Șoaptă amorțind prin iarna primăvăratică evaporată din ultima căldură a sufletului vag prin abul întunecat ca un strigăt, din fularul în țurțuri scrâșnesc un un moto de război: "ți-ajunge, mai vreau și căldură!" Din gânduri neterminate din colțul sumbru al minții izgonesc în umbra metanoiei tăcerea morbidă a ultimelor motive de a sta în genunchii rușinii. Neizgonit în sufletul liniștii mărturisite car în spate pietrele de moară în avalul vieții ce îmi cerne visele aruncate în vântul și apa tulbure.
Printre gânduri negre ce mă inundă când tac mă oglindec în necunoștința aproapelui ce îmi oferă sinceritatea primei reacții înainte de a răspunde pe lângă vorbele de fațadă. În deznodământ acumulez tot ce îmi pot însuși ca al meu și decid să mulțumesc gândurilor împărtășite prin cuvintele oferite ca sfaturi. Descopăr indirect că în jurnal am voie să gândesc ceea ce nu am voie, în caietul de idei am voie să scriu ceea nu poate fi citit persoană catre persoană și în testament descriu ultimile dorințe de după moarte pentru a-mi extinde controlul asupra existenței fără a deține controlul realității.
Din vorbe nespuse și gesturi nescrise post-descriu structuri de om pus la locul lui pe raza ariei mele de interes decriptiv. Descopăr oameni ce se descoperă după ce cred în motivul de ași lăsa amprenta în nisipul trecător prin iluziile oglinzilor ce-și construiesc imaginea înaintea ochiului alb. Privat de rândul aglomerat în țarcul imaginar, în care vei fi primul după mulți, observi publicitar simpla iluzie a gândului rămas doar ca o undă-n munții altor ganduri ce rămân ca prafu-n vânt. Obligat să înțeleg omul ce îmi spune ce gândesc devin indiferent față de cei ce sunt vrăjiti, supuși iluziei și înteleg ce au găndit când tot ce au crezut că știu, e mult mai mult decât ceea ce cred că a rămas în timp, și crezi ca te-a uimit cu un mai mult, poate un gând.
P.S. Filosoful vieții catre filosoful importantului gând efemer:
-Ce te-a schimbat viața!
-Să-ți dau un ban să mai trăiești și tu!
De obicei in post ne asalteaza gandurile mai tare decat de obicei,dar cele negative adesea ne circula prin minte mai repede decat secunda pe ceas si sunt ca niste avioane ce decoleaza si aterizeaza din aeroportul mintisoarei noastre. Ea n-are de lucru daca nu-i dam noi de lucru in buna intelegere cu sufletelul nostru( nu ca cele doua entitati ar fi prietene,decat uneori). Sa nu mai dam frau liber gandurilor contradictorii si imaginatiei prea jucause, ci sa ne rugam pentru o schimbare reala a noastra in drumul spre fericire.P.S. Nu-mi place ingerasul ala care vine din intuneric si e tare pesimist.Poate explici de ce l-ai ales, ca totusi are un mesaj.
RăspundețiȘtergerein postarea asta si urmatoarea am fost extrem de negativist si m-am chinuit cu greu sa nu fiu asuprit de ganduri... am rezistat si dupa astea cateva zile au venit bucurii foarte mari
RăspundețiȘtergere