Fise de lectura VIII

 48 de drumuri bătătorite

 patimile omoară trupul și pun omul in o lipsa de viața sau o nesimțire încât nu mai are lumina din ochi sau pofta de viața iar lupta cu aceste forme firești ale despărțiri de viața devine una foarte grea fără un ajutor extern fără smulgerea din mediu si din toate formele care pune in mișcare mintea si trupul spre acele patimi devine o lupta pentru supraviețuire iar activitatea patimilor in perioade de dezvoltare si trecere de la o vârsta la alta poate dezvolta deficiente de adaptare si auto excluderi din medii profesionale sau familiale a spus cineva ca este ca cineva care este mort de viu ca cineva care se tine pe sine in loc dar ii țin si pe cei din jur menținându le atenția spre nevoie de a trece la ceva ce pare a merge înainte problema este ca acești oameni pot fi eliberați din acest cerc vicios prin facilitate indirecta a unui mediu propice ieșiri din acel viciu intervenția directa fiind o mai mare îndurerare si încordare in capcana din care pare imposibil de ieșit dar facilitarea uneltelor si nădejdii ieșiri din spațiul si timpul acela in care toate par a fi pierdute pana la sfârșit dar învierea este singura nădejde pentru o șansa de a reveni la normal martiriul pentru aceasta viața este poarta prin care sufletul si trupul are nevoie sa treacă pentru a lasă morții cele ale morții si pentru a primi viața dătătoare de viață înapoi 

Trecând peste drumul înfundat al patimilor  in care te împotmolești fără scăpare iar ceilalți te ocolesc pentru a nu fi Trași ca printr un vârtej al unei pâlnii din lupta pe care o duc cu supraviețuirea in aceasta viața mai mult sau mai puțin cu sau fără Dumnezeu problema e ca drumul către Dumnezeu in aceasta viața e ca un urcuș iar Dumnezeu e funia cu care te tragi in sus ca sa te ajuți de ea el e aerul care te ajuta sa ai putere el e cărarea si treptele care te ajuta sa ajungi la el el e obiectivul la care trebuie sa ajungi el e ghidul care sta cu tine ca un prieten si merge înaintea ta ca sa nu te rătăcești si sa te apere de cădere sau de alte rele el e curajul care îți da speranța si puterea voinței ca sa ajungi in vârf el e vârful muntelui si el e toată priveliștea pe care o poți privi din vârful muntelui el e lumina pentru a vedea singura cărare care duce in adevăratul si cel mai înalt vârf mergând pe acea cale nu vei greși nu pentru ca este singura cu pentru experiența uimitoare pe care o ai urcându-te alegerile fiind statul pe loc sau mersul la vale unicitatea caii de urma-i fiin si concretul la care ești expus pentru ca cea mai buna cale este cea pe care ești si nu vei rătăci pentru ca toți au același obiectiv învierea una cea care a călcat nu moarte una cea prin care toți trecem de aceea alegerea multipla are însingurării răspuns adevărat celelalte fiind experiențe ale aceatei vieți dar care toate duc tot intr un singur sens Pre vârful de unde vezi tot

Acum sa mergem pe firul logic al unei fapte bune pentru ca rareori in viața când Reușești sa faci o fapta buna pentru care nici Dumnezeu nu a participat pentru a o predispune in calea ta este posibil ca roadele folosului acelei fapte sa aibă așa mare efect încât dobânda obținută din o fapta buna care nici nu avea rost sa își aibă locul in mediul tău înconjurator pentru ca toate își au rostul lor dar când pe lângă rostul lor se mai Adaugă o fapta buna atunci acea fapta buna rămâne ca o roadă care creste iar când se coace folosul celor din jur poate ajunge înapoi la tine spre exemplu un rucsac care a facilitat o excursie unui coleg care nici nu avea un plan de excursie in acea excursie își face un prieten care la un moment dat va facilita prietenului tău un loc de cazare pe care peste ani îl va oferi ca o circumstanța a evenimentelor iar prietenul din excursie împrietenit cu prietenul tău va deveni cel mai bun prieten al tău totul pentru o fapta buna nenecesare dar care a facilitat un val de evenimente atât de mare care te a luat si pe tine cu el doar fiind in zona valului de acțiune acesta plecând de la tine 

P.s. Hai sa vedem care este Semnificația pelerinajului si a sfinților care si au lăsat trupurile sfințite pentru noi oamenii de rând ca sa vedem ca oamenii sfinți fac lucruri pe acest pământ care dăinuiesc cu sute de ani după plecarea din aceasta viața o garanție ca viața lor a meritat sa fie dăruită unui Dumnezeu viu iar garanția vieții de apoi ca veșnica fiind garantata si ne trupul care nu a urmat sufletului calea spre Dumnezeu dar care participând la activitatea intensa cu care s a lucrat pentru trăirea in Dumnezeu a uitat sa urmeze acestei vieți si s a alipit sufletului si voinței acestuia de a trai in Dumnezeu.