fise de lectura V

 48 de ascultari

 uitandu ne in ansamblu observam armonia axestei lucrari existentiale care lucreaza slujind existentei slujind creatorului iar creatorul slujeste existentei atat timp cat i se cere existenta existenta fiind o continua de sine daruire creatiei in scopul existentei viata din existenta fiind prezenta lui dumnezeu existenta supravietuind din dorinta autonoma de a urma ritmului existentei aceasta taine intrinseca a existentei de ascultare si cerere de creator iar a creatorului de a continua sustinerea intrinseca a acestei ascultari puse intrinsec dar liber consimtite de creatie este o conlucrare activa prin o continua perpetuum creatie dar nu predestinare lier consimtirea creanduse natural intrinsec elevarea deasupra simturilor si organizarii intrinseci creand adevarata abundenta si ninune prin care creatorul participa peste masura intrinseca a creatiei la activitatea existentei atat timp cat abundenta se face spre potentialul nemarginit divin fara a scoate din limite firea limitata a existentei armonia intrinseca limitata sustinuta de o participare a creatorului peste masura firii fiind investire harica a existentei cu bucuria externa creatiei o mica problema cu aceasta existenta fiin aceea a obiectivului acestei conlucrari suprafiresti aceea fiind nu scoaterea existentei din propria perfectiune ci unirea antrenarea duhului existente spre o conucrare cat mai statornic admirativa asupra atot puterniciei divine asta insemnand ca duhul uman nu are nevoie sa fie mai mare pentru a cuprinde cat mai mult divin ci dimpotrive cu cat omul este mai constant cu atat focalizarea si claritatea perceperii divinului si iscarea in sincon cu acesta devine mai clara cdesavarsirea creatiei constand in deplina consimtire cu dumnezeu un lucru obținut doar prin constientizarea acestei vieti care este un filtru al divinitatii si cea mai concreta care de filtrare intrinseca a creatorului cu cat firea existentei este ma patrunsa de firea divina in aceasta viata cu atat viata de apoi devine o realitate contsnta viata de apoi fiind concluzia definitiva a perceperii lui dumnezeu si limita cu care va fi perceput creatorul in vitata de apoi tot o data cu cat omul devine incatusat de limitele frivole ale acestei vieti cautand doar placerile intrinseci natural gasite in pasii evolutiei acestei viet puse in ordinea si in ascultarea lasata creatiei de a exista de la inceputul vietii pacerea de a exista fiind unica placere a existente in deplina constientizare a activitatilor externe sau asupra firii existente a createorului prin urmare panatele fiin sclipiri temporare sau aparente evolutii intrinseci existentiale lasate ontologic de creator in fire dar nedesavarsirea acestora in scopul lor sa dimpotriva folosirea lor contrar firii sau ingradirea lor la nivel intrinsec creeaza deraieri de la cale desavarsirii acestei vieti aceste legislatii gasite pe calea adevarata a vietii fiind atribute comune si facile fiecarui individ la nivel organic social si mai apoi cultic omul fiind cremat pa farticipare activa la propriai regenerare de la cadeti privirea fiindu i intetosata neputand privi direct voia divina caderile fiindu i frecvente datorita umbririi constiintei de privirea si cunoasterea mortii dobandite nefiresc prin caderea neascultarii neascultarea fiindu i atasata gresit dar apendificata liberului arbitru definitivarea acestei vieti prin moartea naturala care a intervenit in natura prin incetarea trupului din cauza neputintelor de a mai asculta fluxul existentei ce ii devine temporare in aceasta lume renuntand la ea pentru fluxul unei extra existente o redare a duhului divinului lasand apendicele orbirii siresti dobandite in trup de neascultarea protoparintica astfel la nivel faptic darnicia fluentizeaza intrinsec marinimia divina revarsata in existente fericirea abundentei cu care se manifesta dumnezeu in creatie fiind adevarata bucurie a daruirii similar cu bucatile de plastic sau hartie sau numericul bancar toate fiin semnificatii fizice ale unei valiri fistive conretizate material pentru a le statornice existența problema ca valoarea banilor este limitata de valoarea in exostenta a unor facilitati pe masura valorii astazi facilitatile diversificandu se iar valoarea obiectelor fiind in acelasi timp o valoare iluzoria a unor centralizari pe valoare adaugate au unei prestatii zilnica naturale benevole pentru o fictiva remuneratie ulterioara observam ca banii sunt deasemenea o iluzie sau o egoizare a unei lucrari care foarte bine putea fi gratuita benevol gratis daruita concretizarea finala a actiunii benevole a darniciei fiind la fel de bine quantificate re harul si prin abundenta harului revarsat in existenta pentru ca lucrand cu ale creatorului prin ale creatorului pentru creator ajungem la conluzia ca toate faptele bune sun rafinarea omului drept canal al abundentei divine remuneratia fiin locul individual in spatiul indefinit al lumii de apoi pe care omul in dobandeste prin acest substrat existential e ca si cum trecerea timpului faciliteaza umplerea raiului cu oameni are s au comportat ca dumnezeu bucuria daruirii fiind trupeasca datorita locului dobandit in bucuria calitatii intratrinitare daruit datorita comportari precum creatorul drept datator de viata doar prin simplul fapt al daruirii din cele primite perpetuand primirea in realitate a unui car ce se coboare prin o sursaintrinseca in creatie alte virtuti avand aceleasi calitati divine cum ar fi pastrarea pacii nealterearea in sine a curatiei lui creatorului facand imaginea creatorului lasata in creatie tulbure administrata in scopuri nedemne de creator e ca o prestanta a unei masini daca nu are calitati inseamna ca cel care a fabricato a nu a avut intentii sincere in crearea masinii doar ca omul are vointa de a se comporta firesc limitand vointa de a nu face rau pentru a nu tulbura fluxul si scopul imaginii intrinseci deasemenea renuntand la demnitatea imaginii divine reflectate firesc si fidel in om apoi pastrarea pacii suportarea miciunii pentru statornicia verticalitatii divine toate aceste vistuti trecand una prin alta ajungand sa devina un intreg in integritatea manifestarilor divine la fel și legislatia vechi testamentare scotea in afara legii manifestari neconforme cu natura lasand aperceptiv faptele bune dar prin prezenta directa a mantuitorului lucrarea faptelor devine o realitate de urma facila omului cotidian exemplificarea suprema a acestor manifestarii fiind dusa la extrem superlativul aceste manifestari divine adica o coborare in virea umana si ridicarea acestor calitati la o ordine si spre o convietuire si conlucrare in existenta cu dumnezeu pana la cele mai joase sau contrar divine manifestari uman de aceea observam ca o data ce dumnezeu are potentialul de a ierta atat cat poate dumnezeu cuprinde adica tot problema e ca o iertare vine in urma unei cereri iar insistenta in lucrarea impotriva firii firea devine impotrivire conform faptelor intoarcerea necesitand o forta intrinseca la fel cu forta consumata in faptele rele amanarea acestei reveniri facand calea intoarcerii din ce in ce mai greu accesibila intoarcera fiind mai grea lupta de a sta deasupra prapastiei interne create fiind mult mai greu de intretinut efortul spiritual necesitand o acaparare mult mai restrictiva a atentiei ba chiar inchiderea cailor natural aflate in existenta ce au fost folosite nefiresc nesatisfacerea desavarsita in creatie a acestor manifestari nemaiputand fi definitivata durerea neputintei de constientizare a acelor bucurii ramanand ca limitari fiziologice intangibile tristetea ca acele bunui sunt general impartasite de cei care le folosesc firesc fara sa abuzeze de ele

observam ca virtutile au finalitate in existenta faptele bune care de fapt sunt un manifest natural oranduit existentei de la creatie problema cu acest administrator adica omul al tinde spre auto definire nu prin abilitatile faptelor bune de a armoniza echitabil buna starea si intoarcerea acestora intrinsec imagine a caderii primei fiinte care a canalizat firea sa de potenta transmisibila a divinului alegand sa devina insui o entitate divina intelegand gresit faprul ca divinul se face cunoscut prin tranmisibilitate el intrisec fiind conlucrare trinitara iar dorinta de a deveni imitarea aparenta a imaginii de dumnezeu creator pe care o vede creatia drept made datator de viata si incercarea de a deveni unul este doar impotrivirea asupra existentei intrinseci si asupra misiunii firii astfel ratiunea gasind o gura de scurcere intr o dorectie nefireasca 

p.s. conlucrarea faptic sacramentala la nivelele dezvoltarii existentiale fizico duhovnicesti si lacunele ramase in urma carentizareii unor pasi care nu pot fi repetati din cauza sentului unic urmat de aceasta viața fiecare fapta facuta la timpul ei fiind oportunitatea unica de a trai o bucurie unica reprezentata de un singur moment in timp facil tuturor impartasit doar de cei care nu au exitat sa il urmeze. petru fiecare fapta nelalocul ei dar iertata se conturaze fictiv portetul unei potentiale umbre in care iti este foarte usor sa cazi dezechilibrandu te de pe calea mantuirii statornicia credintei fiind greu de sustinut fara un pavaj solid. de aceea nelucrarea unei fapte la timpul ei te imunizeaza lrarea libertatii nemaifiind o calitate ci o unelta de a ti si a face rau existente lucrand fals pe calea fireasca a existentei lui dumnezeu rerogarea de la fapte si luandu o de la inceput nefiind posibila toate incep de unde le ai lasat si umpli golurile lasate de urmele pacatelor iertate cu credinta si nestiinta proprie lasand acele necunostinte in firea si voie lui dumnezeu de a ti le impartasi asa cum trebuiau traite greu dar nu rar lucreaza creatorul contrar firii pentru a o readuce pe o cale fireasca. deasemenea harul tainelor ca granite catre deplina conlucrate trebuie descusute in urmatoarele fise cu definitii si manifestari psihologice desriptate conform cercetarilor autentificate de istoria exclusiv sau conlucrat sub acoperire civila

Fise de lectura IV

 48 de diferențe

Omul fiind o fii ta carnala supusa intemperiilor și timpului se integrează in universalitatea prezentei divine cu un anumit nivel de autonomie dar și sub o cantitate de intemperii ale existente fizice de aceea conform istoricului căderii umanitatea a tins spre divinizarea necunoscutului in scop egoist ba chiar atodivinizarea după modelul celui ce a introdus moartea in existența astfel găsim in istorie fenomene religioase care duc mintea omului in contrasensul religiozității naturale din om astfel se ajunge la religiozități restrictive expansioniste sau chiar unele religiozități care tind sa dizolve umanitatea in sau din existența aici observam ca omul poate fi expus la religiozități exterioare calitatilor umane  prin urmare omul este expus in mod natural unor fenomene duhovnicești și sau fizice care influentează și transfigurează strategic la un nivel planificat in ansamblu  infuzată cultural religios  la nivel micro și macro structural social sau chiar economic 

Înțelegând ca omul se poate integra aperceptiv in Prezenta divina din creație conviețuind intr o armonie cu voia divina prin normalitatea existentei  făcând cele firești divine din fire  trebuie sa înțelegem ca omul nu este doar un pai plutind in aceasta temporalitate existențiala ci el este viu și înțelege funcțiile și rosturile naturii doar privind iar admirând Armonia o apreciază cu o apreciere înrădăcinata in concluzia divina de la încheierea zilelor creației iar orice reconectare cu aceste semănării trezește in om frecvente tresăriri sentimentale sau apreciative sau de Neînțelegere dumirite prin credință aici observam ca sentimentul sau concretizarea credinței ca fenomen tipic omului care este expus prezentei divine și o imbratiseasa la nivel de încredere iubire familiaritate sau chiar frica din cauza expunerii la un fenomen care poate deveni dăunător din cauza inconstientizarii statutului pregătirii curățirii sau lipsurilor dăunătoare cauzate de păcate și patimi vâre pot deveni patologice in urma unei îmbrățișări a unor fenomene religioase fără a măsura propriile puteri de internalizare a acestor fenomene naturale dar care necesita un nivel de pregătire sau chiar inhibare radicala a unor porniri intrinseci pentru a percepe și interiorizare constructiv aceste fenomene religioase 

Aici ajungem la filosofia interna a unor așa numite virtuți sau calități umane prin care unele fenomene pot fi concretizate doar intr o fire deplin umană adică fără a avea impresia ca tranzitarea umană a unor fenomene divine transfigurează firea divinizand omul de aceea înțelegem ca un om tranparentizeaza prin firea sa umană fenomene divine atâta timp cât nu face greșeala sa creadă ca forța divina ce îl tranzitează la nivel individual prin împărtășire comuna a eului divin cu cel uman divinul fiin o împărtășire Trinitara intrinseca observam ca  omul ii aparține lui Dumnezeu in o măsura sau alta de aceea atâta timp cât omul liber consimte ascultarea fireasca de fluxul divin indentificat drept credință ce îl cuprinde atât timp cât nu identifica greșit calitative divine drept o lucrare și o munca personală astfel observam ca credință este o înțelegere convențională prin care omul își încrede dar nu atrofiaza sentimentele umane unor reprezentări ale experimentării divine aceasta fiind posibila in mod armonic atât timp cât antrenamentul acestor simțiți este echilibrat de reprezentările divinului la care se expune in cultul religios  de aceea o credință concretă poate însemna și înțelegerea ca integritatea fenomenologica a trairilor sociale necesare acestei existente se găsesc integral in integritatea cultului religios chiar și cele mai frivole aparent pentru care societatea așa numit civilizatoare se lupta sa le scurtcircuiteze  prezentându-le sau ascunzându-le consecințele prin compromisuri problema este ca orice compromis este o renunțare la urcusul fenomenologic al plăcerilor și satisfacțiilor naturale cu finalitate regeneratoare creatoare și procreatoare satisfacțiile având un flux continuu începând de la firescul uman al naivității și portului feciorelnic încoronat prin taine ce ridica răbdarea la nivel regal cu fiecare stadiu al maturizării autentificat prin har continuitatea ridica fără sincope spiritul bucuriei fizice armonizate prin motorizări la timpul lor autentificate si certificate haric prin taine împărtășire spovedise cununie botez si înmulțirea bucuriei cu fiecare rod venit la timpul propus de Dumnezeu urmat de dorințele firii împlinite faptic la apogeul regenerativbduhovnicesc si fizic

P. S vreme trece vreme vine parca toate au scop viața in diferite forme dăruire sacrificiile pentru următoarea generație forța regenerativă parca din senin aparent liber incontrolabila dar armonios sociabilă apoi viața in toiul fructificați spor roadele aceatei continui bucurii care păstrează integritatea aromenol tuturor fericiților din procesul vieții spor reproșul mulțumitori ca toate s au săvârșit in mod natural si firescul își urmează firea in pregătirea pentru anul ce vine prin hibernarea intrinseca a bucuriilor trecute cu speranța celor viitoare

fise de lectura III

 48 de legi desavarsite

gasim in istorie popoare care au incercat sa recreeze sau sa intrevada momentul creației rostul si organizarea vietii de apoi legile de guvernare a unei societați dreprurile cetățelipor si statutul omului in structura societatii locul lui in cult si in viața de apoi in funtie de rolul lui in societate si in familie cultele religioase fiind mistificarea unor manifestari naturale apropiate cum ar fi vremea cerulciclicitatea sezoanelor reinvierea naturii bunastarea animalelor recunoscand ca nu predictibilitatea bunastarii depinde de vreme astfel personificandu o incercand o convingere sau o controlare a acesteia in functie de un anumit comportament adoptat de societate tratarea cu respect si disciplina a naturii avand ca rezultat o bunastare viitoare ce putea fi considerata o recompensa pentru disciplina si respect prin adoptarea unui comportament nedestructiv ba chiar restrictiv evitand epuizarea resurselor naturale problema ca omul trebuie convins si impresionat de o imagine impunatoare atragatoare si familiară precum ferocitatea unui crocodil puterea unui animal de povara determinarea unei pasari de a zbura la o inaltime in afara campului vizual sau animale care traiesc sub pamant personificand aceste apropiate imagini cu fapte petrecute in ilo tempore sau intr un timp al creației cand conlucrarea fenomenelor naturale era intrepaatrunsa cu puteri si fapte supranaturale controlate de o rațione creaționista definitivata de pacea definitiva in care se aflau dar totusi apeland la acele puteri imaginare pe care inca le aveau dormitand acele personificari participante la fenomenul creaționist fiecare societate sau grup de societati craind un cumul de conventii sociale care se decantau intr o perpetuare peste generații devenind culturi și civilizații care imprumutau zeu si semnificații unii de la altii adaptandule nevoilor autohtone de comportament cultic si social asigurant prin filiera cultica treptele naturale prin care trebuiau rememorate fenomenele naturale care determinau schimbarea sezoanelor si pregatirile pentru urmatorul sezon de plantare ingrijire recoltare sau conservare a resurselor naturale intr un cadru festiv orcanizat cultic si social 

trecand peste aqspectele organic organizatorice lale unei societați de succes ridicand structurile sociale la ranguri de privilegii cum ar fi apararea educatia cultul administratia agricultura dar pana la urma ajungem si la statutul femeii in societate si toate reprezentarile ei in personificarile bunastarii agriculturii cultului celulii sociale si asa mai departe pentru ca la nivel de structura sociala integrarea statutului femeii trebuie integrat pentru a facilita perpetuarea societații succesul unei societati depinzand de modul in care femeii i se ofera protectia si excusivitatea in procreere modul in care o femeie are stafilitate sociala si continuitare reprezentand viitorul societatii ajungand la nevoile si drepturile fundamentale ale unei femei dreprul de a fi protejata de un singur barbata fara a fi parasita dupa ce ii trece rolul procreativ si educativ drept pe care in mod fiziologic natura il impune nu il cere optional sau aleatoriu dedicarea exclusiva a femeii prin iubire protecție protejare si perpetuare apoi eliberare in sociatate printr o continua ocrotire asupra copiilor ei indiferent de varsta este o activitate sociala si o nevoie psihologica constanta 

plecand de la aceasta idee vedem ca deși ideologic vedem ca in identitatea creștina prin femeie reuseste ingerul cazut sa prezinte umanitații roadele desparțirii de protecțtia grija și umbrirea divina ba char caderea din viața pe care o ințelege mai apoi drept moarte incluzand toate constientizarile din sine drept  manifestari egoiste ale sinelui descoperind ca fara dumnezeu existența este goala de sens descoperind in narcisismil intrinsec al sau o eroare in propria existența identificand irelevanța dorinței ingerului cazut și a goliciunii lui fara dumnezeu in acelasi timp vedem si simtul nealterat al omului de a observa neprezenta lui dumnezeu si cautarea reintregirii prin acoperirea rusinii inexistentei voii lui dumnezeu in sine actul procreator apartinand voii lui dumnezeu lasata ca identitate procreatoare smulgerea din sanul lui dumnezeu al actului creator insemnand si o dezlipire a urmașilor de albia in care dumnezeu a lasat viața creației sa curga dinspre si inspre dumnezeu acest simț fiind imparțit intre femeie si barbat barbatul fiind initiatorul creațiai iar femeia incubatorul ingrijitorul si dezvoltatorul vieții ambele fiind calitați divine sub alimentarea si legatura directa a iubirii și ascultarii creației de ordinea vieții sau formele finale ale omului adult in dezvoltare sau reprezentarii directe a imaginii naturale a lui dumnezeu in creatie descoperim si identitatea acestei caderi indreptarea punctului focal al observarii dezlipirii sale de ritmul armonios al vietii acela fiind relfuxul din dumnezeu si apoi inapoi spre dumnezeu ca o iubire oferita si reimpartasita drept multumire pentru ea de a trai dar in acelasi timp si observarea divinului daruind viata din iubire si primind iubire datorita vieții acesta fiind si organizarea intrinseca a existenței astfel vedem ca femeia prin cadere si perpetuare a caderii primeste responsabilitatea de a reintroduce in fluxul normal al vieții persoana prin care pacatul va muri in om pacatul devenit oranic si identitar omul apoi reinviindul si readucandu l la viata fara pacat pentru ca obiectivul pacatului este moartea ascunsa in spatele consimtului despartirii de dumnezeu drept consecința a iesirii din fluxul existenței flux identificat drept iubire datatoare de viață iar pacatul neputand transcede moartea singurul care exista in exteriorul mortii este dumnezeu - aceasta fiind o realitate intrinseca a celui ce decire constient sau inconstient sa se desparta de dumnezeu intrinsecul devenind o existența comuna a tuturor celor care se identifica in acest loc in care si cu care dumnezeu nu se identifica acesta fiind un gol in care libertatea de miscare a decis sa nu se indrepte spre obiectivul vieții ci impotriva lui ( si observam ca femeia este stapana vieții fara a fi o resursa independenta a acesteia de aceea femeia devine importanta si stapanitoare si creatoare de viața in functie de cate resurse iioferim resurse sentimentale ocrotitoare si in acelasi timp de comunicare comuniune si impartasire al efortului creatiei fara inchiderea si continuitatea cercului iubirii resursele neputand fi impartașite in afara cercului iubirii decat spre extindera celulii in care dumnezeu coexista cu cel ce impartaseste resurse asa culm le impartaseste creatorul impartasind noi ne afiliem unei actiuni naturale a universului intrand si contopindu ne in acest sens al vietii constient sau inconstient de aceea observam ca femeia are un rol intrinsec in sociatate obiectivul societații fiind orientat extrinsec astfel vedem ca cu cat societatea investeste in sine cu atat ea se dezvolta spre exterior iar cu cat se dezvolta spre exterior luandu si atentia de la interior in mijlocul acesteia fiind femeia cu atat sociatatea se destrama din interior fiind expusa pericolelor exterioare ba chiar ignorarea femeii rezulta in cautarea nevolor sale intrinseci in resurse exterioare contrar regulilor de dezvoltare intrinseci raul crescand din interior ca o celula divizatoare 

 cel care poate crea un izvor din sine al vieții chiar si din interiorul  moatii relocand izvorul vieții prin iubire in interiorul ei de aceea se trenscede pe sine prin moarte pentru ca nimeni nu poate reoferi viata unui mort decat doar cel ce a creeato vedem aici ca divinitatea si originea existenței nu este un fenomen natural vointa supranaturala a vreunui animal sau fenomen geo meteo astral din care accidental sau voit cu o consecinta sau alta rasare sau apare din nimic un om ci originea  coborata in existența care incepe sa miste anumite calitati interne in o anumita forma care evolueaza  spre iubirea intra trinit iar singura formula matematica prin care se rezolva exactitatea acestui transfere si relocari a omului in interiorul integritatii creației ce urmeaza un flux creativ conform regululor divine este sa prea sacrificiul parental prin libera consimtire a fiului sa ridice prin sine acest pacat sau mai exact umul in care s a personificat pacatul prin ghidaraea sentimentelor si vointei omului spre lumina luminand calea si descfundand drumul firii spre revenirea la asemanarea cu dumnezeu astfel observam un dublu standar cand evrei cer jertfa lui dumnezeu sa fie pe capul lor si a urmasilor punerea mainilor semnificand o transmitere a unei naturi naturii pacatului naturii iubirii naturii harului asa observam ca nedorirea lui dumnezeu de a muri si durerea lui din gradina ghetsimani este o durere reala premergatoare jertfei curațirii pacatului din firea omului iar strigatul de pe cruce este strigatul durerii omului parasit de dumnezeu care a fost izgonit din rai dar care fagaduinta reprimirii in sanul raiului s a implinit urmand ca dupa inviere pacea in lume sa devina o realiteate in prezența lui dumnezeu care a revenit in firea reintregita a lumii readusa din pribegia in care a plecat dupa despartirea de dumnezeu

  astfel ajungem si la jertfele de animale prin care transmitem la nivel faptic si ritualic pacate multumiri cereri si alte nevoi umane asupra unui mesager animal sacrificat pe inaltimi cu seminificații religioase in locuri in care prezenta divina s-a transces in aceasta realitate acesti mesageri in zilele noastre devenind martirii care tot luati din lumea aceasta fara vreme dar dedicați prin proprie voința desavarsirii prin curmarea vieții 

apoi vedem in istoria vechiului testament ca dupa primii oameni alesi de dumnezeu care se dedica prin libera vointa firii dumnezeiest savarsind firescul divin al lumii in lume primind firescul divin al belsugului vietii deschizand vistiieriile cerului prin comportament firesc in voia vietii si a lui dumnezeu din firea vietii desi despartiti de firea divina ei se auto sacrificau mortii naturale acestei lumi in scopul unei vieti vesnice chiar daca intangibile pana la mantuitor starea prolifica din tara egiptului fiind tot rezultatul unui sacrificiu al unui frate si fiu contra unei sume de bani deja observam ca amprenta unui eventual eveniment de rascumparare divina prin sacrificiul unui singur om care va aduce un popor pe cale unei vieti pe adevarata cale a vietii cea a unirii in bunastarea divina revassata in ceratie prin creatie apoi acest popor care nu s-a amestecat in faptele ritualice nenaturale firii ale egiptenilor dar aperceptiv intangibil divin firesti umane 

observam distincția dintre poporul ales care un mod natural primesc bunastare si poporul egiptean care depind ritualic si legislativ social de bunastarea muncita si administrata central si social robi fiind cultului conducatorului si claselor administrative dar nedreptatea apare cand robii primesc tratamente contrare bunei purtari umane fara influența directa a unei consecințe astfel poporul intra in atenția divinului pentru decantarea in istorie culturala si sociala a faptelor divine ce urmeaza sa se reverse in chip vazut asupra lumii astfel moise ii scoate din robiia egipteana tine poporul in carantina patruzeci de ani mentru a definitiva contura si curața identitatea comuna a poporului drept un popor sub o indrumare legislativ divina astfel poporul devenind un organism viu in dumnezeu suportand consecințe directe ale acestui legamant contractual care aveau ca termeni recuperarea chipului divin prin legislație obiectivul contractului fiin primirea poporului in imparatia cerului prin respectarea si transformare voita sau nevoita a manifestarulor sociale sub o judecata divina astfel poporul primeste constient sau inconstient  fiind de  natura caderii adamine din firea lor si ca aceste legi sub forma de catehumenat reprezinta p stare premergatoare a poporului pana cand vor fi pregatiți pentru realitatea primirii fiului lui dumnezeu mantuitor in mislocul lor 

mai tarziu vedem ca poporul priveste social popoarele din jur si doreste alte forme de guvernare dar si de expansiune a teritoriului astfel se reuseste o adaugare a unui punct contractual cel al imparatului sau loctiitorului teocratiei dar nu al lui dumnezeu din fruntea poporului ci un mijlocittor poporul fiind avertizat ca starea umana a imparatului va iflienta direct starea poporului regele primind autoritatea de stapan al sortii poporului dar dupa cum vom vedea nu si a bunurilor nejustificate asupra poporului dar ce este important in aceasta perioada istorica este ca david organizeaza a doia perioada a dezvoltarii cultului religios cel al slujbelor zilnice infrumusetate cu versuri si cantari integrate in cult care indreapta atenția manifestarilor cultice asupra statutului social al conducatorului de supus sprijinit si disciplinat divinului cu orice pret indiverent de vitregiile vremii observand calitati premergatoare ale fiului lui dumnezeu manifestate si exemplificate in constiinta culturala a poporului dupa denigrarea imaginii imparatilor drept conducatori cu investitie direct divina conectarea directa la sursa divina de informatii pentru actualizari asupra starii de conectiune cu voia divina fiind transferata supra proorocilor care intregesc nu doar o imagine a misiunii mantuitoare a fiului lui dumnezeu dar si misiunea proniatoare a dudului ce va veni dupa inalțarea la cer acesta fiind perpetuatorul prezentei divine in constiinta cultica a poporului drept maritor si totusi vedem ca unirea contractuala cu dumnezeu are consecinte contractuale in cazul in care termenii contractului nu sunt respectati astfel reveland faptul ca acest contract poate deroga de la zona teritoriala si politica acest popor neavand doar rol administrativ contractual ci un rol stric pecetluit atat timp cat se identifica nominal ca popor al lui dumnezeu trebuie sa se comporte ca atare sau in sens contrar vor primi aceleasi repercursiuni adamice robie dezradacinari dar revvenind la termenii contractuali prin readucerea constiintei colectile in ritmul propus de dumnezeu vor redevni  la statutul initial dar inca nedefinit pana la existența fizica a lui dumnezeu in lume

 problema cu venirea lui dumnezeu in lumeneste ca lumea il recunoaste ca dumnezeu chiar in afara pregatirii contractuale premergatoare vienirii poporul ales avand obligativitatea morala de al recunoaste in constiința colectiva drept eliberatorul din lanturile robiei adamice problema e ca primirea lui dumnezeu nu se mai face legislativ de aceasta data ci in mod deliberat prin credința in cele ce s au exemplificat despre dumnezeu si vointa lui pentru lume si in lume pana la venirea lui astfel incepe o era a iubirii  reconectate in resursa lui dumnezeu iar conectarea la aceasta sursa se face prin moarte omului vechi posesiv si posedat de dorinta diviziunii de dumnezeu prin moarte faptica in diferite forme supranumite pacate despartitoare de har dar reactualizand constant acest legamant prin prezenta continua a sacrificiului divin in spatiul cultic numit biserica in care se perpetueaza ritualic manifetarilui duhului sfant care reactualizeaja gestul euharistic mantuitor al nasterii mortii jertfelnice pentru pacat si invierii omului nou in interiorul bisericii biserica fiind subiectii si zidurile vii ale incaperii in care omul este expus la renenerari spirituale si duhovnicesti

astfel vedem ca activitatea duhului sfant este personificata de mrezenta mantuitorului in lume recreind faptic si spiritual faptele mantuitorului savarsite asupra omului imaginea mantuitorului hristos fiind decriptata in constiinta omului de activitatea poporului ales aflat in subordine contractuala fagaduintei mantuirii.

p.s.creator existența femeie biserica sacrificiu iubire revenire la existența inițiala libera in iubirea datatoaree de viața a creatorului observam in creație imaginea intern trinitate tata iubitor si poruncitor fiu iubitor si ascultator duh sfant intaritor si lucrator al iubirii intratrinitare care faciliteaza lumii energia intra trinitare a iubirii in creatie si in lucrarea bisericii lucrator fiind insusi duhul sfant prin mediatori carora li se cere activitatea divina fizica in sanul bisericii sau al lumii vazute in care dumnezeirea se pastreaza neinfluențata de activitatea temporara a istoriei nedefinita de popor teritoriu sau istorie 

in atentiaurmatoarelor fise crazul tatal nostru rugaciune sfanta treime tainele și auto constientrizarea starii statornice si tsarii de carere in pacat pocainta si smerenia faptele bune și calitatile umane constructive 

fișe de lectură II

 48 de legături intrinseci

daca fiecare particula de existență păstrează în propria memorie o particică din memoria primelor zile ale crației si toată existența păstrează o memorie comună atunci omul se afla în interiorul universului ca particică din întreg intregul avand reprezentare în particică problema e atunci cand dupa transfigurări intrinseci imaginea memoriei interna nu mai este recunoscută spre imaginea creata ba nici macar in imaginea creatorului atunci admiterea la examenul suprem care este trecerea prin toate etapele acestei vieți ca prin toate etapele existenței de la creație pana la definitivarea miscarii existenței si inceterea din mișcare in odihna venica urmand sa aducem rezultatele în fața creatorului fiecare detasare de aceasta memorie comuna insemnand o cadere din armonia universala lasata drept cale adevar și viață 

asadar pacatele omului sun o cadere a firii fizice purtand dupa sine si sufletul cale spre reintoarcere facunduse dispre suflet spre trup curatindu se sufletul trage dupa el si trupul dar asa cum apa isi schimba firea pentru a fi dalatoare de viața asa si trupul revine dar uneori trece de barierele fizice spre sfințenie sau spre firea natural divina ranunțand la caracteristicile vieții trecatoare primind caracteristici sufletești acesta inațtandu se paste rațiuni fizice cu usuratate spirituala 

se mai spune ca pasi lui dumnezeu rasuna in istorie ei bine nu doar rasuna ci vedem ca o transfigurează o unește și o sfințeste pe o cale fireasca a firii nerenunțarea la iubirea și formele naturale de comportare pentru a facilita pacatelor sa stapaneasca lumea cu scopuri ascunse vedem cum robirea omului o data cu renuntarea la porunci devine fizica si transcede regulile constitutionale renuntand la natura fireasca renuntam si la libertatea de niscare fireasca asa cum națiunile au ramas unite datorita unor valori de integritate observam ca omul istoria lui dumezeu in lume pleaca de la primi oameni drepți dumnezeu identificandu se prin integritatea si prestigiul unor oameni fiin numit dumnezeul lui cutare și cutare acestia anand o atata asumare a firii naturale facand cele din fire firesti in integritatea lor nu se cunostea alt ceva decat o exostenta a divinului existența aceasta fiind o trecere prin timp si prin miscarile lui dumnezeu lasate in firescul naturii adevaratul obiectiv al omului fiind asumarea asemanarii cu dumnezeu pe care il cauta il descopera si il pastreaza in aceasta lume lupta aceasta fiin tinerea mintii prin moarte la jertfa iubitoare penru pacatele care nu lee a facut el pentru ca pentru un ideal te mai sacrifici sau pentru un lider sau pentru o patrie sau ideologie dar pentru un pacatos sortit morții parca nu îți vine sa te sacrifici fara un ideal fara o iubire si fara o dorința de a transcede impreuna cu cineva spre veșnicie pentru ca mai ușor este sa ai un prieten amarat decat un prieten bogat pentru că bogatul se dedica propriei bogații nu unui prieten fara valoare singura valoare viind viața din el și existența chipupui lui dumnezeu ân el apoi cine e mai de preț bogația lumii sau un pacator iubit iertat si readus in unirea cu dumnezeu de insusi moartea lui dumnezeu

frumoasa de asemenea antinomia fructului otravit din rai ca rod al dorinței egoiste a unui rau infrumparea din aceasta natura fiind desparțirea de dumnezeu si fructul din biserica sau viața ca rezultat al împartașirii cu strucuri striviți si transfigurați în vin sau moartea strugurelui pentru vin sau sacrificiul lui si sacrificiul bobului strivit spalat in ama mototolit in coca apoi ars ca o jertfa sau un martiriu mai exact moartea bobului de grau copt in paine simbolizand ni natura omului strivit lovit lasat la putrezit ars in foc apoi adus pre gustare spre tranfigurarea omului si primirea lui la viața omul prezentanduse de buna voie in fața acestui sacrificiu simbolic divin dar prin har prezent si reunit in trup inviat dumnezeu fiind viu si inainte si dupa moarte  in euharistie singura diferența ca primirea trupului strivit al lui hristos intelegem ca pacatele noaste au fost curatete prin moartea și invierea lui dumneseu reprimind simbolul vieții de dupa moarte pentru ca dupa fiecare pacat traim experiența unei morți a formei firesti din noi iar impartasirea este readucerea la modelul divin reintregirea omului dupa moartea lui dumnezeu moartea adevarata existand in om inca de la infruptarea cu primul fruct ortavit cu moarte si cu toate calitațile pe care le a dobandit ființa care a ales sa se desparta sa se impotriveasca si sa se devina tot ce putea deveni in afara lui dumnezeu incercand sa devina un alt dumnezeu problema ca existența lui nu se datoreaza unui univers paralel neavand puterea de a crea pentru ca viața e creatie e unire e iubire e ascultare tot ce putea face era orice altceva ce dumnezeu nu era adiica moarte in loc de viața haos in loc de ordine posesie in loc de libertate și conlucrare lacomie in loc de darnicie distrugere in loc de creație impotrivirea impotriva firii de a crește si a fi viu in locul urmarii caii firesti a firii împiedicare in loc re incurajare aceasta izgonire ca un fulger din proximitatea lui dumnezeu pentru a nu exista vre un dubiu al originii vieții creeaza existența unul loc in proximitate  a abuziva a acestei existențe care ține robi pe toți cei ce se identifica cu aceste calități din afara lui dumnezeu suportand toate consecințete neaporpierii de dumnezeu adica dezorientare intuneric panica si intotdeauna suportand rana pacatului care a produs o asupra aproapelui orce furt orce jugnire orice pacat care are ca rezultat o consecința fizica a

cea mai frumoasa conviețuire este conviețuirea in prietenie cu cat mai mare prietenia si cu cat mai mulți prietenii si conlucrarea in fapte și viața cu atat bucuria intalnirii prietenilor este mai frecventa.

iar biserica este acea gradina ocrotita si ingradita in care fructul fietii este cule saptamanal de catre doritorii vieții si toate activitatile din creație sunt restabilite la naturalitate in aceasta gradina in care maria a acceptat in sine viața cum eva a acceptat moartea aca cum eva a dat mai departe fructul asa si maria a dat mai departe pe hristos asa cum protoparintii am primit szgonirea in scopul descotorosirii de moarte in timp atunci cand timpul va favoriza primirea vieții asa si dumnezeu prin moarte a readus in fire viața și rostul natural al vieții

totul este mai frumos cand te prezinți intr un loc pentru a te trensfigura si nu ți se cere o admitere ci ti se cere un anonimat al identitații  oferindu ti se oportunitatea de a redobandi o identitate in asemanarea cu dumnezeu redescoperindu ți identitatea nu in calitatile tale folosite spre rau ci in calitati folosite in ordinea firii in ordinea protejata a unui gradinar astfel anonimatul fiind doar un pas dincolo de spovedanie pentru un om care se descopera golit de pacate dar fara un scop  in conlucrarea cu dumnezeu  asa de frumoasa e conlucrarea in aceasta gradinița cu fapte bune

apoi mai vedem cei care nu renunța la natura vieții din ei refuzand renunțarea la dumnezeu care este viața astfel pierd vremelnicia acestei vieți castigand toata integritatea scopului acestei vieti adica viața in dumnezeu cel ce a lasat viața ca ordine in aceasta viață

p.s. prezența în ritmul vieții bisericești fiind cel mai apropiat rost al vieții de dumnezeu traind si respirand in ritmul bisericii departe de ne firescul lumii pare a trai ba mai mult char de la poarta unei manastiri pare ca lumea incepe ași extinde povara.

fișe de lectură

 48 de interpretări

el este ușa calea adevarul viata apa vie focul trupul si sangele cel prin care se trece fiul cel timis de tatal si cel care va trimite mangaietorul

daca protoparinții au pacatuit in trup si in sange iar pacatul se sterge doar prin moarte pentru ca insusi natura pacatului este fructul otravitor al morții pentru ca impotrivirea impotriva firii a primului cazut din slava prin proprie voința din dorinta de a fi mai mult decat creatorul si tot ce putea fi mai mult a fost sa fie ceea ce nu era cel ce dorea sa devina in loc de viata moarte in loc de ascultare a voii intrinseci naturale si libere conform creatiei o neascultare in loc de apropiere indepartare in loc de iubire ura in loc de viata naturala impotrivire impotriva firii singurul lucru caruia nu i s a putut impotrivi a fost existența impotriva careia lupta aceasta constientizare de sine l a dus la dorința depasirii propriei limitari prin depasirea celui mai apropriat si mai mare lucru pe care il cunostea dorința de a avea ceva ce nu ii apartine ceva ce nu ii este folositior ceva ce in depaseste si nu il poate cuprinde cunoscand aceasta natura prin impartasirea existentei cu creatorul dar dorindu o pe aceasta prin despartirea de el din aceasta despartire rezultand desparirea de viata de iudire de adevar plinirea voii lui fiind o consecinta a dorinței in acelasi timp si o satisfactie a dorintei de a se desparti de creator si de a deveni creator existenței potrivnice singurul lucru care putea exista in afara ordinii plenare in care viata a fost lasata sa traiasca  impotriva a ceea ce nu s a creat dar ceva prin care creatia se desparte de ascultarea de creator și de propria ordine naturala si de pastrare a existenței rezultand o stangare din creatie adica o moarte o adormire o nesimtire a vietii o despartire de viață un lucru care nu e viu si prin care nu circula viata adica ascultarea care a lasat o cuvantul in existenta prin porunca creatoare pentru ca la creatie a fost o dubla participare la inceputul fiecarei zile fiind porunca  sau o actiune creatoare care era o miscare evolutiva sub porunca si umbrirea crearorului evolutia fiind porunca cuvîntului urmand calea poruncita de creator si alimentata de iubirea daruita si iubirea de a asculta sa se faca sa scoata sa se desparta sa se inmulteasca si sa poarte de grija ca toate sa ramana bune cum au fost facute diferit de grija mangaietoare care a insotit ascultarea si umbrirea ca unincubator creator existența avand o ratiune prin miscarea pe traiectoria pe care au fost puse iesirea din aceasta intrinseca miscare fiind iesirea spre un proces împotriva creatiei 

asa cum lumina fiin prima creata adica miscarea fotonilor in prezența datatorului de viața adica in jurul existenței la coborarea treptată in timp trecator care de fapt e o incetinire intrinseca in propria existența fata de miscarea incipient creatoare adica o miscare in sine a divinului ideea de a pune inceput creatiei fiind o iluminare a sinelui creand ceva conform propriei imagini adica reflectand in sine o lumina pentru a aduce la existenta ceva asemanator sinelui adica existenta vietii apoi miscarea acesteia in propria coexistență ajungem si la mumentul in care rodul primei impotriviri asupra creatorului a fost fructul mortii adica a constientizarii ca mai presus in afara neascultarea sau impotrivirea sau iesirea din propria existența sau ascultare de viata cu care a fost investit si al carei origine si cale se indreapta tot catre creator acestea petrecanduse dupa ce toate au fost observate drept bune intr un rezultat comun al conlucrarii in ansamblu pe treptele evolutive ale conlucrarii creatiei cu porunca divina sub ascultarea indrumarea si implicarea  evolutiva a creatorului datator de viata sau energie interna a existentei liber consimtite 

in natura nimic nu se pierde totul se transformă pare a fi o concluzie umana la o porunca divina totul are un obiectiv si o lege interna pe care o respectă ca pe o porunca divina datatoare de viata asa a fost si porunca data omului care se ridica deasupra legilor naturale printr-ul liber arbitru care de fapt e puterea de a privi in ansambu creația si legile interne care de fapt sunt o ascultare de porunca care le a adus la existența 

porunca data omului de a nu gusta din fructul pacatului primei caderi al carei rod era moartea a fost dat spre pastrarea asemanarii cu dumnezeu asemanare dupa duh și dupa chip duhul fiind de la dumnezeu trupul fiind al creației duhul suportand consecințele în trup inveșnicindul datorita unirii cu trupul si al originii din suflarea divina datatoare de viață indiferent de unde a evoluat obiectivul fiind destinația poruncii dumnezeu fiind deasupr firii si a timpului observarea evoluției acestui organism a fost ca trecerea unei nopți rasaritul fiind trezirea creației in forma ei finala conform oranduirii firii pregatita pentru a primi urmatoarea porunca datatoare de viața urmand sub forma de ascultare calea naturală a evoluției în viață ca o ordine a firii plantata ca o samanță ce urmează sa crească într-un copac pastrand în fire memoria formei copacului. această porunca de a nu se înfrupta cu moartea a fost de fapt o poruncă data firii nu voinței sau lasat la libera alegere înfruptandu se cu moartea a ales libera desparțire de firea vieții implicit de voia lui dumnezeu din fire si ascultarea firii de a trai și de a se înmulți fără a muri existența fiind o proximitate a vieții mai exact aproopierea de dumnezeu si existenta in el deci alegerea de a manca și îndemnul de a manca a fost ca o porunca dar nu spre urmare a vieții si o transfigurare in oranduiala divina ci impotriva oranduielii vieții (poate fi oare ca stapanitorul acestei lumi asa cu supranumit fiind in desertul qarantaniei sa fie cel ce ca printr-o poruncă imitand zilele creației sa ispitit  a sfatuit a orientat firea omului spre o asemanare cu potrivnicul divinului)

obiectivul acestei povesti fiind ivierea primita drept consecința sau rodul din înfruptarea cu trupul si sangele divinului care reprezinta moartea pacatului din fire si ridicarea firii din dorința acesteia de a urma moartea drept cale fireasca viata sociala a omului fiind o urmare a firii dohovnicesti create in asemanare  si conlucrarea cu firea fireasca divina de aceea lumea e supusa mortii dar noi trebuie sa fim fii vietii si a firii firesti a vietii si imvierii din pacat prin fructul ce creste in copacul vietii adica biserica si hristos rodul si unirea cu moarteapacatului si invierea vietii

p.s. conlucrarea in aceasta viata inseamna conlucrarea in firescul creației adica impreuna lucrare  in firea umana in urmarea vieții

timeles speed of light

 48 theories describing divine existence

so if i undersrtand wright light travels at a speed in whitch time stops to exist and if light is accelerated  beiond its speed it tends to travel back in time reversing the energy of the atomic fusion that it toock to be accelerated at that speed but lacking the mater to discharge its energi similar to the one that created it it just creates a materles void of energy distorting space  into the shape or shade of the object that pushed light to its speed. like a space reflection of the origin of light and it just exists as long as light is fed into it. but this means that matter is just self aknoledged light that doesnt travel liniar but has found a algoritmic dimention in witch it can thavel freely withowt traveling through space liniarely this means that atoms are timeles particles of light vibrating within itself existing inside a timeles particle of time decelarated into levels wave lenghts delimited by  vibrations and so on just like the light that doesnt change speed when driven into a spiralistic deviaton when gliding around the surface of an object this way creating hierarhical aparent wave lenghts depicted as coloures. but beiond a cestain wave lenght it coincides with the wave lenght emited by certain matter

if u mesure our time by the movement of an object on earth traveling around earth in a singhe spot around the axis and if we move an other object in the atmosfere it will have to move faster  to keep up above the initial object measuring a slower time and another one faster  acording to the first object in the measurement of time setted by the first object and one by its own movement around the axes of earth. but if a higher speed that an object has the capacitie to track time is one of the speed of light and from that point on it just becomes a timeles floting object in the fabrick of space than space is just the remenance print of a previous existence that sustained life in a timeles and moveles universalized shape. this means that at a certain distance above a certain point on earth a other poit travels at the speed of timeles light just to keep up to the poit of the rotation of the earth this means that there is a timeles belt aroun in witch the caracteristics of a timeles hevan can exist and in the center of the earth or beiond there is an other poin that travels back in time or to an extent is stuck in time as a consecince of a certain act creating the oposit of hevan but the filosofy of this place may be a imaginary oposition of the will that guverns evetrything on a certain pre oreder path foloed by the will of staing alife.

this means that the biblical people truly lived longer acordin to the slowing speed of earth around its axis. but was there a time in witch man existet in the movement of time at the speed of light actualy creating the inpresion of timelesness in light and what if the divinity talks about a material light in witch he resides and identifies with and sets it in the first day of creation withouth a source that originates as a an object that emits light or acelerates mater into timelesnes this meanst that accelerating mater at the speed of light is just modifying its nature into a native retroactive origin. and the emiting ligth of the sun is the whay that it falls into the path that it creates by emyting the light in its way and light falling in the places that spaces alredy had traks like a river finding its way into its dry bed in other words space keeps the conductabilyti of light from a previous timeles state and the lack o light to fill its gaps create the motion feeling o endlesly traveling through time in reality we are actualy measuring the lack of endlesnes as we travel trough it. its like we chose a moment in time and wy started divyding it in future moment and past moments when acualy living in a constant present suspended in time

p.s. some times the impretion that a personal experience can be shared is not creatin the same experience in someone that listens this means that if i understand that love is the fuel that existence hangs on fom its creator in the space and time that we exist and it is the same short cut to eternity just by recreating its steps from history and that the experience of love can be used in the right way or the oposit way creatin the selfish void that everithing fals due to its preexistin condition does not mean that the moral compas or contiosnes or free will or the little voice or the sixt sence that tells us the diference betwin good and bad does not led us to the path that recircumcises our soul to its original state

distopism magic

 48 de algoritmi umano quantici

calitațile umane dispar aici si apar in alt loc și se comportă similar valurilor de aceea toate florile sunt apreciate ca frumoase dar o floare trebuie să o rupi daca ravnești sa o apreciezi sau trebuie sa te cobori spre geneza ei de aceea femeia e ca o floare de-a lungul timpului omul s a coborat asupra ei pentru a o admira divinizand formele supranatulae cu puritatea si calitatile genezice ale femeii vorbind din toată inima te vei mantui astfel deschizand canalele comunicarii si ale iubirii impartașind imensitatea minunii vieții din care traiesti aceasta viața de aceea un infinit se poate identifica doar prin alt infinit care îi explica imensitatea care îi aparține precum timpul care se manifesta ca o continuitate a unei clipe nesfarșite care determina inceputuri și sfarșituri dand personalitate și existența unei perioade distincte de timp care a inceput și care s a sfarșit dar care nu este reprezentativa pentru calitatea intrinseca a timpului ci e un fum de esapament care se evapura iar trecutul fiind doar negreala de pe țeava de esapament asa ajungem la raspunsul intrebarii intitulatre cum crezi tu in divin ei bine prin comunicare si expunere catre manifestarea acestuia deschzand o comunicare prin acest cablu sau mai exact fibra optica a vieții prin care împartasim prin calea de comunicare numita iubire calitațile cieții si ale acestei existențe rațional duhovnicesti autentificate nu doar de ideea creatorului impanmantenita in creație incipient ci de insuși asumarea acestuia dual propriilor manifestari creaționiste de a ne naște de a trai de a muri și de revenire la viața prin intervenția personala a creatorului in propria creație definitivand   o evoluție intrinseca creației cu o calitate divina 

trecand peste aceste filosofii ajungem in fața unei noi manifestari artistice de admirație a modelului feminin punand la dispoziția acestei imagini cea mai avansata și periculoasă creație a omului tehnologia careia cele mai avansate imaginații îi supuneau inceputuri apocaliptice careia insași voința umana i se pune de a curmezișul prin voințe și nevoi intrinseci cele de admirare a frumosului la care ne expune viața fiind cam greu de ne scoatem temeliile din formele morale ale acestei vieți oricar am inerca sa ne indepartam de la drum prin scurtaturi care ne duc in acelasi loc dar la care in funcție de cum ne raportam la el asa umbra lui ne va transcede sau ne va umpri parerea acestuia de rau ca nu suntem ca el creatorul creand umbra in care vom trai ca responsabilitate a propriilor manifestari si neputința de a ne intoarce cu fața la cel ce luminează tuturor adica o umbra intrinseca care se intoarce impotriva propriei naturi.

dar trecand inca o data peste aceasta filosofie omul si a dedicat de a luncul timpului timpul reprezentarii frumuseții exclusiviste cu care a fost unorat de o reprezentanta a rangului femenin din ramura umana reusind sa expuna prin cele mai avansate metode ale vremii cum ar fi sculpruram in lemn piatra sau pictura artizanala cu diferite metode aflate la dispozitie cele mai personale forme anatomice pe care le puteau admira in armonia ansamblului in fața careia era onorat sa se prezinte creând în timp curente astistice in care se poate recunoaste ca reprezentant cate o forma feminina incepand cu arta egipteana pzin zeitati feminine asta greaca prin ale ei arta romana arta bizantina apoi renascentista iluminista apoi cele contemporan pre inter si postbelice de la impresionisti pana la abstracți urmand ca aceste valori sa fie supuse tenicii moderne de imprimare topografice fotografice urmand o noua generație cea digitala in care intervenția de perfecționare a imaginii a devenit mult mai supusa vointe autorului dar si a admiratorului imaginea feminina fiind supusa de aceasta data nu unei propagande religioasse ca in antichitate ci uneia economice adica a liderului conștiinței morale actuale 

formuland aceasta introducere putem trece la subiestul acestei insiruiri barbologice de cuvinte se pare ca urmatorul curent artistic pe care conform traditiei trebuie sa în renecam ca niste oameni ce ne consideram desavarsiti in aprecierea si cunoasterea artelor frumosului si totusi ne gasim in pziții admirative in fața acestei noi imagini presupuse artificiale a femeii artificial create problema este de ce s ar supune aceastei intervenții umane raționalizarea artificiala algoritmic rezultata bine înțeles dorința de a promova aceasta unelta prin captarea atenției dar totuși arta are același obiestiv indiferent de masajul ideologic pe care il reprezintă și totusi cum definim acest nou curent artistic pantru a intra în șablonul curentelor de duzina paralel cu cel al picturii ei bine e ca o cruce pe care trebuie sa o porti prin care mori pentru inviere acesta fiind calea fireasca a mantuirii 

in incheiere ajungem la concluzia că imaginea feminina artificial creata prin algoritmizarea umor imagini ale modelului si reacțiilor si ale nivelului de apreciere dar si de reaala reacție creata de aceste imagini bine ințeles pastrand erorile reprezentative ale acestui curent care defapt sunt o mostenire algoritmica a nesigurananței omului asupra reprezentarii mainilor aparand eroarea distorsionata dar transcesa a nesiguranței umane deasemene si exprsivitatea fetei asupra careia folosim aproape irațional unelte pentru a modifica simplifica si armoniza expresii devenind o mostenire a inexactitații naturale a expresivitatii faciale tot in acelas sablon de erori pe care il numim semnaturi cheie prin care identificam acest curent artistic mai gasim si discordanțele anatomice mostenite di reprezentarile artistice ale modelului feminin inregistrat in acelasi timp din real dar si din universul animat la care suntem expusi artistic reprezentant si o auto identificare prin afiliere de continuitate a consumatorilor de imagini artistice feminine si aici vorbim de reprezentarea imagistica dar si din punct de vedere artistic a bustului și bazinului in armonizat ansamlu cu verticalitate expresiva a poziției si formelor anatomice in funcție de mesajul corporal dar si al espresivitații faciale supradimensionand sau subdimensionand inarmonic din punc de vedere anatomic fata toranele si bustul feminin.

p s vorbin despre aceste lucruri dar nu distrugem corola de minuni a lumii care este de fapt un cer instelat sau doar un uter plin de ovule plutind în laptele ejaculat al imaginației umane ce hranește dorința de frumos ce graviteaza in jurul imaginii feminine.

p.s. p.s  necesitatea prezenței continui deasupra caderilor din prezentul continuu al divinului intrinsec transces creeaza nenoia de a pluti deasupra liniei plutirii pentru a respira harul