Apropo data primei postări cu acest titlu e corectă dovada și anul în care a fost înregistrata în datele blogului, azi, 16.01.2014, ora e tarzie, mai e un pic și iar e maine.
Timpul ce a trecut si noaptea acelor zile frumoase imi stau mărturie că nu cred ca traiesc pentru degeaba. Nostalgic, ca răspuns la revederea unui bun amic ce a privit un pic la cateva postari mai vechi, ce cred ca se doreste anonim (despre tn. vb. fat), am decis sa mai trag o privire spre trecut și sa îmi adun ițele timpului ce mi-au trecut peste gând.
Sunt pe cât posibil același eu, și dacă atunci speram să vorbesc singur și nimeni să-mi citească rândurile, ei bine si acum sper la fel, dar în ascuns cred că le va citi doar cine trebuie, și voi ști dacă va citi. Sunt sigur că numerele care se vor aduna în dreprul titlului ca dovadă a celor ce au văzut câteva cuvinte paici mă vor bucura dar dau dovadă, că, încă vorbesc către un net infinit și anonim.
Multi oameni îmi rămân ca buni în minte în ultimul timp. E o dovadă că mă schimb și în mai bine, dar și în mai trist. De ce? Încă nu stiu, sigur voi afla când nu voi mai fi amărât de aerul curat ce îl inspir. Micii oameni reflectați în icoane se despart de carne și devin suflete vii îmbibate cu pâne și vin, însufleți și de sfințenia nemărginită a chipurilor pictate neaurit, prăfuiți cu fum de ceară, păianjăniți și grei de cărbune.
-Am lipsă de caracter ca și cum mi-ar lipsi o vitamină și totuți dau dovadă de atâta tărie în liplsă, sau poate sunt plictisit cu mine. De aș fi fost implicat singur în greșelile mele mi-ar părea mai puțin rău, dar știi și tu sigur că nu e vina ta. Parcă insist să nu mai greșesc și vreau să mai implic pe cineva dar un antivirus bine programat ma ține tot aici vorbind singur cu nimeni.
-Încă sunt student (ăăă cursant) deși trebuia să nu mai fiu de anul trecut.
-Nu stiu ce telefon aveam de nu puteam sa fac poze dar acum degeaba îl am ca imaginile nu le mai văd cu farmec acolo unde sunt.
-Porumbei nu am prieteni dar ultima oara cand am numarat în copacii dein fața balconului erau aproape 74 de turturele (păsăriele din alea gri mari ca porumbeii ce fac huo huo)
-Acum am destul vocabular dar până când dacă nu îl folosesc.
- Nu mă mai strecor prin mulțime pentru că nu prea mă mai grăbesc dar merg atât de lejer ca un dinăzaur pe doua picioare ce asteaptă să treacă vremea.
- Acum mis acas dar la iași am stat cam prea mult pe la Golia.
- Încă apreciezi un răsărit frumos și o lună plină, și mă bucur.
- Vulgar în dialog nu mai sunt dar încă nu îmi pasă ce mi se dialoghează.
P.S. M-am maturizat destul, ”de ce nu sunt încă mare”. (greșelile sunt originale încă nu le-a plagiat nimeni)
