Totul a inceput cu un "da se poate", (chiar daca nu sunt pregatit va fi bine si cu folos), incepem, vedem unde ajungem si ma opresc. Asa a fost ratiunea si asa a ramas. Cu ce a gresit ratiunea si cu ce s-a imbogatit si a saracit sufletul? Fiscul stie.
Problema ramane alta, ce ramane in urma si ce dobandeste ratiunea? Ratiunea se dilata sa cuprinda adevarul in adevaratul lui volum. Bogatia ce ramane in urma, timpul va decide ce valorifica. Se dovedeste ca s-a transformat in bine. Am ramas doar in chipul ratiunii. Ce ramane predefinit si ce ajunge la un adevar de la sine perpetuu? Predefinit nu poate fi nimic la prima vedere, predefinirea nu e prima bariera ce nu este compromisa sau groapa in care calci, ci acel mortar cu care astupi o prapastie. De la sine perpetuu, este doar acel ceva insufletit intre doi oameni.
Oameni se maturizeaza, ei trebuie doar sa recunoasca cat de mult sunt capabili sa creasca in volumul maturitatii. Cresc si sunt maturi copii. Bravo copii ati devenit oameni.
Eu cu ce raman? Cu tacerea, cu ratiunea, cu decizia.
Rmaman cu credinta ca aleg sa incep bine si ca nu termin pana nu se termina spre un viitor mai bun de ambele parti. Raman cu ratiunea dezvoltata, erodata, estompata sau revoltata spre elanul de a fi. Raman cu tacerea ca cele petrecute raman in linistea celor petrecute, tacerea celor ce nu vor sti, tacerea celor ce recunosc cu recunostinta tacerea celor vrute si nerrute ramase sub tacere, tacerea celor ce nu aud si nu vorbesc.
Spre linistea celor ce protejeaza. Spre iartarea celor ce nu pot ierta. Spre bucuria celor ce traiesc cu tarie. Spre multumirea celor ce nu blesteama cu rostul de a crea, s-a creat va rog ridicati blestemul, faptele pot fi iertate nu si sterse, adevar, vizibil, trecut irepetabil. Bucurati-va cand copii va cresc. Zambeste ptivirii, privind cu zambet, zambetul de pe chipul unui cer senin albastru.
P.S. Tot ce a trecut, s-a ridicat in prezentul sau. (va lipsesc diacriticele, si mie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu