sâmbătă, 22 septembrie 2012

Un vis speriat.

Odata am avut un vis.
Se facea ca ma urmarea cineva, jumatate baiat si jumatate fata, iar eu fugeam speriat pe coridoare, pe scari, ma ascundeam dupa colturi, pana am ajuns intr-o camera si m-am asezat la marginea patului.
A venit si cel ce ma urmarea.
A stat langa mine o vreme, pana am inceput sa ma sperii si sa fug.
La un moment mi-am dat seama ca visez si incercam in diferite feluri sa-mi provoc trezirea.
Dar totul parea real!
Pentru ca ma piscam si durea, ma loveam si durea. Mai tarziu ma aflam la o masa cu multi oameni si am cerut omului de lanca mine sa imi dea chibritul cu care si-a aprins tigara pentru a-mi arde degetul. In loc de durere focul ardea usturator.
Peste un timp se facea ca ma aflam intr-o camera inalta si intunecata, in dreapta deasupra a trei scari se afla o candela aprinsa atarnata de perete ce lumina incet. Atunci am tras aer in piept ca sa strig, am inspirat si am scos un sunet surd.
Totusi sigur pe mine strigand si alergand spre lumina marturiseam:
"CANDEA LUI DUMNEZEU SA MA ARDA!".
Nu am atins flacara pentru ca am fost o impins puternic in sus si m-am trezit speriat de realitatea visului.
Domnule 48, ti-am trimis acest mesaj ca sa ma ajuti si tu cum poti prin rugaciuni cand poti si daca poti.
Multumesc!
O sa ma rog si eu pentru tine.

PS: Din vis am inteles ca o farama de credinta ne va salva din cel mai groaznic cosmar.