Ce tot stai la coada păcatelor pe scara raiului. Rupe rândurile patimilor și împinge-te cu forţă în față, nu vezi cum se îngrămadesc babele din titan la mântuire, bagă-te și tu pentru că ești "Încă tânăr Doamne, tânăr!".
Să îl lăsam pe Caragiale să se zvârcolească în mormânt liniștit și să ne ocupăm de problemele noastre.
Eu la vârsta memorabilă ce mi-o impun: ba prea tânăr, ba prea bătrân, accept sfaturi ce-mi susţin nebuniile Cei ce îmi dau sfaturi de genul: "trebuie să te schimbi! Că mă faci de ruşine" sau "maturizează-te că viaţa e grea" ori "nu poţi lua decizii aşa pripite fii mai atent" aceste sfaturi prieteneşti le consider duşmănoase poate au un scop sincer, constructiv la suprafață sunt distructive oprindu-mi tiptila intro-evoluţie. Am decis în ultimele zile să îmi pun inima să bată simţind cu mai puţina ignoranţă, frică sau discreţie. Mi-am îmbibat mintea ce se află în constant război cu pufoşenia inimii şi am descoperit că raţiunea devine un difuz organizat în constantă evaporare ce dansează în paşi de tic-tac fără un scop concret de a participa în timp. Şi mi-am zis: "cred că esti destul de rezistent la frig să ai răbdarea să rezişti ruşinii de a fi mai mult decât normal". Şi sunt plecat să îmi asum acel onor cu mult tupeu lângă bun simţ să fiu acel ce-am fost acum, acel mai mult decât nebun în nici un caz un trecător.
P.S. Toţi cred că sfinxul e o pasăre, eu cred că e o fată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu