luni, 24 ianuarie 2011

Tribut doamnei cu ridichile

Helo aici neaguvalentin48 povesteste ceva ...nu trebuie neaparat sa fii atent...
Aceasta poveste este o amintire postata dintr-o alta perspestiva, aceasta s-a petrecut cu peste un deceniu in urma: oricat de naiva era viziunea mea asupra a tot ce ma inconjura totusi nu imi doream nimic decat sa traiesc inconstient clipa; pe scurt in unele zile o doamna(locuia la cativa pasi de scoala) invarsta ce ne (noua colegilor de clasa I-IV) amintea de un negustor oriental se aseza la poarta cu doua sau trei manunchiuri de ridichi rosii proaspat culese pentru vanzare la un pret infim si aproape non profit, noi, mai mult din dorinta de a ne dovedi duritatea le mancam sa ne intrecem in rezistenta la iuteala...dar nu gestul copilaresc si naiv am vrut sa il pun in lumina cu gestul femeii care evident nu avea nevoie de maruntisul nosru iesea la poarta si astepta venirea noastra alaturi de ridichile ei, noi fiind singuri ei clienti
Ce motiv avea sa ne astepte si sa spere ca noi vom veni sa-i cumparam ridichile nustiu dar era acolo cand aveam nevoie de ridichi.


ps.amintire postata de 48 nu lagiati amintiri!
Psps:va mai amintiti dansul si cantecul drumului laptelui?