Un roman ongoing

EP. 8.

-Dacă ești cine cred că ești, dovedește-mi că ești reală. O palmă i-a mutat fața din loc.

-Ha, eu simt durerea și în vis.

- Cât timp?

-De ce nu mă iubești?

-Întoarce și celălalt obraz! A doua palmă a pocnit și mai tare, mâinile Elei erau amorțite.

-Credeam că nu există palma peste celălalt obraz. Țin la tine de atâta timp și nici măcar nu ai milă să îmi oferi un gest de tandrețe!

-NU faci diferența dintre vis și realitate! Te-am sărutat în timp ce dormeai?

-În vise nu simt sărutul.

-Dar poți să mori! Învie-te singur de acum înainte.

-Mi-e foame, nu pleca...

-Nu ai nevoie de mine!

-Crezi că fără mine vei rămâne aceeași? Moartea mea te face vie! Mă readuci la viață ca să menții în mine ceva viu, redevenind întreg, preferi să mă lași să mor, pentru a mă aduce pe acea cale ce te pune în lumina dorită. Spui că nu te cunosc, spui că nu te înțeleg, vis sau realitate, lași pe suflet imprimat modelul mâinilor ce cară mortul la viață. Reală sau ireală, esti cea care învie viața într-un mort. Vrei un adormit pe jumătate viu, sau viu pe jumătate visător? Ce vrei să fii? Un înger al morții? Al vieții? Al unui muritor? Eu sunt cel ce te pune în valoare, fără mine, ești normală!

-Fără mine, ești un mort!

Plecarea-i fără adio, odată cu speranța vieții, l-a lăsat, din senin, mai credincios. Se ruga să nu moară înainte să îi treacă supărarea.

”Necrologul zilelor pustii”

   De mâine, nu mai mor. De mâine, nu mai refuz vieții drumul. Sunt trăiri, de care omul are nevoie ca de aer, le voi găsi pe toate. Sunt oameni care trăiesc veșnicia, eu voi trăi prezentul. Sunt oameni care sunt buni la ceea ce fac, eu voi deveni bun la ceea ce sunt. Sunt oameni care trăiesc pentru alții, eu voi trăi ca să mor liniștit. Sunt oameni care știu cine sunt, eu voi trăi ca să știu ce fac. Sunt oameni care caută ceva nou eu caut să pun în valoare ce am...

-Oare chiar îmi pun piedici vieții? De ce să îmi refuz calea pe care sunt, doar pentru că sunt nevrednic de ea? Am încetat să fug dar am renunțat la viață. Încerc să leg capete diferite doar de dragul unui nod. Sunt pe drumul cel bun? Sunt rătăcit, un intrus prin propriile vise?