48 de momente perfecte
Se face ca e dimineața eram la iasi in campusul universitar unde am fost strămutat ca un copil ce doarme in ultima stație al acestui drum inițiatic aici încă persista starea de bine a libertății studențești chiar și la sfârșitul verii iar primul lucru pe care îl observ este ca urmează sa ma trezesc datorită unor raze de soare abundente și pline de energie pozitivă ce se revarsă pe fereastra spațioasă din fata căreia patul odihnitor ma aduce la viața dintr-un somn revigorant pentru prima oară in aceasta camera care își așteaptă o noua generație de discipoli iar eu un pan uitat in timp persistând in aceste clipe de libertatea neîngrădită in definiții deschid ochii si ma uit spre dreapta văd imaginea totemica privind cu încredere din graffiti un colt de perete omis intenționat de renovare pentru a nu distruge corola de minuni a acestei lumi care îmi spune ca asta este deja o perfecta zi desi devreme dar destul de târziu pentru a rămâne leneș din poziția soarelui răsărind spre sfârșit de vara zâmbind mulțumit de sezonul pe care l a încălzit cu bucurie și libertate de vacanța radiind si împărțind fiecăruia o stare de bucurie abundentă mulțumind liberului arbitru de o naturală urmare a firescului după cumpanirea speranțelor desarte cărora realitatea le a refuzat intrarea scenică dar ma rostogolesc in continuarea Gândului din ziua anterioară spre parfumul de nectarine ce încă îmi persista in nări întind mâna pe sub pat si scot dintr o sacoșa plină cu borcane înalte un alt compot in care inert plutesc ușor roșii spre portocaliu bucatele feliate din nectarine Furișate dintr o livada italiana dar cu note subtile de vacanța elenă la malul marii ce încă radiază caldură in dimineți ce adie a odihna si liniște răcoros de pașnica îmbibate in nectar umplut de soarele verii plăcute care încă păstrează prospețimea unei poame gata de cules prins din căderea ce păstrează in sinea lui un pic din parfumul livezii scăldate abundent in roua cristalina sub un soare viguros din copaci adânc înfipti și înviați din pământ cu gust vulcanic din acest peisaj colorat blând și încrezător Gocu tapetat in carioci ce au luminat examene promovate cum laude îmi aproba gestul si clichetul capacului sigilat răsuna in camera spărgând liniștea leneșă eu și sucul si lumina inspiram calmul dimineții e atât de bun și revigorant dupa somnul de sub patul rece unde s a transces in acest moment unic și veșnic care sunt singurul viu treptat revigorat îmi simt bateriile încărcate la maxim si lumina neobturata de pleoapele neputincioase ma imbratiseaza ca pe un fruct gata copt si recopt pentru a imparti stare de bine prin mireasma sucului pasteurizat ce încă nu a primit întreaga dulceața a nectarinei o infuzie îndulcită ușor de abundenta aroma a fructului ajuns la un echilibru fin pe care îl găsești doar intr un compot neprihănit abia ieșit din clocotul purificator iar după câteva zile de răcoare reprimita in sucul rabdator trecerii timpului inspirația preintampina acest moment hidratant urmează fructul divin nimic nu poate egala liniștea bunei camere in care parca ma învârt in gol ca intr o busola fără poli lipsită de întuneric unde lumina scălda aroma gustului care își întâlnește geneza după multe zile de vara ale creației pe care o respir simțurile ajung la un echilibru armonios fără exces de stimul ce ar semnala ascunsa o prăpastie infima peste care Pășesc tiptil orbit de soare soarta care imi surâde in minunata dimineața revărsată prin geamul puțin prăfuit de atâta liniște ce îl străbate la nesfârșit fiind ales de raza ce memorează imaginea a unui oraș leneș care se pregătește sa se aștearnă obosit sub zi nu știu ce zi este dar pare a fi o zi mare de sărbătoare iar sufletul imi este curat si ușor ca după doua spovedanii una de iertare una de împăcare ba chiar si a treia de primire in lumina momentului fără un indiciu ca vine din aceasta lume cu senzația ca am rămas blocat între răsăritul care s a terminat si ziua care nu dorește sa înceapă înveșnicind momentul sub un soare ce se întinde ca marea si se reflecta in mii de sclipiri ce ma cuprind ca un prieten uitat in timp pacea liniștea si aproapiata cădere in nestirea lumii imi împinge sufletul in micimea lui eliberandul in lumina ce se izvoraste abundent prin ochii strâns închiși aproape deranjant captiv in lumina nu știu dacă ma apropii sau ma îndepărteaz din acest moment dar simt ca am ajuns unde trebuie sa fiu iar țărmul orașului întins cu multe etaje sub mine se îndepărtează fiind singurul care atinge norii spulberați de seninătatea începutului de zi este devreme încă si ma retrag in răcoarea camerei de recreere pentru ritualul matinal cu răbdare trec peste revigorarea Lumeasca pentru o noua intrevedere cu Neantul pozitiv care ma așteaptă radiind prin perete cu energia nefireasca a luminii ce inca așteaptă in camera alăturată pe care nefiresc o inunda lipsita de draperiile ce ar obtura alegerea de a ma lipsi de seninătatea soarelui omniprezent in aceasta camera Albă de o puritate neefemera revenit in caldura echilibrata a Aerului lumina ce îmi oferă o stare de bine prin respirația intretaiata care ma hrănește cu o alt fel de mana divina pe care o inspir adânc la nesfârșit ivesnicind momentul desi probabil afara ma așteaptă un sfârșit al lumii dar nu ma poate dezlipi de veșnicia acestei camere totusi soarta nu își mai cere dobanda existenței lumii si la o aruncătură de bat sta jobul perfect in nucleul aglomerat al orașului acolo ma așteaptă cuminte librăria ce asculta linistita și calma un jazz veșnic leneș cu melodii senine si colorate iar eu librarul însetat de cunoașterea purități noului si înțelepciunii unor antichități readuse la viața din ruine transcrise in cărți cu parfum de nou cobor prea devreme neîntârziat pentru prima oară dar la momentul potrivit când toți librarii eu si muzele ne întâlnim in fata cufarului întins pe rafturi ca pe un altar găsit in călătoriile noastre de aventurieri nepricepuți ai cunoașterii si totuși sunt aici pentru a revarsa lumina asupra rafturilor doldora de cărți multicolore premeditând nelimitatele cunoștințe îngrămădite între litere pline cu sclipiri de gânduri memorate in pagini inanimate dar care prind viața scaparand noile idei gândite de autori ce urmează ca prin chibrite unite in săruturi de viața dătătoare sa transmită lumina intr un alt univers de idei și așa pana mai departe când seara ma așteaptă si plec de la munca ce a înnobilat ziua in pași moi de oboseala dar doi studenți ce par a fi mesageri din raiul dimineții ce încă o simt transced noaptea ce pare a fi zi și ma sfătuiesc le iau sacoșa ispititoare de rafie plină cu băuturi fine si dulci in sticle de metal sau transparente acești buni samariteni ma vindeca de realitatea in care inca nu am coborât și pentru prima oară dețin o colecție de elixiruri ce vor fi ascunse sub pat in întunericul neștiinței rememorand ca cei doi și au dorit sa le iau povara pentru ca vocația sacosii era mult prea ademenitoare pentru doua suflete slabe ce s au înfruptat prea mult din nectarul acestei vieți ce ca o învățătoare severa i a educat prea din pruncie cu înbatator de minunate sperante deșarte revin de la gândul cu vorbele celor doi tineri ce de nicăieri au apărut care acum își văd de drum mulțumind ca unui străin prietenos bun și vrednic de experiențe viitoare ca pot sa ii scap de o asemenea comoara fiind destul de matur dar destul de naiv pentru a lua in brațe firavul dar al vieții de student din care eram proaspat născut dar parca încă prunc ma dezmeticesc privind nebanuitor la inovația evenimentului și îmi dau seama ca băuturile erau diverse bere cu lămâie alcool dulce in sticle pretențioase cu nume deprofesoara dar una era deschisă si știam din experiențe dual anterioare ce gust are nu m a supărat ca băieții ce au încercat sa dovedească acest preaplin si nu au reușit totuși coșul a primit sticla înjumătățită bucuros de predecesorii acestei prade pe care încercând au încercat un pic din toate nedesăvârșit misiunea de a lua un pic din fiecare trecând peste lipsuri neștiind forma inițială a pachetului ce părea a fi primit de pe un meleag străin îl accept ca pe o pomana neștirbita si o ascund sub același obroc pentru ca alcoolul poate avea revelații nedorite de aceea am decis sa le păstrez pentru a racori surplusul zilei cu gândul ca voi degusta responsabil aceasta ofranda a locuitorilor nopții apreciind gestul nobil ce pune deznodământ miraculos perfectei zile răsărită de nicăieri dar parca din fiecare colțișor al lumii cunoscute pentru un amărât și smerit cu speranța si sufletul de acest dar la care nemeritat am fost martor
P.s momentele acestei zile încă luminează rareori răsărituri si clipe presărate aleatoriu
