fișe de lectură

 48 de interpretări

el este ușa calea adevarul viata apa vie focul trupul si sangele cel prin care se trece fiul cel timis de tatal si cel care va trimite mangaietorul

daca protoparinții au pacatuit in trup si in sange iar pacatul se sterge doar prin moarte pentru ca insusi natura pacatului este fructul otravitor al morții pentru ca impotrivirea impotriva firii a primului cazut din slava prin proprie voința din dorinta de a fi mai mult decat creatorul si tot ce putea fi mai mult a fost sa fie ceea ce nu era cel ce dorea sa devina in loc de viata moarte in loc de ascultare a voii intrinseci naturale si libere conform creatiei o neascultare in loc de apropiere indepartare in loc de iubire ura in loc de viata naturala impotrivire impotriva firii singurul lucru caruia nu i s a putut impotrivi a fost existența impotriva careia lupta aceasta constientizare de sine l a dus la dorința depasirii propriei limitari prin depasirea celui mai apropriat si mai mare lucru pe care il cunostea dorința de a avea ceva ce nu ii apartine ceva ce nu ii este folositior ceva ce in depaseste si nu il poate cuprinde cunoscand aceasta natura prin impartasirea existentei cu creatorul dar dorindu o pe aceasta prin despartirea de el din aceasta despartire rezultand desparirea de viata de iudire de adevar plinirea voii lui fiind o consecinta a dorinței in acelasi timp si o satisfactie a dorintei de a se desparti de creator si de a deveni creator existenței potrivnice singurul lucru care putea exista in afara ordinii plenare in care viata a fost lasata sa traiasca  impotriva a ceea ce nu s a creat dar ceva prin care creatia se desparte de ascultarea de creator și de propria ordine naturala si de pastrare a existenței rezultand o stangare din creatie adica o moarte o adormire o nesimtire a vietii o despartire de viață un lucru care nu e viu si prin care nu circula viata adica ascultarea care a lasat o cuvantul in existenta prin porunca creatoare pentru ca la creatie a fost o dubla participare la inceputul fiecarei zile fiind porunca  sau o actiune creatoare care era o miscare evolutiva sub porunca si umbrirea crearorului evolutia fiind porunca cuvîntului urmand calea poruncita de creator si alimentata de iubirea daruita si iubirea de a asculta sa se faca sa scoata sa se desparta sa se inmulteasca si sa poarte de grija ca toate sa ramana bune cum au fost facute diferit de grija mangaietoare care a insotit ascultarea si umbrirea ca unincubator creator existența avand o ratiune prin miscarea pe traiectoria pe care au fost puse iesirea din aceasta intrinseca miscare fiind iesirea spre un proces împotriva creatiei 

asa cum lumina fiin prima creata adica miscarea fotonilor in prezența datatorului de viața adica in jurul existenței la coborarea treptată in timp trecator care de fapt e o incetinire intrinseca in propria existența fata de miscarea incipient creatoare adica o miscare in sine a divinului ideea de a pune inceput creatiei fiind o iluminare a sinelui creand ceva conform propriei imagini adica reflectand in sine o lumina pentru a aduce la existenta ceva asemanator sinelui adica existenta vietii apoi miscarea acesteia in propria coexistență ajungem si la mumentul in care rodul primei impotriviri asupra creatorului a fost fructul mortii adica a constientizarii ca mai presus in afara neascultarea sau impotrivirea sau iesirea din propria existența sau ascultare de viata cu care a fost investit si al carei origine si cale se indreapta tot catre creator acestea petrecanduse dupa ce toate au fost observate drept bune intr un rezultat comun al conlucrarii in ansamblu pe treptele evolutive ale conlucrarii creatiei cu porunca divina sub ascultarea indrumarea si implicarea  evolutiva a creatorului datator de viata sau energie interna a existentei liber consimtite 

in natura nimic nu se pierde totul se transformă pare a fi o concluzie umana la o porunca divina totul are un obiectiv si o lege interna pe care o respectă ca pe o porunca divina datatoare de viata asa a fost si porunca data omului care se ridica deasupra legilor naturale printr-ul liber arbitru care de fapt e puterea de a privi in ansambu creația si legile interne care de fapt sunt o ascultare de porunca care le a adus la existența 

porunca data omului de a nu gusta din fructul pacatului primei caderi al carei rod era moartea a fost dat spre pastrarea asemanarii cu dumnezeu asemanare dupa duh și dupa chip duhul fiind de la dumnezeu trupul fiind al creației duhul suportand consecințele în trup inveșnicindul datorita unirii cu trupul si al originii din suflarea divina datatoare de viață indiferent de unde a evoluat obiectivul fiind destinația poruncii dumnezeu fiind deasupr firii si a timpului observarea evoluției acestui organism a fost ca trecerea unei nopți rasaritul fiind trezirea creației in forma ei finala conform oranduirii firii pregatita pentru a primi urmatoarea porunca datatoare de viața urmand sub forma de ascultare calea naturală a evoluției în viață ca o ordine a firii plantata ca o samanță ce urmează sa crească într-un copac pastrand în fire memoria formei copacului. această porunca de a nu se înfrupta cu moartea a fost de fapt o poruncă data firii nu voinței sau lasat la libera alegere înfruptandu se cu moartea a ales libera desparțire de firea vieții implicit de voia lui dumnezeu din fire si ascultarea firii de a trai și de a se înmulți fără a muri existența fiind o proximitate a vieții mai exact aproopierea de dumnezeu si existenta in el deci alegerea de a manca și îndemnul de a manca a fost ca o porunca dar nu spre urmare a vieții si o transfigurare in oranduiala divina ci impotriva oranduielii vieții (poate fi oare ca stapanitorul acestei lumi asa cu supranumit fiind in desertul qarantaniei sa fie cel ce ca printr-o poruncă imitand zilele creației sa ispitit  a sfatuit a orientat firea omului spre o asemanare cu potrivnicul divinului)

obiectivul acestei povesti fiind ivierea primita drept consecința sau rodul din înfruptarea cu trupul si sangele divinului care reprezinta moartea pacatului din fire si ridicarea firii din dorința acesteia de a urma moartea drept cale fireasca viata sociala a omului fiind o urmare a firii dohovnicesti create in asemanare  si conlucrarea cu firea fireasca divina de aceea lumea e supusa mortii dar noi trebuie sa fim fii vietii si a firii firesti a vietii si imvierii din pacat prin fructul ce creste in copacul vietii adica biserica si hristos rodul si unirea cu moarteapacatului si invierea vietii

p.s. conlucrarea in aceasta viata inseamna conlucrarea in firescul creației adica impreuna lucrare  in firea umana in urmarea vieții