joi, 11 decembrie 2014

Expira azi dar, mai e buna pana maine.

48 de deseuri reciclabile.

Stam in picioare de mici, gandim cam tot de pe atunci, ce ne lipseste? Suntem oare dependenti de supravietuire sau viata depinde de noi? Raspunsul e clar, viata se traieste si cand dormi.
Cu frisoane, reci de ger in pieptu-mi avantat spre lumina din rasarit, acopar cu auto-definiri slaba-mi realitate atarnata de un fior pustiiit in grimasa aprobatoare a realului.
 Pana unde, suflarea de viata din suflet ne este constransa de realitati rigidizate in strictul necesat si atat?
Nu te simti intrebat, pentru ca nu astept un raspuns, prietene drag. Pun intrebari, la care vrand sa imi raspunzi, iti impun zvacniri de trezire a constiintei anarhic-abstracta, de parca as fi eu luminatorul ratiunii universale, indura cu mine si hai sa schimbam lumea, intrebandu-ne daca putem. Ma ridic in picioare si stau drept ca o statuie inaintea valorilor ce le imping malului ca sa vedem, care ajunge mai departe de nisipul uscat, si care ajunge la stanca sa o erodeze cate putin. Avem de cernut piatra societatii, draga prietene in nisip fin, iar de ganduri si idei nu ducem lipsa.  Faramitam timpul acesta infundat in gol ca un bat intre spite. Simt si eu cum cred sa simti si tu, ca stam in loc si timpul trece pe langa noi ca viforul rece al gerului. Stiu ca esti acolo, cineva sigur, unde doar lumina monitorului ne desparte.
 Distanti de adevar impartim ganduri fidele caracterului personal ce poate sa se convearga in idee la nivel de empatizare dar nu si in trairi autentic unite, asta pentru ca si eu descarc doar o bruma din adevarul ce ma framanta. Cu liniste si pace fom pleca la drumul greu ca si intr-un popas.
  Iata, ca poate nu mai avem despre ce vorbi, cautand doar trairi trans-umane ce merita impartasite, restul fiind doar fatade fara fond. Ajunsi aici pana si gandul nascocit de dragul nascocirii nu isi are un rost in concretizarea reala, prin urmare pana si gandurile ne sunt minciuni. De aceea, doar ceea ce naste sufletul, fiind imposibil de tradus limbajului, mai poate comunica oamenilor umanitatea inter-umana comunicabila.

P.S. Vreme trece vreme vine, cocorii se intorc.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu