Sidequest 17

 48 de gânduri naive dar serioase

Poate ca frica mea de a mărturisi in scop pedagogic niște gânduri se cauzează naivității  pe care o iau din gol aproape cu aproape din lacune si minime cunoștințe 

Având in vedere ca Mântuitorul spune ca privind la un bun străin ce nu ți se cuvine si nu îți aparține si nu îl ai in sine sau nu îl conștientizezi devine pricina a păcatului obiectul nefiind unul dorindu-l in inima ta deja ai păcătuit ducând fapta pana la capăt intr-o oglinda de posibilități intervenția asupra căderii care se afla in proces de activitate poate întâmpina o rezistența împotriva unei activități in proces astfel pana la epuizarea sau stingerea acestei impulsionați întreruperea cere un act de voința si întrerupere a unei activități de aceea păcatul este lucrător activ si pana omul nu își epuizează energia investita pentru a conștientiza ca se afla in liberă cădere nu poate cere ajutorul întreruperii acestei stări de inconstienta si dezechilibrare de pa calea naturală a vieții Pre legiferate spre un sens creator nu distrugător sau întrerupător al sensului creator al vieții ce îl are ascendent in sens normal către Dumnezeu si nu îndepărtându-ne se de el 

Astfel putem pune punctele pe fiecare fapt biblic drept circumstanțe una din alta astfel deducem mai pe lângă mai pe calea adevărului următoarele Dumnezeu a creat lumea prin cuvântul care a devenit activitate faptică existențiala cu proveniența divina dar concentrice lui si îndreptare conturate dinspre înspre in si in jurul lui Dumnezeu vedem ca toate zilele au foat bune si totul decurge normal încât si dumnezeul activ treimic își poate odihni puterea creatoare atenționată asupra creatiei pentru ca aceasta a intrat intr o stare circumstanțială prin care își perpetuează propria existența datorită legilor divine implementate in aceasta apoi vedem ca omul are o stare mai apropiate de independența pentru a se manifesta lucrător in creație precum grija divina astfel când Dumnezeu se odihnea si își lua privirea de pe creație omul asigura continuitatea prezentei si grijei divine in natura ba chiar a primit autoritate si statut deasupra acesteia in scop conținător al sortii orânduirle așa cum Dumnezeu le a lăsat sa se orânduiala dar ca sa nu iasă din sfera proprie de lucru omul a fost pus ca stabilizator al echilibrului si continuator al gesturilor de grija divina

Astfel îngerii care vedeau aceasta activitate si aveau un ochi  la Dumnezeu întotdeauna dar priveau si la odihna sa către existența a decis sa întoarcă spatele Dumnezeului si sa fie dumnezeul fără autoritate când Dumnezeu pare a se odihni când de fapt toate erau bune foarte așa cum au fost create spre a fi vii acum intra in scena un înger care a decăzut in sinea sa dar care încă nu a căzut izgonit din aureola divina urmând ca următoarea sa acțiune sa autentifice faptic gândul sau l a ispitit pe om sa nu lucreze fapta ascultării si sa caute sa privească așa cum privește el pe Dumnezeu lucru care omului ii lipsea pentru ca el nu îl peiveanpe Dumnezeu cu îl trăia in sinea sa prin suflarea de viața primită adică proximitatea cuvântului cu care a creat lumea lui Dumnezeu in sinea sa si mâncând din acel fruct sa devină obiectiv îngerul asupra lui Dumnezeu adică o combinație incompatibila a doua gesturi trăirea in sine a lui dumnezeu si privirea lui dumnezeu in afara sa lucru pe care potrivnicul încerca sânul experimenteze in omînrădăcinarea acestui gând având origine Angelica si înfăptuită in creație toate au urmat circumstanțial după ce otrava a început sa lucreze in natura in mod neașteptat omul neputând muri pentru ca avea suflarea de Dumnezeu in el dar intrând in incompatibilitate cu Dumnezeu pentru ca nu mai acționa confor voii divine orice fapta având consecințe permanente si ireversibile in om si pentru a stopa otrava morții din om a fost însărcinat cu o stare preliminara a vieții având responsabilitatea de a păstra o rana cauterizare in ființa sa moartea asumându si o Dumnezeu in firea omului mai târziu dar înainte sa îl izgoneasca pe om a avut o mică discuție cu inițiatorul potrivnicii care si a primit căderea veșnica in momentul verdictului primit de oameni dar judecata si executarea potrivnicului a premiera dialogului uman cu Dumnezeu simțind ca oamenii au căzut când l a văzut pe potrivnic ca zburda slobod prin rai o fi căderea lor din cer concomitenta cu căderea oamenilor din rai ? Dacă da sau nu o putem pune drept consecință  prin inițiere si participare la ispitită fiecare primind rasplata prin nerecunoașterea fapte cu care au dorit sa isi însușească foloase cecuvenite neavând tăria sa renunțe la cădere si dorinta de a reveni la starea inițială si a luat un cur logic al faptelor dar mincinos nerecunoscându-i ca faplele lor i a adus intr o stare decăzută si nu orânduiala care a pus o dumnezeu in lume adică îngerul care avea rol de purtător de grija femeia purtătoarea voinței iar bărbatul purtătoar al acțiunii ce rezulta prin manifestarea unei puteri concomitenta dozajului voinței care ii acuza de asumarea intrinseca a neascultării nici unul nedorind sa smulgă răul din sinea sa pe care îl vedeau si care după un timp de persistenta devine insuportabil si chiar dorești sa te descotorosește de el varianta primind o mai târziu dar care probabil si din orbirea noului păcat nu o puteau mărturisi izgonirea fiind un proces penitential prin care omul își antrena voința pentru recunoașterea păcatului dar si a neputinței egoiste de a si asuma păcatul si de a cere ajutor pentru iertare ștergerea si izbăvire starea de prezenta a păcatului in om creând o privire generală si statistica a plenitudinii căderii si lipsa scăpării din aces necaz continuu starea de păcat fiind o continua neputința de scăpare din proximitatea si consecințele nenaturale de decurg din el 

Astfel putem certificata întâi invidia potrivnicului apoi ura ca si din cauza omului a căzut după ce l a împins si s fost judecat si si a primit sentința  faptul ca a dorit in inima lui ce a văzut in libertatea omului lsi nu putea fi dar si ca l a împins intr o capcana ce doar el înțelegea ca e falsa fiind conștient de neputința de a fi Dumnezeu al sau dar si ca a creat in inima omului o dorinta nenaturala astfel creând si activitatea prin care îl auto inrobea pe om. Este posibil ca ideea de a fi Dumnezeu sa o fi primit-o privind la om Dorin in inima sa acel lucru apoi căderea a început urmând circumstanțele ai ocaziile pe care le avea la dispoziție înfiriparea in om a perspectivei lui din inima sa cu care privea omul creând o cale potrivnică ritmului vieții plecând ce la ultima si cea mai rafinata creație divina din cele mai finite produse adică o coasta de sub proximitatea inimii bărbatului cu care simte si acționează in voința sa femeia fiind ca inima cu cât e mai dornica cu atât e mai puternica dar tor inima rămâne chiar dacă dorește bărbatului toată puterea posibila. A stârnit in firea sensibilă dorinta de a oferi bărbatului ei o putere mai mare conștientă de incompatibilitatea cu aceasta putere iar bărbatul cunoscând dorinta inimii a urmat cu voia pornirilor si a executat ritualic trecerea de la ascultare la neascultare prin mușcarea unui întreg întregul fiind ideea divina iar mușcătura dorinta de a-și însuși din deplinătatea acesteia urmând deasemenea contra ritualic in sens invers sau auto însușit gestul prin care Dumnezeu deja suflase din sine suflarea de viața deci omul si a dorit ceea ce deja avea dar privindu si auto disciplina creat o neconcordanta a voii cu prima varianta reala a harului si a văzut ca harul ce îl avea era adevarata viața izgonind viața din sine printr-un gest carea avea consecințe inconștiente dar conforme cu acțiunea sa a descoperit ce exista in afara harului adică moartea poate ca si potrivnicul a rămas surprins dar poate si un pic a ignorat starea intrinseca a omului de după ce urma sa se întâmple o data cu auto constientizarea goliciunii de Dumnezeu încercând sa fie Dumnezeu a primit ce si a dorit dar din cauza ca in afara de dumnezeul adevărat nu exista si nu poate exista un alt Dumnezeu oricât ar încerca potrivinul sa încerce cu atât se lipsește mai mult de Dumnezeu si se adâncește in disperarea ca nu reușește sa fie apoi in ura si disprețul pe care îl dobândește din cauza lipsei înconjurătoare a iubirii e ca o fire întoarsă pe doa in loc sa creeze natural in sensul iubirii îndepărtarea distruge si tragerile de inima reacționează in sensul îndreptării voii

P s mai sunt detalii de rafinat dar cam așa pare o idee aproape de final