din 48 și până unde libertate, răzbunarea libertății șau îngrădirea libertinajelor
iată ca am ajuns la capătul puterilor sustenabile și o luăm la vale scăldați în plăcinte printre piețe și depozite în care ne ascundem agoniselile acestei efemere lumi, cu cât scoatem capul la iveală cu atât ne dăm seama că fuga după bani e de pripon o fugă în cerc înspre ziua remunerației și dinspre aceasta, ne ține în loc, în jurul căreia paștem dar tarlaua seacă și remunerațiile nu mai au valoare dar cum să scapi din acest cerc vicios manevrat cu două noduri cel al eliberării din robie și robia în scopul eliberării. timpul trece pietrele rămân cuvintele seacă de înțeles și mintea se pierde în neștire. unde am ajuns și de unde am plecat când am dat perele pe semințe de nisip încă mai sper la mai bine dar cu ce preț când nici imaginația nu mai caută speranțe să te înbogățească în loc de primăvară iarna ține cu dinții de natură și în loc de desăvârșire acest castel din povești e doar o rece lespede în care îți primești înveșnicit ultima clipă.
valorile umbrelor de care fugeai tangibile fiind te îmbrățișează în noapte cu pumni ca pietrele și șoapte reci iată hăul inimaginabil în care te scufunzi neantic în disperarea unei dezlegări din acest ritualic labirint ermetic pe care îl plătești preliminar în copul detașării finale așa ai ajuns? tu zmeule pe care culmi te înălțai ca vântul împietrit de printre nori umbrind apusuri răsărinde din care nici lumina nu străbate nici ziua nu mai vine doar un soare nerăsare apunând din o noaptea care nu mai vine.
oare acesta este barajul minții în care persuasiuni sclipesc precum vitralii în care presupusa economie inhibă civilizația cu cât unul pare să răsară parcă în jurului uscăciunea este din radical proporțională dar profitul este o victorie împotriva celor ce plătesc scump dublul inițiatic în această spiralantă fără fund plasă de vise și totuși disprețul este o dobândă a acestei încrederi în aparențe înșelător convingătoare de inutilitatea folositoare.
parcă totul se rezumă la o risipă scump și frumos ambalată cu decorațiuni ce nici nu mai imită practicul ci doat intuitiv inducția aperceptivă a unei senzații aparențe bine decantate in acest cortex homo erectus disperatus civilizanto propagandi prin nimicirea zdrobitoare a bunului simț comun valoric. am ajuns la fundul sacului plin cu nimicuri scumpe la chip
p.s.
efortul își cere revigorarea iar răsplata plătește parazitic dorința de odihnă
