De ce Dumnezeu nu ne lasa sa trecem dincolo?

48,inainte de vreme.

Traiesc pentru a ma intalni cu Dumnezeul din mine.
Simt pentru a atinge chipul mantuirii.
Vad pentru a fi orbit de lumina taborica.
Aud pentru a fi cutremurat de povestea nasterii.
Ma incanta parfumul divin pentru a da forma sfinteniei.
Vorbesc scriind cuvinte mute.

"pa podut de raiu" spune "corindu"
Acest pod, acea prapastie, acea lumina din fantana, acea broasca devoratoare, acea lumina de candela.
Imi povestea bunica despre o fata care a trait in timpul foametei si s-au facut multi bureti si mancau oameni numa bureti goi ca nu aveau cu ce si mureau oamei care mancau lacomi care mancau cruzi, mai si era fata asta si s-a dus la prasit pe deal si o luat cu ea buret de mancare si o cazut acolo pe deal de credeeau oameni ca e moarta.
I-au facut oameni toate pregatirile pentru inmormantare si au tinut-o in sicriu trei zile cu lumanarea la cap. Cand sa o duca la groapa o venit poapa sa o scoata afara din casa. Au ridicat sicriu si din zdruncinatura s-o trezit fata. S-a ridicat in sezut si se uita inprejur.
-Unde sunt?
-Ai fost moarta!
I-au raspuns oameni. A cerut un pahar de apa si a inceput sa le povesteasca ce a vazut dincolo: " se facea ca eram in fata unui pod si pe de o parte si de alta erau multe pasari si cand incercam sa trec zburau in fata mea ca sa nu ma lase sa trec" sa trezit fata si traieste si acuma.

Ps.Dece ne este interzis sa trecem inainte de vreme?

Copilul călăuzitor de orb!

48 tăcut și ascultător.
Un băț mare, alb sonor, înalt cât trei sferturi de om. În spatele lui, pe scaunul albastru al trenului un bărbat mediu la înăltime, brunet cu ochii căprui.

- Mai avem jumatăte din drum și ajungem la Iasi?! Rortește sigur pe sine luând o poziție oficială în fața persoanei importante cu care vorbea la telefon.
*Orbul se întreabă singur?(mă intreb)
-Am intrat în Iași?
Insistă omul bolborosind în sinea lui.
-Trebuie sa ne coborâm!(și incă o dată devine suspectă întrebarea pentru că nu îi răspunde nimeni)
Copilul cu ochii verzi spălăciți ca de om orb se uita la mine cu aceeasi curiozitate spre a vedea ce nevoie am spre ajutorul cu care mă uitam la onorabilul domn.
*De specificat ca trăsăturile lui erau greu de descifrat dintre a le defini de băiat sau de o feminitate nematurizată.
În zarva ultimei stații copilul se ridică își oferă prezența orbului și pleacă prin normalitatea fluenței din aglomerație.
-Întotdeauna rămâi ultimul! (îi replică bătrânul cu o autoritate parentală)

Ps. A fost o priveliște atât de faină ca un cârd de păsări zburând în V peste dealurile Domnitorilor Români din basmele verii târzii.

O scanteie din dragoste.

48,-
- POC! buna, pot sa stau aici
-*da desigur.
PS. Ardee, uite cum arde, băgăm petarde ca să ne vezi de departe.

O zi letargica.

48, si ma simt bine ca sunt.
Stii sensatia sand simti ca iti lipseste ceva?
Acea senzatie cand nici pisica neagra nu iti taie calea pentru ca nu stie ce vrei de la viata.
Acea senzatie cand te ratacesti pe drumul spre casa si incepi sa alergi ca sa vezi unde te duce drumul.
Acea senzatie cand te impiedici de nimic sau calci un gol pe scari sau intr-o groapa.
Acea senzatie cand nu mai esti stresat de privirile critice pentru ca de data asta iti ignora existenta chiar cand vrei sa fii vazut.
Acea senzatie cand ii spui unei fete ca e batrana si ea te intreaba "te cunosc de undeva?" pentru ca ea chiar nu te cunoaste.

Ei bine da... Senzatia asta de "no internet conection" am avut-o toata ziua si ma bucur ca nu imi dispace.

Ps. oare sa maculc? Cine o fi inventat si somnu asta ca

ma intrerupe in fiecare zi sa traiesc.

Ori nu au murit destui, ori au murit degeaba.

Salut aici 48 această postare este decicată celor curioși/oase.

Într-o revoluție toți oamenii se omoară pentru a ajunge la un consens de idei neconcepute încă de finalul genocidului curățător.
Cel ce luptă își pune viața la dispoziția ideii precum un martir. Gândul la schimbarea din focul revoluției este un început de partiraj în jertfelnic. Dacă nu esti pregătit să mori și lupți în revoluție ești cel ce trebuie omorât în numele revoluției. Dacă trăiești revoluției luptate, vei trăi în regret pentru că nu s-a schimbat nimic; sângele tău nu a botezat ideea revoluției. Lupta prin sacrificiu personal întărește ideea, o face auzită celor dornici de scimbare.
Martirul devine martir după ce moare, dacă nu, este un ratat norocos care a luptat degeaba, el nu a adăugat o caramidă la altarul ideii.
Martirul este acel corp cu care s-a susținut o idee într-o cumunitate indiferent de motivul cu care a fost sacrificat.
Esti semimartir când esti contrazis cu atâta forță încât după luptă sufletul îți atârnă de corp precum o carne putredă. Dacă cineva îți oprește ultimul răcnet de libertate care părăsește corpul o dată cu sufletul, atunci nu au murit destui, sacrificiul tău total nu e complet.
DAR dacă inamicul te salvează, din umanitate, cu o falsă idee de libertate, TU te-ai născut ai trăit ăi vei muri inutil vieții care atârna de o singura idee, aceea care a murit când ai fost salvat de la ororile curățătoare ale revoluției.

"Eroismul înseamnă să mă apăr de dușman, dar onestitatea înseamnă să îmi apăr dușmanul de mine însumi" (Patriarhul Pavel-Serbia).

Ps. Eroii revoluției sunt cei morți, cei vii sunt dovada că revoluția nu s-a terminat.

Prezent.

Langa patul pacatului fac pact cu diavolul...
Furat pe sub picioare ma las purtat de vantu'ntunecat.
Nesigur sunt scufundat in decizii nefinalizate. Doua zile si o noapte de lupte dintre ingeri si demoni.
Eu am invins fara sa stiu, fara sa vreau, fara sa pot, fara sa simt, iadul.

Acum, aici, pe veci!

Salut sunt nimeni da nimeni, eu: 48.
Cum poti fi cineva, cand sunt doar eu aici, acum? Prin urmare, deocamdata esti tu cel ce citesti trecutul, deci acumul din trecut.
*sfarsitul introducerii.

Cand e omul pregatit sa moara?
Nu acum, nu aici, poate in veci?
Compromisul negativ luat de bun, omoara. Dar daca iubesti acel compromis nebun.
Ce faci?
Mori din dragoste?
Si cu ce te alegi efemerule?
Cu nebunia.
Esti nebun daca nu traiesti, si nu esti bun daca mori.
ASAI?...
Asaii.
Iubeste nebuneste cat traiesti si mori de dor, prin urmare tot mori nebunule care iubesti. Iubirea este un "eveniment" vesnic si nemuritor, in doi. Ce faci atunci cand iubirea nu te invesniceste? Si daca te invesniceste, in vesnicia cui traesti? Ca toti murim.
Acest eveniment al iubirii nu este un timp ci un spatu creat intre doi poli atractivi in ochii energiei pozitive. Aceasta energie pozitiva creeaza un timp in jurul dragostei aprobata de loc. Energia negativa este compromisul tau neaprobat de loc, deci o astfel de gragoste reala traeste vesnic doar in spatiul ideologic.
Cum poate cuprinde acest spatiu iuberea si pozitiva si negativa? In acest spatiu nemuritor traversat de moarte vesnicul aproba, dezaproba si compromite iubirea. Iubirea compromisa este cea mai vascoasa in placeri dar da dureri de inima si omoara repede. Iubirea dezaprobata frange inima si omoara incet si sigur. Iubirea aprobata iti fura inima si mori in nestire prin urmare traiesti ca prostu in vesnicia ta. *sfatsitul subiectului

Ochii goi sunt umpluti de durere cand au secat lacrimile pline de amarul placerii goale invaluite de secul abis al efemerului satisfacut.
48 isi incheie vorba cu un"."