vineri, 18 mai 2012

Razboiul si blestemul inodat al unei minti pacatoase.

48,
Ochi desfranati!
fereastra trupului,
sufletului patimas

esti inrobit si pacatos
inlantuit cu libestate.
Exprima prin sagetile-ti otravite

al aerului respirat
din narile murdare
de parfumul feciorelnic
al adierilor de primavara...

izbite, respinse de carnuri nepatate de pacat;
abis, te provoc la duelul mortii
frumoasa parfumata
cu izul vietii pamantesci

isetat de foamea nestinsa de carne.
Opreste-te batrane prost
inchideti ochii
puneti sufletul sa arda

pacatosul trup
cu lemnele din ratiunea clara
a apei oglindite-n cerul instelet si gol.
Onorabil, intre ei:

cat femeia nu exista in libbajul ratiunii
prieteniei ce ii leaga;
dar ochii tai ce vad lumina

sunt orbi de puritate ...
nu ai simtit de mult puritatea
in reflectia unei persoane feminine;

patimasule.
esti orb de fidelitate
si grija pentru suflet
te-ai lasat varat prin gauri de neaut

inchise de divin,
ti-ai legat trupul de picioare
si l-ai lasat tarandu-se prin praful vredniciei stramosesti,

inmalindu-o cu mintea ta inglodata in infern,
tragi dupa tine suflet pur speranta nemuririi
esti inbracat cu haine din taciuni aprinsi

moartea stavilita-n timp se-apropie neincetat si stai?
in loc sa fugi spre ea?

OM? Da...Esti?

umra fumului din mintea
care-ti colcae cu foc murdar;
vei putrezi de tot!

cu tot ce ai in cap sii trecator;
ramai o clipa vezi-ti pasi!
absenti in istoria vesnica,

zambeste trecator spre nemurire,
nu tu de duci la ea,
esti prost!

de crezi ca vine ...

ps. multumit sa nu fiu vazut , un zambet celui care vede.


Iubire, interese, razbunare, rugaciune.

48,
Acestea sunt cuvintele care distrug si ririca viata la o valoare superioara.
Curiozitatea este probabil mai prezenta in spiritul unei femei.
De ce?
Pentru ca nimeni nu stie ce gandeste.
Viata nu se traieste fara aceste patru cuvinte rostite dintr-o dorinta pura a sufletului. Toate sunt placeri pacatoase si in parte iti ofera un scop de a face prezentul parte din viitorul inevitabil.
Precum iubirea, razbunatoare plina de interese murdare si milogeli penibile vrea o bataie in plus.
"Sa mai pulsez o data!"
Striga din abisul sufletului, "O data si pot sa mori!" Fara sa stii ca o pulsatie din iubire te arunca precum un gunoi in abisul vesniciei plin de frumos si efemer.
"Tu vrei?"
Tu vrei mai mult dar nu primesti, numicule.
Nimic din dimic este blestemul binecuvantat al iubirii.
"Tu vrei mai mult?"
Nu poti primi, nu esti in stare sa primesti mai mmult.
Si te revolti vazand nimicul din tine.
Si te razbuni pe patima iubirii. Patimas fara cap, fara minte, fara ratiune, fara tine.
Doar tu singur esti inbalsamat in negura intangibila a iubirii.
"Dar nu esti singur!"
Unde esti, ce cauti, de unde ai plecat?
Esti un nebun bolnav si nu esti singurul, mai este cineva?
Cine esti? Aratate! Nebunule pentru iubire!
Sunt eu...
Si tu!?
De ce?
Sunt doar carne si aer, de ce sa ma inec bolborosind prin sentimentele din profundul abis?
Nu mai ai capat omule patimas?
Roaga-te, nu esti singur pamantule viu!


PS:

nu ma intreba ca stiu: nimic!