Drumul spre adevăr este mai greu când din cauza urii tot ce vezi e neadevărul și te certi cu fantomele acestei nebunii oarbe.
Da sunt mai păcătos decât par, ca să nu par că mă mândresc cu smerenia, cocoșată de bolile păcătului, nu de bucuria de a face cunostință cu lumina inimii. Ma judec pe mine, cu severitate, și poate observ că mă și bucur de această ceartă cu mine. Dar, mai rău e că eu, caut această ceartă și cu sufletul altora, ca din tristețea lor, să îmi hrănesc nevoia asta țepeșă.
Trecând la lucruri mai neserioase, vin cu intrebarea. -De ce dorești să cunoști pe cineva nou, când de cei vechi nu reusșești sa te bucuri cu adevărat Trecând la lucruri și mai neserioase, nu voi răspunde la întrebare. Ajunși în apogeul neseriozității, mergem mai departe și ne întoarcem înapoi șmeriți de nerușinare.
Acum să vorbin despre lucruri serioase. În cameră e intuneric și un gândac verde se plimbă pe monitorul luminos, în timp ce scriu. -Bună dragă prim cititor. Văd că îți place să te regăsesti printre rânduri și să te strecori printreee litere în timp ce scriu. Mă voi opri aici dragă cititorule, ca să nu te strivesc sub degetele însetate de taste.
Acum, că mai trebuie să scriu cateva cuvinte... sper sa invaț din bucuriile trecutului şi să mă smeresc până la pământ pentru greşelile pe care le-am făcut şi nu să învăţ din ele, ci să le iau cu mine în tăcere, în pământ, fără să le ofer ca exemplu sau ca mândrie altora. Încă învăţ să rezist mâniei de a mă descărca, prin vorbe, și mă lupt cu netăcerea de a scorni şi scoate răul la iveală.
P.S. Adevărul te poate salva de la moarte, dar nu și când condamnă la moarte, deci adevărul suprem este tăcerea.
P.P.S. bravo bă ai mai scos o dumă
