La limita dintre a-mi trăii viața din mila celor ce au nevoie de un slugarnic, și totalitatea timpului acordat în contul strictului personal, eul îmi refuză introvertirea singuratică, considerându-mi anonimitatea familiară, ca străină. Desăvarșit în arta de a-mi zâmbi în oglindă când văd că gândurile continuă să îmi aparțină, îmi dau seama că ceea ce cred poate fi strigat cu seriozitate, ca toți credulii să înțeleagă că toate valurile se întorc la mal.
Încărunțit de exagerata aoto-educare îmi culeg roadele bătrâneții fragede a prunciei raționale, cu spor, în tolba uiării importante; mediocrizat prin cei ce-și vor depășirea stagiului de numit, descopăr caractere tari înconjurate de nisipul mișcător al instinctelor primarizate. Înrobit de libertățile asumate descopăr ca prioritar tot ce sunt obligat să nu îi acord o altă amânare reprogramând importanța evenimentului principal. Îmi clădesc viitorul în forma unui castel imaginar cu pietre din nisipul prezentului neontologizat. Răbdător și liniștit aștept să îmi rugineasă roțile în locul în care sunt pregătit să îmi admir trecerea prin propriul timp. Pun cap la cap idei atemporale pentru a-mi crea un punct sigur în viitorul care trece veșnic. Iau decizii de ultim moment în momentele critice ale vieții care transparentizează logica lacunară a faptelor.Perfecționându-mă îmi pierd micile unicități ce mă coboară la nivelul de normal.
Pe fiecare metru pătrat de pământ rotund câlcat, provoc la umanizare fiecare particulă vizibilă ce îmi sfidează imaginația la integrare în real. Dezrădăcinat din organizarea exterioară caut motive de independeță constructivă neplanificată instantaneu. Am evoluat de la a gândi esențialul prin idei simle la a pune evenimente memorabile ce pleacă de la idei în practică dar care se cer prea detaliate pentru a rămâne în scris
P.S. Sunt zile în care mă înbogățesc aplecându-mă după monede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu