Cu multă tăiere de voie mă abțin de la plasarea ultimelor întrebări capitale ce vor să mânjească cu multă rușine obrazul călăuzitorilor de vocație înaltă, dar cu lașitate suprim strigarea, la tăcere conștient fiind de vântul temporar ce îl provoc prin crăpăturile ușilor între-indiferente, de aceea îmi risc întârzierea înmânării diplomei de licențiat teosofic oferită amânat datorită tupeului nesmerit la timp, post-„vitem”. Iată a venit vremea ca sarea pămintului să fie cultivată în lumea ce se vrea dospită pentru a deveni pământul alb și carnea dăruită creației din era slujitorilor instituției post-adamice. Ne aflăm înaintea unei înalte fețe ce ne aruncă în coșul istoriei cu calm și auro-respect oferindu-ne un discurs eroic cu gust de plastic în formă de sân sterp, unui orfan îndiplomat nesătul de foame. Poate unii ar prefera ca aceștia să se îmbrace în reala haină teatrală a vechilor împărați necreștini, să ne lege la ochii minții și să ne ofere sacrificiului inutil martiric anonim în pace. Evaporata conștiință îmbibată în studiile voinței de mărturisire pentru mântuiriea celor slujiți speră să-și fie luminătoare din obroc, și atât. Lupta muncii pe drept asumată extra-tainic, o las testamentar: la plinirea vremii de sus providate, să îmi coboare spre veșnica îmbrățișare a acelei rugăciuni cu bunicul spre înpământare, liniștea. Îmi permit o ultimă răutate și revin la normal: ani, ați șlefuit cu picioarele în apă rece mărgăritarele ce le aruncați acum anonimului lumesc, constient?
P.S. Desăvârșit în caracter, îmi calc tiptil pietrele cărării ce le pavez viitorului.
E multa tehnica in toate, mai mult decat suflet. E trist ca se ajunge in toate domeniile sa arate totul bine pe dinafara, dar dinauntru sa lipseasca esentialul. Da, e drept ca uneori ne luptam cu morile de vant si nu stim sa ne vindem marfa. Nu-ti fa griji,insa, ca toate lucrurile bune se fac in timp si cu multa, foarte multa jertfa neinteleasa de multii amatori. Orice lucrare e doar o formalitate, un pas pe care trebuie sa-l faci pentru a fi in rand cu lumea, dar nu e totul. Valoarea nu se vede acolo unde trebuie sa indeplinesti niste cerinte pur tehnice, niste reguli stricte, unde continutul aproape nu are valoare, unde ideea n-are importanta decat pentru tine, ci valoarea e acolo unde tu stii ca exista si n-ai nevoie de confirmarea majoritatii pentru a crede. Daca exista si un singur om care crede foarte mult in potentialul tau si te incurajeaza sa creezi, nimic nu e pierdut. Secretul e sa nu renunti la visele tale.
RăspundețiȘtergerePS. Dintro 100 care ar lua note mari la o proba sau care ar fi foarte buni la un moment dat intrun domeniu , doar 1% va crea valoarea, opera de arta, restul vor sti doar tehnica dar nu au darul de a rupe din sufletul lor pentru eternitate, nu au capacitatea de a vedea dincolo de imagine. Nu multi au darul cuvantului!
adevarat, asa e, valoarea vinde produsul si produsul se vinde pe sine celui ce are nevoie punand efort valoric in produsul produsului.
RăspundețiȘtergere