fișe de lectură II

 48 de legături intrinseci

daca fiecare particula de existență păstrează în propria memorie o particică din memoria primelor zile ale crației si toată existența păstrează o memorie comună atunci omul se afla în interiorul universului ca particică din întreg intregul avand reprezentare în particică problema e atunci cand dupa transfigurări intrinseci imaginea memoriei interna nu mai este recunoscută spre imaginea creata ba nici macar in imaginea creatorului atunci admiterea la examenul suprem care este trecerea prin toate etapele acestei vieți ca prin toate etapele existenței de la creație pana la definitivarea miscarii existenței si inceterea din mișcare in odihna venica urmand sa aducem rezultatele în fața creatorului fiecare detasare de aceasta memorie comuna insemnand o cadere din armonia universala lasata drept cale adevar și viață 

asadar pacatele omului sun o cadere a firii fizice purtand dupa sine si sufletul cale spre reintoarcere facunduse dispre suflet spre trup curatindu se sufletul trage dupa el si trupul dar asa cum apa isi schimba firea pentru a fi dalatoare de viața asa si trupul revine dar uneori trece de barierele fizice spre sfințenie sau spre firea natural divina ranunțand la caracteristicile vieții trecatoare primind caracteristici sufletești acesta inațtandu se paste rațiuni fizice cu usuratate spirituala 

se mai spune ca pasi lui dumnezeu rasuna in istorie ei bine nu doar rasuna ci vedem ca o transfigurează o unește și o sfințeste pe o cale fireasca a firii nerenunțarea la iubirea și formele naturale de comportare pentru a facilita pacatelor sa stapaneasca lumea cu scopuri ascunse vedem cum robirea omului o data cu renuntarea la porunci devine fizica si transcede regulile constitutionale renuntand la natura fireasca renuntam si la libertatea de niscare fireasca asa cum națiunile au ramas unite datorita unor valori de integritate observam ca omul istoria lui dumezeu in lume pleaca de la primi oameni drepți dumnezeu identificandu se prin integritatea si prestigiul unor oameni fiin numit dumnezeul lui cutare și cutare acestia anand o atata asumare a firii naturale facand cele din fire firesti in integritatea lor nu se cunostea alt ceva decat o exostenta a divinului existența aceasta fiind o trecere prin timp si prin miscarile lui dumnezeu lasate in firescul naturii adevaratul obiectiv al omului fiind asumarea asemanarii cu dumnezeu pe care il cauta il descopera si il pastreaza in aceasta lume lupta aceasta fiin tinerea mintii prin moarte la jertfa iubitoare penru pacatele care nu lee a facut el pentru ca pentru un ideal te mai sacrifici sau pentru un lider sau pentru o patrie sau ideologie dar pentru un pacatos sortit morții parca nu îți vine sa te sacrifici fara un ideal fara o iubire si fara o dorința de a transcede impreuna cu cineva spre veșnicie pentru ca mai ușor este sa ai un prieten amarat decat un prieten bogat pentru că bogatul se dedica propriei bogații nu unui prieten fara valoare singura valoare viind viața din el și existența chipupui lui dumnezeu ân el apoi cine e mai de preț bogația lumii sau un pacator iubit iertat si readus in unirea cu dumnezeu de insusi moartea lui dumnezeu

frumoasa de asemenea antinomia fructului otravit din rai ca rod al dorinței egoiste a unui rau infrumparea din aceasta natura fiind desparțirea de dumnezeu si fructul din biserica sau viața ca rezultat al împartașirii cu strucuri striviți si transfigurați în vin sau moartea strugurelui pentru vin sau sacrificiul lui si sacrificiul bobului strivit spalat in ama mototolit in coca apoi ars ca o jertfa sau un martiriu mai exact moartea bobului de grau copt in paine simbolizand ni natura omului strivit lovit lasat la putrezit ars in foc apoi adus pre gustare spre tranfigurarea omului si primirea lui la viața omul prezentanduse de buna voie in fața acestui sacrificiu simbolic divin dar prin har prezent si reunit in trup inviat dumnezeu fiind viu si inainte si dupa moarte  in euharistie singura diferența ca primirea trupului strivit al lui hristos intelegem ca pacatele noaste au fost curatete prin moartea și invierea lui dumneseu reprimind simbolul vieții de dupa moarte pentru ca dupa fiecare pacat traim experiența unei morți a formei firesti din noi iar impartasirea este readucerea la modelul divin reintregirea omului dupa moartea lui dumnezeu moartea adevarata existand in om inca de la infruptarea cu primul fruct ortavit cu moarte si cu toate calitațile pe care le a dobandit ființa care a ales sa se desparta sa se impotriveasca si sa se devina tot ce putea deveni in afara lui dumnezeu incercand sa devina un alt dumnezeu problema ca existența lui nu se datoreaza unui univers paralel neavand puterea de a crea pentru ca viața e creatie e unire e iubire e ascultare tot ce putea face era orice altceva ce dumnezeu nu era adiica moarte in loc de viața haos in loc de ordine posesie in loc de libertate și conlucrare lacomie in loc de darnicie distrugere in loc de creație impotrivirea impotriva firii de a crește si a fi viu in locul urmarii caii firesti a firii împiedicare in loc re incurajare aceasta izgonire ca un fulger din proximitatea lui dumnezeu pentru a nu exista vre un dubiu al originii vieții creeaza existența unul loc in proximitate  a abuziva a acestei existențe care ține robi pe toți cei ce se identifica cu aceste calități din afara lui dumnezeu suportand toate consecințete neaporpierii de dumnezeu adica dezorientare intuneric panica si intotdeauna suportand rana pacatului care a produs o asupra aproapelui orce furt orce jugnire orice pacat care are ca rezultat o consecința fizica a

cea mai frumoasa conviețuire este conviețuirea in prietenie cu cat mai mare prietenia si cu cat mai mulți prietenii si conlucrarea in fapte și viața cu atat bucuria intalnirii prietenilor este mai frecventa.

iar biserica este acea gradina ocrotita si ingradita in care fructul fietii este cule saptamanal de catre doritorii vieții si toate activitatile din creație sunt restabilite la naturalitate in aceasta gradina in care maria a acceptat in sine viața cum eva a acceptat moartea aca cum eva a dat mai departe fructul asa si maria a dat mai departe pe hristos asa cum protoparintii am primit szgonirea in scopul descotorosirii de moarte in timp atunci cand timpul va favoriza primirea vieții asa si dumnezeu prin moarte a readus in fire viața și rostul natural al vieții

totul este mai frumos cand te prezinți intr un loc pentru a te trensfigura si nu ți se cere o admitere ci ti se cere un anonimat al identitații  oferindu ti se oportunitatea de a redobandi o identitate in asemanarea cu dumnezeu redescoperindu ți identitatea nu in calitatile tale folosite spre rau ci in calitati folosite in ordinea firii in ordinea protejata a unui gradinar astfel anonimatul fiind doar un pas dincolo de spovedanie pentru un om care se descopera golit de pacate dar fara un scop  in conlucrarea cu dumnezeu  asa de frumoasa e conlucrarea in aceasta gradinița cu fapte bune

apoi mai vedem cei care nu renunța la natura vieții din ei refuzand renunțarea la dumnezeu care este viața astfel pierd vremelnicia acestei vieți castigand toata integritatea scopului acestei vieti adica viața in dumnezeu cel ce a lasat viața ca ordine in aceasta viață

p.s. prezența în ritmul vieții bisericești fiind cel mai apropiat rost al vieții de dumnezeu traind si respirand in ritmul bisericii departe de ne firescul lumii pare a trai ba mai mult char de la poarta unei manastiri pare ca lumea incepe ași extinde povara.