Prin retrospescivă critică devin îngrijorat că nu sunt înțeles, revelator primesc încredere cu ajutorul celor ce văd peste limitele imaginare. Mă vindec în dungi de eul inconștienței, deși ca un egoist incurabil caut motive să fiu unic și descopăr că nu sunt unicul care găndesc cum o fac doar eu și asta mă face să mă simt mai singur. Mi-aș râde în oglindă dar involuntar reactionez doar le ceea ce gândesc fără să știu ce vreau. Prefer să fiu privit de sus ca să cunosc cele ce vreau să le fur prin care descopăr cum pot redeveni iar eu, sau cel puțin de jos pentru a mă bucura de distanța cu care mă îndepărtez de banal în singurătăți plăcute. Mă scufund în sentimente simțite din jumătăți de înțelesuri și par a descoperi din ce în ce mai mult cel ce sunt când mă reîntorc din cel ce par a fi. Dezamăgit că nu simt mai mult și mă exprim doar ca mine mă las purtat prin ce pot simți diferit în bulgărele ce mi-l rostogolesc la vale și îl numesc viață. Ca într-un dialog în care sincopat aud ca un surd doar ce vorbesc folosind receptorul pe post de sursă de idei, torn agresiv logici prin care încerc să-mi descopăr punctul de vedere. Sunt un bun ascultător doar când tac respectuos, descoperind filtre umane prin care se strecoară suflete. Liniștea ce îmi blochează gandurile brutale lasă în lumina soarelui flutri ce-și zboară decorul spiritual. Ca într-o criză nu sunt multumit de ceea ce pot și mă întind dincolo de limitele native și mă trezesc la un concert cu intrare liberă la care particip din hol ascultând prin ușa întredeschisă o numarătoare de sentimente înșirate pe portativul firii umane.
P.S. În contradicții de adevăr descopăr truda de a ieși din fals.
Dar de ce sa te simti singur cand descoperi oameni care gandesc cum o faci doar tu?Chiar e un paradox asta, pentru ca din contra ar trebui sa te bucuri ca mai exista oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda.Fiecare om e unic in felul sau si nu trebuie sa demonstram ceva care deja exista,adica unicitatea si irepetabilitatea.Doar lucruri in comun avem toti pt ca traim intro societate unde avem posibilitati asemanatoare,dar actionam diferit pentru ca gandim totusi diferit.P.S. E cumva vorba de mine cand spui ca mai sunt si altii care gandesc ca tine? Stai linistit si bucura-te de asta.Eu una m-as bucura sa descopar oameni care imi impartasesc ideile. Sau sa ma ingrijoreze acest lucru pentru ca eu-l meu l-as vedea putin si-n altii?
RăspundețiȘtergereÎmi plac oamenii cu care pot gandi pe aceeași undă doar ca ma întristează că nu sunt șingurul rătăcit haotic prin sentimente și ganduri de care vreau să scap prin a le gasi înțelesul în scris
RăspundețiȘtergere