Copacule! Ți-a spulberat vântul ultima strajă, și e abia primăvară. Ai învațat să îți depășeștii limitele dincolo de capacitățile voinței umane. Barierele ce te fac mai puternic decât cel ce traversează drumuri de relaxare prin intersecția luminată verde, mi-s încă puțin descrise. Conturez impulsuri ce îmi oferă șansa sincerității tempotare. Demn și pricăjit îmi aleg teatrala față atonată alături de caracterului ce stârnește comicul impersonal. Răbdarea în timpul și spațiul fără volum din centrul mulțimii impersonale creează ambient neguros celor ce-și comunică personalitate prin ideea unei sincerității petrecute spațiul limitat al tăcerii.
Lupt în gol cu zicale închise precum: "a nu știi" și "trebuie" determinat spre a-mi asuma neștiința și lipsurile bandajate cu idei trecătoare. Mult prea odihnit și relaxat la maxim descopăr lenea pură prin plimbări agale dintr-o parte în alta a fașei prea mici și încânlite.
Dovada trecutului ce mult a biruit gerul troienelor, cade cu reculegere la adierea vântului fioros al regenerării. Din vărful plopului a vegeat ca o stea sfidând prăvălirea vieții în pietrificarea pură a albelor cristale ce au căzut peste natura ce mocnea retrasă în cochilia originii ciclice. Morbida tăcere din viața ce a vrut să înfrunte spiritul efemer al verdelui veșnic actualizat în timpul nemilos pândeste așteptarea. Ca pedepsă și-a tăit moartea cu toată suflarea în irespirabila iarnă spre întâmpinarea noilor veniți în vrednica de trăit viață. Ca un sunet de toacă lovită de bulgări mari din fulgi purtati de viscol prin ecouri albe pierdute surd în vânt își cânta vremelnica suferință vestitoare a căldurii ce îmbrațișează matern bobocii florilor cu farmecul speranțelor.
P.S. O frunză în prima creagă din cer a copacului.
Doar primavara isi lasa in drum cojoacele copacii si se pregatesc de o noua viata alaturi de florile care se trezesc din amorteala bucurand privirea trecatorilor prin gradinile unde mai e liniste vie si parfum autentic.In vara-tomnatica si toamna-tarzie ar trebui sa ne bucuram de fructele parfumate calculand dupa logica umana pura. Daca fructele nu vor exista din varii motive,sa ne multumim cu pomii care inca mai exista. P.S.Cravata e semn de prea multa rigiditate si nu sade bine la gatul oamenilor sinceri. Na-i ce te face de fular cand e chiar frig si e un accesoriu necesar.
RăspundețiȘtergereOff dar vreau să port cravată ca să îmi reamintesc ca trebuie să ma port serios in unele situații
RăspundețiȘtergere-- titlul original suna cam asa...ma scutur de praf îmi așez cravata si mă indrept spre a redeveni eu.
(cu ocazia mesajelor tale am avut oportunitatea să recorectez unele greseli de punctuație si exprimare multumesc frumos pentru idei si oportinitatea de redescoperi idei in continua descoperire)