XLVIII

 48 de cugetări

Se pare ca atunci când eram pastor eu eram comandant si oile soldații mei eu comandam si ele mergeau după mine pentru ca știau ca le duc unde era iarba mai verde

Dar postul era ca eu aveam treaba si nu aveam vreme

Sa mănânc ci din când in când mai opream la un izvor sam mai luam un colț de brânza cu sare si puțin lapte si mai mult nu îmi trebuia dar astăzi se pare ca tot in aceeași stana stau închis si îmi cunosc doar gândurile mele si restul conduc acolo unde e nevoie de rânduiala si ascult sau nu alte sfaturi dar înainte de vreme așa cum văd si acum eu eram in neștiința din cauza neacceptați mele apartenentei la acest mediu dar după ce m am lăsat robot si am dedicat timpul vântului si frigului scăpare nu am si slujesc cu inima luminii au timpul vremelniciei si parca rezistența si saturația si împotrivirea la frig nu ma mai deranjează problema e ca nici răul nu te vrea liber ci te vrea robot si ascultător de aceea îți zice ca nu poți ca ești prea liber si te cobori robiei si slujești ei 

In alta ordine se para ca gândirea este si ea o trăire si in prezenta ei parca si tu te molipsești de gândire așa cum ascultând muzica parca si muzica o simți chiar dacă inima si vocea nu sunt cele care vibrează in cântec apoi vezi un om si parca înțelegi ve este si ce urmează sa fie pentru ca ești familiar cu ce a fost si ce a devenit si mai apoi sunt si lucruri care se inteleg firesc precum copii care cresc doar in burta femeilor căsătorite care după ce au terminat căsătoria dacă si au iubit bărbații au primit darul copiilor in pântece de unde se nasc băieți sau fete 

Apoi parca si femeia este mai sensibilă si sensibilitatea ei stârnești in bărbat o trăire compatibila cu avea sensibilitate de aceea șotiile pot vorbi lucruri duhovnicesti fără alte aluzii doar cu bărbatul lor care este omul la aluzii sentimentale din cauza familiaritatii care i a imunizat la trăiri sentimentale

P s ca sa gândești printre rânduri când scrisul e mare e mai ușor decât atunci când scrisul e mic