Oameni sfinți nu alta domnule te pui cu Dumnezeu? Copii de asceți, nepoți de monahi, cu mic cu mare toți studenții și elevii sunt în vârf de munte să petreacă mai aproape de înălțimile mântuirii. Cu ascultări de mic și mare la egal, petrecem cu oamenii pustiei în plina și minunata natură. Bătrânii ăștia milenari povestesc parcă dintr-o carte a vieții lor care se numeste unanim "Chemat de Dumnezeu" de Adam Cel Nou. File de pateric proaspăt transcrise se citesc pe mândrele fețe de oameni smeriți. Toți purtăm greaua tunică de piele din in brodat a strămoșilor pelerini prin aceste sfinte locuri muncite de truda rugăciunii din inimă. Un om putred pur nu se smintește, cu toate că poartă toate necurățiile de pe pământ în spinarea-i cocoșată, la vederea felului în care acești oameni de dinainte stau în jurul mesii în portul lor ce sună ca ecoul adâncilor prăpăstii din rai. Răspuns întrebărilor ce îți pun viața în cumpănă găsești în vorbele izvorâte din duh care îti bandajează sufletul cu sfaturi care îți pavează drumul plin de gropi. Păcatele cele păcătoase se evaporă ca tămâia înaintea mijlocitorului iscoditor de gânduri. Arborii genealogici se destramă în picături de roua ce cad bufnind a doină loviți brutal de primele raze albe de soare din scurta zi a iernii. Cântecul ce nu încape în plamâni rascolesc în suflet vibrații de trăire ce recrează tradiții vechi, apuse în copii. Aici de te sminteste ochiul tău cu puritate, ușile minții se deschid și cântă în cor cu îngerii de trei ori marire Celui din înălțimea spre care privești la orizont.
P.S. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu