Ca un copil fricos mă refugiez în îmbrățișări călduroase. Caut victime cărora să le reamintesc bucuria de a fi copil. Riscul meseriei de a fi copil este să îți uți identitatea de om matur. Naivitatea patologică ce odinioară lumina ipocrizia maturității te transformă în om incomplet. Deși copii aduc rezolvări tuturor problemelor mature ei fac acest lucrul dintr-o juvenilă maturitate iar dacă un om în toată firea devine un matur juvenil seriozitatea lui va fi întâmpinată de lipsă de credibilitaate.
Când eram copil îmi doream sa fiu un om mare care se plimbă indiferent și fără griji pe strazi umbrite răcoros și verde. Acum cu așteptarea copilului săvârșită, plimbările le am la fiecare pas dar am omis un mic detaliu... Acel copil neîmblânzit de regulile maturilor, ce vroia să dovedească în timpul acestor plimbări? Această enigmă mă obligă să mă imaturizez pentru a redefini bucuria de a fi matur. Din altă perspectivă poate că sunt un laș ce nu are încredere de oferit cu seriozitate și mă ascunt sub simplitatea celor demni de drăgălășenie. Băi acuma vreau și io oleacă să gândesc două secunde serios ca un om în toată firea dar nici eu nu mă iau în serios și mă cobor ca be obicei cu capul în norii uimitoarei imaginații.
Continuare... (a doua zi)
Aș fi un sadic dacă pun alte pietre pe greutățile Pământului, de aceea prefer să fiu copilul din mijlocul oamenilor cu sufletul greoi. Voi continua să fiu acel cineva ce în numele Ologiei ca un copil nebun în loc de salut și la revedere refuzând strângerea de mână a noroc ofer o îmbrâțișare ca de la suflet la suflet. Voi fi acel mic ce dă marelui siguranța.
P.S. De unde capeți forța căldurii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu