No name, no number.
Anonim, mă numesc.
Dați-mi voie să mă prezint sunt: Nimeni.
Imaginează-ți că aceasta este postarea perfectă și o citești la momentul potrivit în fața monitorului potrivit.
Puțin spus: "postarea".
Acesta este cel mai perfect text.
Cel mai bun sfat.
Cea mai folositoare știre.
Cea mai bună glumă.
"Postarea" nu este scrisă în trecut și nu vorbește despre trecut sau din amintiri.
Acest sfat nu îți prezice viitorul și nu are efect în timp.
Acest text nu este din viitor, nu se petrece în trecut iar momentul când este scris nu e un prezent.
În momentul acesta în care citești aceste cuvinte are loc o breșă în timp pentru a-ți crea oportunitatea iluziei de prezent constant în trecere.
Ei bine în acest moment timpul nu trece, nu vine, ba mai mult nici măcar nu stă pe loc.
Acesta este momentul în care realizezi că cineva te-a furat de timp și te cauți prin buzunarele goale.
Te gândesti la ceva?
Gândurile tale nu sunt scrise aici.
Sunt scrise undeva ascuns și citite pe întuneric de conștiința mereu în straja de vege. Pentru că acum nu gândești în imagini și nici în fapte ci în gânduri.
Da!
Acum realizezi că totul se întoarce pe dos. Citești ceva ce descrie "..." care trece și se petrece în timpul perfect.
Totul este ascuns, iluzia prezentului nu există pentru că am post-descris viitorul, am pre-compus trecutul și prezentul nu are loc.
În acest moment îți imaginezi amintindu-ți în timp ce închizi ochii că tu nu ești doar tu aici.
Te afli în centrul tuului și al eului tău în perfectă armonie.
Aici eul te las în liniște și pace.
Ps: Nu ești singur, dar regulile eiilor îți oferă singurătatea.
(a fost ora partu *noaptea)
Pps: ... = acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu