sâmbătă, 27 mai 2017

manifestul ideilor

48 de revolutii inntraintelectuale

mostenirea ideilor ce zace in arhiva inca patrunzatoare fizic si rational are o granita nu de nepatruns de aceea o idee ce scoae alte idei la iveala si le pune la germinat in mintea d zi cu zi poate scoate la iveala alte noi limite ale limitei exterioare a ratiunii constant anuale actuale.
nici o idee deja gandita nu poate fi uitata sau data uitarii pentru ca orice idee a unuia creeaza o alta dee in mintea altuia si asa din idee in idee ne ducem de nas unul pe altul mai departe peste sau dupa grante inca de nebanuit sau banuite?
 pentru inceput putem pleca de la ideea ca orice student de la orice facultate primeste pe semestru pentru un curs zece carti fundamentale pentru acel curs si zece carti la cerere pentru aprofundarea cartilor. cele zece carti cunt primite de la baza de carti teanc si fiecare are dreptul sa le ia in functie de cursul la care participa celelalte zece mai vedem dar tot asa de simplu si acesibil va fi accesul. dace te intrebi de ce atat de multe carti pentru ca vorbim de doua semestre a cate trei ani a cate cel putin zece cursuri pe semestru a cate cel mult doua zeci de studenti pe grupa a cate cel putin zece sectiuni pe facultate a cate cel putin zece facultati pe universitate a cate cel putin doua zeci de facultati pe tara. e un numar mare dar ai rabdare si vei afla unde vor ajunge cartile si pe mana cui.
 orice student va avea la sfarsitul unei facultati in jur de o mie cinci sute si doua mii de carti in biblioteca personala si va primi in jur acelasi numar de carti la toate facultatile la care se va inscrie. de ce acest numar enorm si de ce cartile sunt nerambursabile sau rambursabile sub forma de donatie voluntara in momentul in care cererea depaseste nivelul de printare. ei bine orice student are dreptul la proprietatea ui intelectuala mostenita in urma facultatii. stim ca nivelul intelectual si potenta fluctueaza dar depinde direct de accesul la informatie,iar accesul este ceea ce facilitam in domeniul tau peronal si imediat accesibil.

de unde pleaca demersul de punere in aplicare al acestui proiect?
 din constitutile si de la drepturile constitutionale le gasiti e brosura aia de zece lei numita constitutie si vei gasi acolo la 3 cu 3 cu 3 si la 6 cu 3 dretul la acces la informatie si dreptul la a face o petitie pentru a facilita un program bine stabilit de acces. stim ca fondurile nationale sunt minime si mai aproape se zero si zece decat de numarul capetelor de locuitori. de aceea aceesam temporar prin forte proprii dupa care ne punem oameni capagin la robinetul parlamentului european sa ne faciliteze fonduri ninimale de inceput apoi forta de munca o procuram noi cum putem. capitalul sa al avem dupa cum spunea marx desi nu sunt deacord cu masinaria lui ideologica de tocat oamen cu droaia pe fond proletar comunisto burjoaziresc. nu putem face la el nu vrem si nu e uman sa facem ce a gandit el de aceea rezultatul nu va fi o unitate armata ci o diversitate creatoare. ceea ce cer din toata pleiada asta de carti sunt lucraile de seminar sau germenii inmuguriti din vechile idei si ne asiguram noi ca infloresc ca sa plantam fructul la ocul potrivit. umanitatea merita noi idei si noi realitati diametral opuse imaginarului utopic si distopic ci fizic practic si uman necesar unei noi edei si oportunitati de valorificare a ceea ce deja avem e pacat sa ingropam talantii in arhive de aceea drepturile de autor vor fi nevoite ca in domeniul educational sa intre in stadiulde pun intelectual si ingrasamant pentru ceva mai bun de aceea sunt sigur ca o idee nu apare singura pe lume ci de obicei apar in doua minti deodata important e sa vedem unde pot duce mintile acelea ideile si sa leducem si noi mai departe decat au putut autorii de aceea nu cred ca un autor nu isi doreste sa isi vada ideea inmiita si inflorita in mintile cele mai capabile sa o faca mai buna.
 cum rasplatim varfurile din urma acestui proces si cum ii recunoastem ei bine se vor face tombole cu cei mai buni si cei mai buni vor primi burse de aprofundare si sustinere a marilor iidei.

daca te gandesti ca ne limitam la nivelul universitar imagineazati unde va ajunge un student cand deja baza generala a spectrului materiilor e fondata din liceu generala gimnaziu sau gradinita dar procesul de dezvoltare pe nivele inferioare va incepe dupa dovedirea ca nivelul urmator antecedentului este de succes.
 sa trecem la treburi mai serioase ce ar fi daca astia cu memoria lor ce se vrea inteligenta si nu ratiune artificiala da cumva din gres in ceva bun si acea caracteristica de dezvoltare intelectuala artificiala poate colabora cu omul dintr-un simplu accesoriu precum telefonul la dezvotarea vastului domeniu intelectual uman in functie de puterea si caracteristica creatoare a fiecarei persoane sau grup de cercetatori sau studiatori atuncea sa vezi ce va urma stai linistit am un plan detaliat si mentu ratiunea artificiala ce trebuie pusa la punct si pentru noua generatie de creatori ai gandirii contiinuu cuceritoare de noi domenii intelectuale si inter culturale.
e un proces luung voi fi onorat sa ma dedic lui sau sa imi dedic decenii daca le voi avea si sa le ofer celor ce vor urma ca o mostenire de a vedea viitorul ca ceva de urmeaza creat gandit imaginat asteptat si cu frumoasa bucurie dezvoltat prin valor fundamental umane in toate domeniile de studiu de la teologie prin medicina pana la matematica si asa mai departe lana la noi lumi si universuri descoperite intuitiv prin calcule.

P.S. mai multe detalii la destinatar
P.p.S.s. toate problematizarile acestei idei o fac mai puternica de aceea esti binevenit sa participi sa o dezvolti ca si cum ar fi a ta sau mai mult sa ne intrecem spre viitorul ei.
(scuze de greseli revin mai tarziu sper sigur cred cand pot sau am timp dar odata tor revin cu corectura si va fi mult mai ok)

marți, 9 mai 2017

O ZI NORMALA DE VARA IN RETROSPECTIVA 2

traim intr-o tara independenta si azi e ziua regeul 48 de tiranii redenumit libertin

traim intr-o tara libera si sotia mea cauta disperata drepturile defemeile insarcinata de unde nu le are cand ne referim la drepturi ma gandesc la cineva care este atat de porc uncat se poarta inuman cu cineva cu burta la gura, pe langa toate mama tocmai a scapat temporar de munca in italia si s-a angajat la o multinationala inumana pentru ca nu are vechime dar ca mama statul te ignora des si repede.
 astazi m-a lovit sarbatoarea in frunte alaturi de alti zece calatori ingramaditi in picioare alaturi de soferul lui 36 singurul de la gara e ca si cum ai sufoca sau alimenta un oras cu pipeta.
 susnumitele bagaje apasatoare care ma fac sa meditez cu gravitate la greutatea gravitatiei ce ma supune legii naturii din jungla urbo-rurala. afara nu e nici cald nici rece dar transpir de cateva zile in aceleasi haine si parca trenul avea acelasi miros ca si mine de aceea ma simteam ca acasa imbracat in izmenele de lucru sau citit intrerupte de atipiri frecvente peisajele se perinda de pe o fereastra pe alta iar ce pare static in afara de deja familiarele peisaje mai sunt masinile care se intrec pestevai si prin dealuri cu viermele de colorado ce se taraste spre iasi in care am fost ngurgitat de bunavoia si pentru care de buna voie casierita imi oferea abonament fata-mi neodihnita in contrast cu carnetul de student care nu ma pune pe un loc mai paralel cu cel al unui respectabil tainuitor al garilor nocturne, intru in vorba cu un domn ce nu pare a astepta un tren ci mai mult isi asteaptaceva e acel chip care se resimte mult prea familiar cu mediul unei gari in care traieste mananca doarme si merge la toaleta cu bancile pe post de paturi precum un tren al garii in care ti se oferă un loc in calatoria vietii ce se află in apogeul picajului uneori de acolo ajungi direct in strada iar strada te trimite inapoi daca esti cuminte.
 in acea gara un tanar teolog imi ofera poezia textului cu care nu cerșeste ci imi cere cu imprumut o suma mai mare decat a mile omul se prezinta de la acelasi nivel un alter ego cu aceleasi studii si lovit de meandrele vietii nu diferit de multi diferenta e ca el a ramas in gara si acolo isi urmeaza veacul teologi licentiati si masteranzi au inceput sa cerseasca si sa se composre ca golanii sa doarma pe strazi si in gari si sa arate ca boschetarii sau mai clar nu departe de mine e deja a doua victima dar a treia o port in rocsacul meu mai des ca oricand teologi cu sau fara diplamă gasesti la tot coltul sau canalul straziidar acesta e mai special ca toti acesta a umblat la marile seminarii si universitat indoielnice pentru a iesi licentiat iar licenta lui la fel ca a mea cu aceeasi binecuvantare sigla si fisa matricola o am si ei dar eu nici macar nu am absolvit facultatea cu brio. pitesti targoviste ploiesti bucuresti constanta neamt roman iasi dorohoi parca vorbeste despre inchisorile martirilor care nu au cazut cu revolutia ci au intrat sub administrare bore copii inchisorilor orfan al bisericii sunt si eu si multi de teapa generatia si varsta mea iesiti cu sutele anual stampilati invatamant superior in fund. bocancul teologic nu iarta iar doctorii lor gardieni si persecutori morali de meserie papagalicizeaza renumite nume si texte patro-dogmo istorico scripturistice. cine se declara tanar sau student la teologie va primi o privire de dispret amarat cu auto dispret decanal daca te pomenesti ca vorbesti neintrebat cu subtotlu in pubic iar dumitru te aproba smerit din cati nescris citite. copilul asta a fost batut de soarta mai mult decat alt te-olog si rasar toti ca dupa ploaie mai multi mai toti. tunici lungi de luptatori cu viata se cearta despre fonduri ce nu au vazut dar vad in viata lor. omul asta a fost insurat cu o femeie care la vrut si la inselat si de dara asta nu o chema teologie ci a numit-o sotie care i-a luat banii cas-a la pus la munca si l-a trimis acasa cu trenul fara bani de bilet si nu doar pe el ci sortit ratacirii cu tot cu parinti pana la bunici adevarul se intrevedea si excrocheria a devenit parte din viata lui ba mai mult metoda de supravietuire pretextul ca va primi un acont era garantia celor cinspe lei dar i-am dat doar trei sfinti cei verzi pe care nici eu nu ii aveam mai ieri dar veniti de la sclavia parintilor staini detara si copii cu tristete sunt am fost si se pare daca da domnul voi fi si eu binecuvantat cu acest trai mai decent decat normaluiinuman national se pare ca tara finanteaza de la buget mai multi maturatori de strada decat cetateni are. daca te intrebi de ce amstractizez magini este pentru acei maxi mega terminus educatio desavarsitogatistiosententiosi. adica pentru a dovedi ca cei ce se cred destepti sunt mai prosti decat par sau ai exat pentru a le dovedi prostia limitata cu fanfaronada propriei inteligente. cu exceptii minimale gritesti. dar sa trecem la viitorul celor petrecute azi pe scurt
 am iesit din gara mirosint dinainte ca ea si vad trei cladiri ce guverneaza soarele limitat al parcării extra incapatoare a garii un bloc comunist o gara regala si o autogara de o alta culoare tiranica autonbuzul apare mai repede dupa ce omuletii verzi au strazilor mi-au permis sa ocolesc masinile ce respira calduros a oras. 36 sele a venit m-am urcat in transportul deja neincapator si dus am fost cu el nestiind ce ma acteapta in care o doamna mi se plange ca bagajele ii ocupa locul de exitare din fata usii corpulenta femeie avea dreptate abia o mai sprijinea bara verticalasi anii batranetii dr ii explic trist si obosit ca voi cobora pentru a face loc cu tot cu bagaj lucru ce l-am si facut taraindu-mi bagajele le jos. momentul acela in care bagajul itilacrimeaza prin dos imi era mai mult decat familiar iar de data asta era la fel de stanjenitor in viata unui student ca o restanta data de zece ori cu unu din oficiu si zero nota finala. nu mult dupa ce pasasim statia urmeaza o cotitura dar la a doua autobuzul se incadreaza pe obanda spre sens opus iar staa principala era nefamiliar de libera cu un motiv bune intemeiat la nivel local regional statal europeaan continental si planetar stiam ca pe acolo nu se trece era un autobuz semi plin si tocmai o mua in sens opus drumului normal orinduse pentru a debarca calatorii dezorientati dar nu si pe cei revoltati printre care si un impovarat dezorientat indecis
calatoream cu un autobuz spre od destinatie necunoscuta de soferul de trasport public peste geam se vedea o strada goala ce reprezenta natiunea dezbracata de demnitate si oameni pazita de o duzina de fantone minuscule verziu aniniate ingramadit in distanta pustie sever de oameni pe strada goala cu sase benzi dinspre care ne indepartam. pe scaun intre mine si acea persoana sedea tara sau mai clar doamna de la cantina universitatii care cerseste pentru perfuzii traseul necunoscut era flanfat de paraziti scuze politisti dizlocati in locatii precise pentru blocarea traficului de acces in directia opusa nodul de trafic era paralizat doamna ii injura pe politisti soferul ii intreba daca pe acolo ajunge in copou iar noi ne indreptam blocati spre acea cale de acces blocata din ambele sencuri pana la urma am ajuns la destinatia triumf sau parhol unde noamnele doreau sa ajunga mai devreme sau mai tarziu un batran cu o geanta din piele cu colturile intoarese se uita sa vada cat timp mai are iar eu urma sa ajung acasa la caminul d e familisti dar toate ca toate mama lucreaza la o multinationala iar eu nu dar la scoala la fel de apaic am ranas incat tot acolo am ramas drum bun si sotiei i-a cazut o masea bun venit in tara mea a nimanui a lor si a noastra din ce mai ramane dn aerul nerespirat drum bun tara noapte buna.

o zi normala de vara in retrospectiva incepand cu noua mai spre ieri

zilele trecute a nins si urmele s-au uscat cu mentiunea ca au cazut cel putin 48 de fulgi

sunt trannspirat nespalat de doua zile si inca una n care nu a curs apa calda in camin, stam la patru si apa ajunge mai greu aici sus in baia captusita negru verzui cu pete picalate de mucegai mat in rest privelistea e inbietoare vedem in vale din copoul pe care ne-am cocotat pentru a fi mai aproape de clasele cursurilor injumatatite de plictiseala si amaginatii abstracte, panorama iasului sau cel putin putin din ea partea cu podul si biserica toti o stiu ca alexansru sau coltul in care se refugiaza studentele chiriaase. mai aproape vad din profil universitatea maiestuos luminata dar boar cand ma aplec periculos pe geam iar in fata o cladire noua neterminata cu acoperisul sin scanduri ce ii cad in pod ca o coroana e o cladire din spatele arhivelor romane. sunt pe scaun si ma doare burta de la nemersul la toaletA SI GAZELE IMI MIROS A BRANZA CLOCITA.
 am intrat pe usa sa imi vrific plasa de rafie cu fiermuar de borsul scurs am spalat bine galetusele si l-eam pus sub ghiuveta. urcand pe scari nu maram liniutele ca sa stiu cand ajung la ultimul etaj holul e lung dar capatul imbietor ajuns in fata urii ma panichez crezand ca nu am cheile imi dau seama ca sunt transpirat si ar fi jenant sa merg la ore asa din vericire sunt la ultimul buzunar al rucsacului cotrobai la fund printre cabluri si carti le simt si le trag in lateral la suprafata. la intrarea in camin salut paznicul iar din celula lui ma saluta ca si cum am fi stat vre-o data de vorba poate ca asta si crede  e cel chel zambiror si rotund mai sunt vre-o trei cel strain si inalt cel alb cu ochelari  robust si cu privire scrutatoare si prietenul prietenos al fetelor ce ias la o tarara sau pentru a fi salutate.
trec stada constient ca sacosa grea lasa picaturi albe in urma o trec dintr-o mana in alta ajung in fata custii cu tomberoane din fatablocurilor ce stau cu spatele la bulevardul copou suspecta pare masina ce e aproape razam traza decusca dar inainte de acea duba alba un om ce si-a terminat rondul acolo isi ia carutulcu galeti si cutii goale si se inbeparteaza grabit spre mine privinduma cu ochi grabiti in ochi aproape familiari dar eu merg inainte. trecerea pe langa duba alba de langa tomberoanele ce poarta fiecatre in parte denumirea etalata prin plancarte dunoi menajer Apropo e 9 mai independenta se faceau cefva pe acolo.. nu imi este facila trecerea dar din curio ... deseuri toxide... am mai vazut duba asta se plimba des pe aici deci asta caciau chiar azi de noua mai sarbatoare independenta a independentelor nu stiu care.. trec si las simtindu.a mic si meditand la locul propice pentru o asemenea manevra dosit de copaci si blocuri pe umbroasa straduta laturalnica sintre parhon si spitalu ala albastru. oare de la care or fi?  ma indepartez si un prietenos tinar cu ochelari strain se ofera sa ma ajute, moment in care imi dadeam sema ca probabil din obisnuinta de mic cu bagajele grene nu mi-am dar seama ca par a avea nevoie de ajutor si e posibil sa fiu un  centru al atentiei, imi dau seama ca manerele de panza imi facsatruri vinetii in maini . il refuz pe tanar zambitor si pozitim ii multumesc si mentionez ca ma descurc. e adevarat ca mama pune din grija si ignoranta un bagar greu cu problemele unei mame care isi umple bagajul cu mancare dedicata supravietuirii scopului prim al demnitatii si vietyii ei.in rucsac am un saculet cu cartofi rederul pe care termin vanatorii de zmee si alte treburi de care probabil nu am nevoie dar sunt importante.
 ma cobor din autobuz la super copou. ce aventura :) ma simt nationalis dornic de placerea durerii de a fi roman si semiindependent de orice tiranie a istoriei ce a fost sau va urma calatorii multumiti dupa spaima sau nemultumirea fiecaruia se disperseaza voios inspeziua de vara din fata portilor triumfului o doamna este asigorata de o alta ca a ajuns la parhon sa se linisteasca. a ajuns. traversez tactic printre masini si fosti colegi de autobuz ajung in dreptul unei fete ce traverseaza din sens opus si continui drumul de lider al traversatorilor nedumeriti daca e ok sa treaca asa printre masini. si o motocicleta ce tocmai nu i sa respectat dreptul de vehicul si a fost depasita in accelerare furioasa merg la vale stanjenit aproape vizibil de hainele uzate rucsacul greu si sacosa curganda ajung in dreptul spitalului si un burghiu imens sapa un put langa spitalul parhon romanie pare a fi roasa de rozatotoare similare fara a fi jenat de cuvantul cu r la inceput ma consider un trist natioanalist melancolic forat de puterile naturii umane conducatoare sau nu mai departe meditez la cuvintele ce a urmat sa le scriu acum si sug fiecare imagine vizuala de potentialul material literar. ajuns la calaretul necunoscut al eroilor ce se avanta parca din eternitatea soarelui spre eroismul predestinat sau indumnezeit al armatei vii ce urau sa se sacrifice pentru armate moarte dar suntem aici si ei au fost iar ce a ramas din ei pe langa noi in aceasta zi a independentei e doar glorioasa imabine a soarelui intrevazut printre nori grii plumburii rarefiati de lumana sclupitoare a stelei noaste ce cade grav si providential peste calaretul al carui cal se afla in plin avant spre batalia sau victoria sau moartea vietii lui nu vom sti dar steagul dim mana lui a ramas singular sprijinit de un stalp pus de mana adoptanda a color de pe macarale angajati cu ziua de stat. dau cotul si pun plasa grea pe umar constient ca scursura si unsura borsului se preliinge pe hanoracul negru scamosat si blugii neurati cu prohapul pe invers sunt sarac dar demn si mama ma ajuta sa fiu ea este stie de unde vine dar are demnitate falsa sau nu impune sa nu fie nerespectata si ea isi doreste si asa pare sa nu nerespecre. trec de taraba cu carti si siare si de doamna vanzatoare cae se sgâieste la mine ca la un copil prafuit oosit sinespalat pe ochi in ciuda orei semimatinale intors de la joaca dupa ce trec de ea probail dupa un aces de ras si o mustrare de constiinta striga grijulie in urma mea ca imi curge din geanta si chiar asa era probabil picoarele si treptele cepartea IFAC UN DUS MA DUC LA ORA SI REVIN

vineri, 5 mai 2017

Visul unei dupăamiezi de vară

48 de stări neclare

mă dor ochi de atăta lumină vărsată peste literemici și nghesuite pe un ecran la fel de mic in comparație cu cele normale dar nu îmi mai pasă de ceea ce este normal ci doar de normalul care il intrevăd printre voința indureratpă de oboseala vremii calde ce anuntă furtuni reci.
 sunt in fata vechilor noi monitoare la care cu totii v-ați uitat sau va veti uita dar poate că ne uitam la acelasi dar nu in acelas timp pentru că acum e randul meu. ceea ce pare presant in ultimul timp inhibându-mi libertatea mintii să curgă ca un izvor cald spreu un așternut de răsărit rece sunt faptele dar nu cele cu efecte secundare ntrovertite ci unele care creează introvertire celor de la cu care mai aștept să comunic liber ca cu propria-mi persoană. te-a deranjat un pic ultima cacofone?. mai am destule...
a venit momenntul in care am visat atat de tare incat visele sau trezit la realitate si incearca sa ma trezească ca să ma apuc de ale dar diminetile sunt de plumb scaldat in roua dupamiezile in ațipiri senine iar serile obosite de atâta dorină de somn și nu mai am timp să aduc trealitatea la trezvia vieții si continui să visez la sânul dulcelor ațipiri diurne. se pare că viața iar m-a luat pe dinainte și ma traieste cu o dorință de viață copleșitoare abia ajungâns să aduc la zi speranțele care tot imi aduc la cunoștintă că e rțndul lor și că au așteptat destul sub umbra zăpezilor de primăvară care le-au frânt aripile ce se avântau spre cerul ispitiror. mă tot fac să cred că totul e bine c
nd de fapt castelul de nisip este locuit de un om de zăpadă care așteaptă iarna abia trenută. ce să îi și faci așa e cănd viața își dorește mai multe decât poți de la tine.

P. S. ce va urma va fi neașteptat deși premeditat cu nerăbdare să sperăm că vom ajunge la normal cu bine pup prin ecran nervosilor.