umbra lui cu aceeasi dorinta.
Simtutile mi s-au incordat asa de tare ca presimteam preinfartul babei de langa mine.
Surprinzator vointa fetei castiga inpotruva tranvaiului si o lasa sa treca.
Dar Dacia care isi luase avant nu mai putea oprii!!!
Si trece prin fata ei in urlete de cauciudori blocate pe asfaltul uscat.
Daca te intrebi ce am facut stiind ce se va intampla cu secunde salvatoare inainte de eveniment.
EI BINE!
Am strigat!
P(i)sssss!
In soapta...
Nici baba semi surda de alaturi nu m-a auzit.
Dupa acest accident evitat, baba a scos un geamat de infiorare, usurandu-se. Evenimentul mi-a dat de inteles ca ziua era prea darnica prin intamplari interesante.
Si am plecat in camin sa ma apuc de invatat la examenul de la catehetica.
Ps. Am stat in camin pana seara fara sa deschid o carte.
