Imposibil este totul când nimic nu-i imposibil. Asta e deviza valului actual și nu știu dacă să mă bucur că am testat deviza și s-a dovedit a fi pe dos reală. Dar punând toate peripețiile în vitrină sunt mulțumit că m-am ales cu un detector de calm, cand toate scapă de sub control, e timpul să începi să te gândești la soluții, și eu sunt un expert în soluții temporare interminabile pentru probleme de durată.
Încă o dată mă aflu cu un pas înaintea celuilalt mergând cu spatele spre lumină. Crezând că am mers prea departe mă opresc îmi trag sufletul, după care plec la drum, mai fac doi pași și ajung unde am zis că mă opresc când nu mai pot și mă întorc, dacă tot sunt odihnit de ce să mă opresc? Drumuri sunt destule voința de a mai face un pas contează.
Deși sunt un militant pentru viața reală vânez trădătorii care se tot personifică în virtual, părerea mea este că niciodată nu ești destul de matur să te naști în virtual, deși sunt unul prea mult prezent în aceste iluzii impuse îmi pare rău că unii cedează și văd caractere tari de oțel și piatră de moară că devin logări. Zâmbesc trist când realitatea devine din ce în ce mai pustie împărtita în trei ierarhii: răbdători, reali și fotogenici.
Am câteva reguli pe care cu greu nu mi le trădez: fii pozitiv indiferent de zi spatiu sau timp, nu te purta ca un adolescent sufocat de trenduri și fii unic. Ultima deși matematic sunt, nu prea îmi ies rezultatele calculelor, toate fiind echivalente când trebuiau să fie contra, oare chiar trebuie să dezvolt munca altuia ca să fiu un nou original, pentru că tot ce caut diferit să fie unic în cercetări ajung la concluzia că cineva mi-a făcut munca de-a gata și chiar îi mulțumesc acelui îngeraș care îmi trântește realitatea în farfurie ca pe un borș surprinzător acru.
P.S. Nerăbdător după acel uimitor, prefer bucuria când stau locului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu