XLVII

 48 de gânduri ascunse 

Dacă încercând sa auto descoperi in cineva o învățătura povestindu i despre cele pe care le Cunoști si ți au folosit si descoperi o taina activa a acestor orânduieli încercând sa ți o asumi ascunzi taina descoperirii celor adevărate in cel pe care dorești sa ii împărtășești o stare se pare ca acea familiaritate a gândurilor nu era a ta ci ți s a îngăduit a o avea pentru a o administra conform cunoștințelor tale in procesul de predare deci nu sunt doar a le tale ca sa te folosești de ele ci cu cât le împărtășești cu atât îți maturizezi starea pe cât celui care ii povestești empatizează cu starea ta auto pedagogica cu care ai fost abilitat in scop educaționale egoizant cunoștințele intri in eclipsa necunoștință pentru ca unele cunoștințe au stare activa doar Comunicate

Ajungem si la starea de lipsire a aproapelui de o proprietate ce nu se cuvine dacă tu nu ai un drept si el nu îl are si nu are voie sa ți l dea atunci intri intr o stare de autonomie asupra stărilor tale auto acuzatoare dacă îți însușești un drept necomun  îl ai pe conștiința si chiar îl acuzi de lipsuri pe care le are din cauza ta si devii mai atent la lipsurile lui intrând in activitate o activitate inconstienta a conștiinței intrigând asupra faptului ca aproapele este iresponsabil cu bunurile sale 

Acum ca suntem la acest subiect oare când a căzut potrivnicii înainte de căderea omului sau după ispitită lui era conștient de groapa in care îl va împinge sau libertatea de independența a omului l a împins pe potrivnică la dorinta unei autonomii sau chiar o stăpânire ca zeu asupra omului răul a fost preexistent zilelor creatiei sau a creatiei omului ? Pentru ca toate au fost Ok pana la sfârșitul zilelor fiecare in parte consecutiv si chiar circumstanțial una din alta  o fi potrivnicii lui neputincioasa pentru om o ura invidie sau ce pentru ca majoritatea relelor si le face omul cu mâna sa si cade in administrarea celor care reprezintă acele activități orice cădere dinspre Dumnezeu are un moment de cumpăna alegere  dezechilibrata si cădere specifica faptei consecințele fiind si căderea din har dar si o continua si crescătoare agravare a circumstanțelor si consecințelor apoi intervine si starea de continua cădere ce devine o lipsa a simțirii si voinței si perspectivei de ridicare la o stare cel mult inițială orice ridicare având o alta stare total diferită de cea inițial premergătoare căderii deci cu orice păcat reîntoarcerea la starea premergătoare este imposibila ci oricând prin penitența si administrare a harului vei lua o alta cale ai o alta disciplina a descoperirilor si stărilor harice 

P . S . Oare tot ce facem are un roat iar pentru a alege drumul cel bun trebuie sa facem si câte un pas înapoi pentru ca orice început sa die cel drept