Cum sa iei hazardul la intamplare?

Hazardul este ceva ce se intampa la intampare. Trebuie sa iti bati joc cu nonsalanta de realitate pentru a descoperi jarul ascuns sub presul potrezit al banalului.
Pentru a descoperi hazardul trebuie sa il abordezi intamplator, adica in orice moment ocazional.
Intamplarea e o circumstanta normala regizata anormal sau chiar pe dos.
Intamparea provocata provocator cum imi place sa ii zic (zic si io ca te impresionez nu ma baga in seama)...
Dar cum faci o intamplare sa devina hazard si sa il controlezi intr-o circumstanta intamplatoare...
Reteta simpa in catva pasi:

-pasul unu: vezi ceva aproape legal, logic ilegal, dar practic legal care teoretic e legal la dispozitia trecatorului.

-pasul doi: te intrebi ce ar face un om rational din acea intamplare si faci total pe dos aproape ca un copil *ca sa devii un ilogic naiv.

-trei: dupa savarsirea faptei implici o tertza*(sau un fricos sau te descurci cu ce ai la indemana) cu o logicitate stricta pentru ai explica ilogicitatea intamplarii.
astfel ii explici explicandu-ti evenimentul care te-a dus de val, savarsit aproape teatral devenind hazard.

! atentie
-daca treaba devine ilegala fugi cat ai timp ca dupa aia trebuie sa te explici duplicitar ca judecator al tau, in afara constiintei personal-sentimentale...


PS:48 da chiar eu!!multumesc mult dragutei fete din realitate ce ma stie si dupa numele virtual.(Shoricelul mihai asta e o postare de pe trenul dinspre oasa...)

Din inconstient spre absurd.

aici neaguvalentin48
Astazi nimic special e ora doua si vorbesc cu tine.
Poate tu sau poate chiar tu.
Bine vorbesc cu tine si doar cu tine singur.
Sii nu te simti jignit de ceea ce citesti pentru ca totul se petrece in virtual.
E inntuneric lumina lumanarii ma deranjeaza scrisul din penumbra apare labartat de sub penita stramba de doi lei. Transcriu idei teologice care doar unui naiv incepator cu aspiratii de elitist prostesc i le poate lingusi balos profului. sunt enervat si dezzgustat de prezenta vocala a namilei de om care imi reproseaza minimul de decenta dezordonata din marele tablou infect de cocina umpluta de cutiile lui de pitza in care zac soareci deranjant de zgomotosi si alte cani infecte de vin fiert sticle de bere si cana mea de ceai furat. sunt dezamagit de prezenta mea din cusca asta de caine in care imi petrec timpul regal dar fara libertate. As insista pe descrierea personalitatii bunului meu amic dar atunci as da valoare acestei povesti fictive.
Totul e real aceasta este purul adevar ce lupta contre raului efemer precum un mos craciun in doliu ce isi regreta viata si *giobul lui de portar injurat de trecatori.
Si totusi sunt constient de izbanda binelui in fiecare rasarit de soare zambaret.

PS. nu da acest mesaj mai departe! poate ajunge la persoane neautorizate ce ma obliga sa imi asum responsabilitatea veridica a postarii!!!

Omul din inima pamantului.

Calm dispus acum aici privat imi conving ideile sa mearga la culcare

Cuvinte mici.

48 de cuvinte care încep cu literă mare.
Ana are mere.
Sună bizar pentru ca aceste mici cuvinte dedemult fără sens nu mai au credibilitate.
Numarul 48 este mic langa 9.999.999; patru e cea mai micca si rusinoasa nota. ce e mai mic de 4 e lipsa de interes pentru acea notare. 8 e cea mai mare nota pentru cineva care ia in serios prezenta din scoala nu si invatatul in ea. ce e peste inseamna ca ori ai invatat, ori era prea banal, ori stiai fara sa iinveti.
cuvintele mici sunt primele sunete rostite nesughitate, tusite sau planse. acele cuvinte care insotite de un gest primesc inteles. caut puritatea cuvintelor, acea puritate din cuvintele rostite cu bucatele de sufet nu expuse cu esteticitate.
micimea si putinatatea cuvantului desavarsesc concluzia propozitiei
v-ati intrebat de ce la scoala ati invatat intai litetele mici de mana apoi acele mari?
-pentru ca un lucru mic e mai usor de facut decat un lucru mare. pentru ca un copil se auto depaseste cate putin si invata lucruri necerare o viata intreaga.
o mare responsabilitate pentru un copil mic ce creste cate putin si nu poate fi om mare pentru ca este inca mic. singura lui responsabilitate este sa invete sa devina mare. iar cand esti mare nu cunosti cat de mare esti pana nu stii ce este micul. cineva este mare cand are mai mult mic.
imi place cand imi organizez o tacere in ganduri pentru a linisti nelinistea din cuvintele rostite, sriind cuvintele care ma fac sa tac in neliniste.

Ps. romanul este capabil sa poata orice.

Trairea morbibă.

Fulgul zapada trairea in cadere moartea prin unire cu cel din aceeasi materiei, unirea mortilor in plapuma datatoare de viata a pamantului.
Apa moare.
Apa moare inghetand strapungand din epicentrul ei cald sulite din sulitele de gheata ,omorandu-o, morind picatura de de apa cade spre unirea cu pamantul transcendetar. Apa devine viata cazatoare din adis spre abis.
Usor din cadere implodeaza in inert, devenind "fulg de nea", vietuind in cadere ca ceva inutil: un fulg unic amprentat cu puritate.
Cineva trebuie sa moara primul. Acest prim cade pe pielea primului copil in asteptare de iarna spre ai unda verde scanteii care aprinde dorul de iarna.
Viata fulgului este o moarte din cadere, el este mort dar nu este singur. Il insotesc mii si mii de martiri frati. Ei cad uniti, ei cad grabiti, incet atrasi de moarte.
Ei mor continuu murind dinou stingandu-si unicitatea in patura alba, morbida datatoare de viata ce acopera genesisul. Ei mor, murind traindu-si scuta viata moarta in caderea cei uneste in abis. Abis pur, rece, zapada inerta de un alb vesnic pur.
MOARTEA! moare, acel rece ce te *stanifica' in atemporar. Frumos cade cerul pe noi cernut in mici particule de nisip alb. Cade cerul iar noi simtim bucuria renasterii inainte de sfarsit. Cad incolori in zapada de pe jos fulgii, cad stele moarte, dorinte de cupii proaspat nascuti din viata, spre moarte. Ne cerne Dumnezeu faina de zahar ars pe vesnicul proaspat aburind, Cozonacul, Pamantul.
Traieste invierea fulgului ce va mori topindusen pamnt in radacin in frunze flori, fructe nurlii dar mori tu fulg pre trist in bucuria vietii si dami un vis uitat demult din poezia lui Arghezii.

PS aseara fulgii cadeau asa de usor ca ti se rupea sufletul cand ii vedeai ce dragalasi sunt.

Mama!

48, pe mama o cheama mama nu o mai cheama altfel.
Ce fac si mamele astea din oameni, ii fac oameni pe toti.
Istovit, inghebosat si smerit de greutatea grijii materne imi car bagajul ce ma va tine in viata o perioada indelungata de vreme.
Cea mai buna oportunitate de a vedea maretia cu care este inzestrat sufletul mamei e atunci cand ii e dor de tine. Mai ales atunci cand pleci la drum lung si primejdios cand te coase, ea... cu bolduri ca sa fie sigura ca nu te imprastii prin lume.
Mamele, acesti oameni supusi tiranic instinctelor materne plang, sufera, duc dorul, se indolnavesc de lipsa de a practica aceasta grija creatoare.
UN gest care il poate sensibiliza pana si pe cel mai inghetat om este acea mangaiere de mama pe frunte. Pe fruntea fiicei care la randul ei e mama si din grija ei materna pleaga in lume. Acea mangaiere care sterge sudoarea imaginara de pe frunte. Vrea ca prin ca prin atingere, alintate, mangaiere grijulie pe fata, sa sufere ea pentru tine, sa iti cuprinda cu mainile fata si acest cest mic sa ridice grelele munci de pe umeri-ti ogositi. Doar prin lacrimi poti vedea dragostea creatoare de vietii dintre mama si vesnicul ei copil.
Mama mai are o alta ocazie sa iti ofere grija ei mare si grea. Ti-o baga in bagaje pana nu o mai poti duce. Te sufoca cu grija inghesuit de iubitoare.

PS. cam gata si cu mama ca devin mameluc.
ps. sau mai rau mamelon.

Razboiul din mine.

48, ma rovolt deci exist!
Ma razboiesc cu golul intunecat din mine, vreau sa umplu golul cu lumina.
Dar ce este lumina?
Lumina in alb negru a postului din iarna sau cel multicolor de dinainte de pasti?
Poate acea lumina care te smulge din inuman...
Dar ce este umanul si cum poate fi luminat?
Umanul este ceva ce se vede printr-un zambet. Si lumina ceva care reflacta sinceritatea.

Dar aceasta sinceritate cum dezvaluie golul din tine?
Daca ai multe de spus despre golul din tine nu mai vezi nimic pentru ca colul din tine este ceva explicabil si ceva explicabil nu este un gol.
Dar cum te golesti?
Treaba este total pe dos ca tu nu te golesti ci te umpli de gol.
Dar cu ce te ajuta acest gol?
Daca te golesti esti doar tu gol. Esti doar tu si nu mai esti tu ci doar un nimeni?
Iata ca atunci cand esti plin de gol intunecat esti nimeniul sau acel cineva de care ti-a fost frica atunci cand erai mic si singur in intuneric.
Atunci cand esti plin de gol luminat te vezi asa cum esti si lumina din tine poate fi definita de cel ce vede lumina din tine.
Cand vrei sa golesti golul din tine sinceritatea lumineaza golul intunecat in care iti mai ascunzi inca ganduri nematurizate de lumina golului nedescoperit.
Cum iti descoperi golul?
Golul il descoperi cand inregistrezi si treci prin filtrul propriului critic tot ce esti ce ai vost si ce vei fi.
Atunci vei deveni gol de tine, atunci cand stii cine te asteptai sa fii in comparatie cu cel ce ai acceptat sa devii si definit ce cel de vei deveni.

Ps. sunt ceea ce pot fi doar daca stiu ce fac.
ps: deocamdata fac nimic.

A fi sau a nu fi (...) !?

48, nu obijnuesc să repostez sau să citez (din citatele mele )dar cred că merită citit.

A mă preface că sunt eu sau doar să mă prefac?


Autor:
Pablo Neruda

"Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.

Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi..."

PS. Sunt ceea ce sunt pentru că știu ce vreau de la mine.
ps. Repostat de pe: http://www.serafimpantea.ro/poezii/pablo-neruda/cine-moare