Așa ceva nu am mai văzut, piedici în viață sau pronii divine prin necaz mă împing pe calea ce pare a fericirii. Însălbăticit în proriile puteri ce mă leșină la pământ și de la pământ în șanț, drum ce duce la mormântul negru cu pași repezi. Ne vor ataca din tot împrejurul din dreptul în care nesiguranța ne stăpânește. Ei sunt cu noi până când își vor da seama că noi ca invitați în viață refuzăm neliniștea prin grabnica întoarcere la singurătatea din treime. Glasuri, din lumina ce o privesc cu ochii larg închiși îmi spun că lupta e în toi, dar răzoiul e cu mine însumi, un eu mai mult sau mai puțin puternic. Și totuși, cum câștig, când eu doar cad și sper ca cei apropiați să scape din războiul în care lupt cu capul în pământ. Și totuși, întreg, ridic privirea în dreptul orizontului și văd pacea ilogicii încăierări ce s-a retras în inexistența îngrădită de abisul inconștient.
În necunoscuta prezență a unui aproape străin mergem pas la pas, un pic, fugind de voințe nepotrivite împărtășirii amicale. Secat pâna la refuz de puterile vremelniciei, vrednic sunt robirii robilor iertării. Supus drumurilor fericirii în care viața licărește la necazuri ca o lumanare în vânt, descopăr că ceea ce vreau este ceea ce nu simt. Deznodând rațional întâmplări ce se supun iraționalului îmi dau seama de logica cu care simplu trec peste greutățile timpurii.
P.S. Simple detalii ce-și reflectă umbra în mijlocul luminii.
Din lupta cu sinele, tu trebuie sa iesi biruitor ca semn al infrangerii orgoliului propriu si al mandriei. Nu-ti fa griji pentru ceilalti de aproape decat daca e o lupta comuna pentru ca de multe ori fiecare are propria lupta si nici unul nu are acces la razboiul celuilalt oricat de binevoitor ar parea,tot forta din exterior se cheama.Doar forta din interior il ajuta pe individ sa-si castige razboiul cu sine insusi. Daca incercam sa dam o mana de ajutor acolo unde nu ni se cere cu ardoare poate mai tare incurcam.P.S. Cand credem ca suntem mai slabi,atunci suntem mai puternici pentru ca indraznim sa cerem ajutorul Celui care ne-a creat si singurul care ne stie dedesubturile.El se bucura cel mai tare atunci cand Il chemam in razboi pentru ca el e mai pregatit decat noi la fiecare secunda de lupta.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru noua perspectivă asupra luptei fiecăruia în parte, medită meditat asupra ei, interesant e că atunci când suntem slabi ne dam singuri într-un balansuar în care puterea noastră și încrederea de sus sunt constant opuse doar dacă stăm echilibrati cele doua sunt asumate egal.
Ștergere