Primul pas spre tata l-am făcut spre gătitul lui. Gătește mai bine ca mama. Tata pune atenție în gătit, fiind atent la grija cu care prepară mâncarea. În timp ce mama pune accnet pe scopul nutritiv al mâncării.
Am aflat că și el făcea pași cu o grijă ce mi-o purta, ca pentru el.
Această grijă venea din experiența vieții, dobândită din munca acumulată din și până în plutonul de companie.
Autoritatea lui supremă trebuie impusă în toate fronturile, sentimentale sau financiare.
Greutățile vieții, timpul, perioada istorică a acțiunii și personalitatea ne sunt cu mult diferite și îi vine foarte greu să critice și mai apoi să sfătuiască atunci cand provoc și rezolv probleme contrar sistemeleor sale de idei.
Conflictele de idei dintre zidul lui de viață și tranșeele mele de supraviețuire ajung la un armistițiu forțat fără drept de apel când punem în balanță deciziile viitorului meu cu deciziile ce au provocat trecutul existenței mele.
Diferența se află în faptele ce provoacă viitorul. Eu le pre-plănuiesc, regizându-le în rațiune, el, le-a expus trăind în existența primului impact. Divergența are loc la contactul dintre scânteia viitorului și replica trăitorului. Problema războiului se va rezolva când luptele dintre contradicții vor fi povești de viața.
Ps: Puține de spus despre ceea ce știu că fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu