Când toate sunt pe dos se observă normalitatea. Poate în mintea omului și în afara ei se întâmplă la fel, poate că da poate că nu, numai unul știe. Mă feresc să descopăr cele sfinte pentru că nu mi le însușesc. Știu doar că în momente critice storc din mine fapte bune ca dintr-o cârpă plină de praf. Promit lucruri depline și le îndeplinesc pe jumătate, restul le las în voia conștiinței. Curiozitatea și răbdarea stau alături ca după-amiaza și roua, așa descopăr responsabilități într-o lume care o cunosc găsită în toiul nopții sau într-un timpu al sfințeniei. Uimit până la refuz de cele înale sau limitat până la nimic de cele fără conștiință alerg dezechilibrat spre un unic sfârșit, cu speranța privind în sus. Descopăr prin ce simt că vreau să duc o viață simplă și mă îndrept spre una ce din greu o duc la scop. Omul este om atât timp cât umanitatea îi este comunicată din conștiința vie. Prin reguli simple mă oblig la gânduri pozitive primite spre interior.
Azi am răbufnit din pașnica răbdare. Nimic nu stă liniștitor în revolta dinspre autocontrolul încarcerat în practici de schimbări a minții. Ultimul pas în loc spre viața veșnică mă duce dinspre ceea ce îmi dovedesc la ceea ce merită dobândit. Cu calm aștept schimbările din viitor pe lângă care trec. Îmi amân liniștea vieții în prezentul pe care mi-l descopăr ca al meu. Cu răbdarea din munca celeștilor ontologici ce îi martirizez încerc să mâ desprind de cuib prin zbor.
P.S. Printre raze de umbră spre izvorul luminii.
Complicandu-ne viata singuri ajungem cu greu la concluzia ca ea este asa de frumoasa si simpla daca am privi-o din alt unghi.Stim scopul vietii daca avem ragaz sa-L ascultam pe Dumnezeu atunci cand ni-l spune prin tot ceea ce traim si patim. Noi nu avem timp sau nu ne facem pentru cele adevarate ale existentei noastre si dam timpul pe nimicuri pentru ca suntem niste administratori neinstruiti in ceea ce priveste scena si vremea vietii.Tot Dumnezeu intervine sub forma constiintei,dar fara sa ne oblige la ceea ce ar trebui savarsit pentru binele universului.Bineinteles ca noi ne zbatem de multe ori ca pestele pe uscat in dreapta si in stanga,dar e mai buna zbaterea decat statul degeaba.Ei, mai ramane si farama aceea de speranta,ca altfel ar fi in zadar toata lupta noastra.
RăspundețiȘtergereM-am dat seama ca sunt mai multe feluri de speranță cea care te susține pe drum și cea care te așteaptă ca luminită în capătul tunelului.
RăspundețiȘtergere