Fise de lectura xvi

 48 de stări spirituale

Starea atașamentului emoțional in așteptare sau dorul este o stare activa a unei stări de suspans in așteptare care poate deveni o stare continua de spori care persista si după împlinirea dorului car care poate crea stări de deruta in momentul in care nu sunt echivalente dorul cu bucuria întâlnirii si cu bucuria prezentei necesitatea emoțională a unui Lipa neîmplinit devenind o stare emoțională care Creează dependentă sevrajul din urma împlinirii dorului creând disfuncțiilor ale legăturilor care au adus la apariția dorului starea de melancolie in iubire fiin o iubire pe care o simți dar nu o mărturisești drept si creezi o stare de agitație pentru a activa dorul din urma plecării aceasta nefiind o necesitate ci o urmare a unui conflict 

 Problema rebeliunii interne ale unui cuplu apar când necesitatea maturizării independenței emoționale si dezvoltarea abilitaților sociale apar sincronizate doar ca emoțiile conjugale duc la individualizarea in cuplu in stadiul de adaptare si sincronizare a radarelor si iluziei variantelor alternative  iar nevoia de socializare conjuncturală de dezvoltare si extindere a zonei de acces in societate este una continua si sănătoasă doar după ce confortul si încredere stabilității cuplului ajunge la o siguranța de confort obținută aperceptiv si complet inaccesibil facturilor deziluziilor externe

In relația dialogului spiritual factorii aperceptivi si necunoscuți se întrepătrund dar de cele ori rămân in afara certitudinilor religioase se pare ca afiliere la un set de norme religioase lucru pe care îl reprezintă biserica prin convenita cunoștințelor generale pe care le expune in mod concret prin cei care le au practicat in mod real si nu prin persoane fictive fără o relație perceptiv umană asupra acestora cum ar fi cunoașterea tatălui prin fiul cunoașterea îngerului drept mesager direct al unei convenții divine prin care se comunica un răspuns sau o voie divina singurele voinței divine impuse fără cerere directa ci prin concluzia unei nevoi a fost propunerea către fecioara de a deveni mama către popor de a fi eliberat si a Mântuirii prin Înviere si cruce toate fiind niște cecesitati intrinseci umanității facilitate de entitatea divina cum ar di concretizarea poporului intr un spațiu consacrat si trecere prin pustiul inițiatic prin care s a dezvoltat norma legală de administrare a poporului sub o entitate teocratica apoi trecerea jurisdicției asupra regilor si a prorociile apoi concretizarea cultului si a spațiului religios apoi revenita la teocratia prin democrația votului  individual de afiliere la cultul in fruntea căruia sta întâi statatorul. 

P.s. Relația individuala si interna cu Dumnezeu este conturata si adusă in spațiul real prin manifestarea in comun unde toate nelămuririle interne sunt concretizate mai mult sau mai puțin conform așteptărilor in spațiul eclezial