Pe drumul laptelui strigăm frenetic în pași de dans haotic balaba oalei și a vinului. Umblăm bezmetici sfidând târziul întunecat răcnind ca în pustiu. Comicul jenant al cântecului devenise un imn de libertate asumată la extrem de niște mici rebeli. Teribilismul sincer dovedea în premieră că o dată cu descendența din aceeși parinți conștientizam un sacrificiu protectiv fratern. Instinctual primeam o încredere în sine de dublu la pătrat. Petrecerea noatră se prăvălea pe trotuar la vale în zarva copiilor naivi posedați de gălăgia propriei distracții. Eram mici și mari în același timp, nepăsarea momentului ne oferea o liniște fără griji. Scăpati de sub dictatura maternă vechiul vers devenea mai nou și mai vesel cu fiecare intonare stridentă.
Copii stupizi... Strivind în noapte nesiguranța ermetică a penumberelor.
Ps. Amintiri din micime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu