Cu speranțele la maxim după vreo trei zile de citit până după miezul nopții cu patru ore, mă prezint la examen. Aveam un dor de somn din ăla grozav. Îmi trebuiau o pernă și un colț de pat și dormeam ca un bebeluș până la adânci bătrâneți.
Ajung în sala de axamen îmi deschid cartea de trei kile ca să îmi termin pentru prima oară ultimul capitol de citit. Nu apuc să citesc o frază că printre genele încuiate de somn se aud din distanța(de doi metri) primele subieste. Zvârl cartea în ghiozdan scot două foi și scriu. Unu și DOI și TREEI. Doar trei subiecte?
O să fie simplu!
Ia să văd ce avem...
Unu și Doi ȘI TREI?
DE CE NU ȘTIU NIMIC!?
Mă aștemtam la ceva greu, dar ceva greu din ce știu!
Agonia recitirii mega-cursului mă cuprindea tiptil.
Cu un calm al unui fluture în zbor mă las pe spate mă pun picior peste picior și închid ochii ușori si plini de oboseală.
După cateva minute ca prin vis aud în șoapte dulci o intrebare...
Știi ceva?
Nuuu...
Nici eu.
Binee...
Cică la trei... la trei e Luminânda!
(mă trezesc ca dintr-un coșmar și întreb)
Da?! Și mai ce?
Cica e ceva din rusă.
Binee, rusă și mai cum?
Nu prin să aud continuarea că gentil tânarul supraveghetor mă invită în altă bancă.
Pentru precauție după câteva minute îmi invită și colegii din imediata apropiere să se mute în bănci atent selectate ca la șah, că poate Doamne ferește! Știu prea multe și dau la alții.
Examenul a trecut, am scris tot ce știam și am plecat acasă spre mult meritatul somn din pat.
Care mă zice lu mama il interzic de pe blog.
RăspundețiȘtergere