sâmbătă, 9 februarie 2013

Armonie asimetrică.

Stavila fictivă, 48 reprovoacă involuntar mintea.

 Sporesc pripit în ceea ce fac din obijnuință dar dezamăgesc prin fantasme ce ripostează de sub preș. Când trec cu ignoranță peste piedicile periculoase din asfaltul neted urc spre terenul stâncos al îndoielilor. Aici grijulii se acund în față, arât de în față încât conștiința preaprobă experiența practicii transcrisă în teorie. O scurtătură mă trece la nivelul următor dar imaturitatea dobândită mă inchide în camera cu tavan sferic și stau pe podea în coltul în care mintea îmi sedimentează subânțelesurile capcanelor nedeșărtate de momeală. Prin decizii aleatorii mă supun unei organizări tiranice.
 Maturizarea mă forțează să scriu citeț peste gropile lăsate în foaie de radiera cu nisip. Involuntar greșesc cu o încăpațânarea ce nu răspunde la antidotul idioritmic. Cu ferocitate subtilă îmi jalonez voința cu sfaturi ce mă ghidează în sens opus. Paralel cu destinația mi se șoptește insistent că mă aflu pe reconfigurarea traseului. Aflându-mă pe drumul cel bun rup monotonia și virez brusc în necunoscut de dragul redescoperirii. Pașii sincopați îmi pierd ritmul vieții. Mă retrag împins în afara ringului de plantat vise inutile. Planurile de rezervă îmi sunt cărări luminate orbitor de golul din capăt. Strivesc vise călcând în gol pe scări ce mă pregătesc sa nu le mai alerg. Caut muze pe pereți zburători descopăr patimi nesfințite ce-mi intunecă scopul simplu.
Caut strivit în gol de dorinție scandalizate în infern fară dept de a trece prin poarta railui. Interzis sensului meu de mers înainte, la dreapta, doar scopul credinței mă scapă de golul de a nu avea ce face. Primesc alegeri de neales obijnuindu-mă cu ideea că sunt slab de influețat.

P.S. Cu tupeu mușamalizat regret pașii inapoi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu